CtEDO 31.07.2007 Auto

AFFAIRE EVCİL c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
31.07.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de P1-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE EVCİL c. TURQUIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL TURCIA (solicitarea nr. 34026/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 31 iulie 2007 DEFINITIVF 31/10/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Evcil c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din F. Tulkens, președintă, dnii I. Cabral Barreto, R. Türmen, dle Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, A. Mularoni, D. Popović, judecători, și dlui Elens-Passos, asistent adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 10 iulie 2007, Renunță hotărârea pe care o iată, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 34026/02) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, Alaettin Evcil ( La 6 noiembrie 2006, Curtea a decis să comunice guvernului art. 1 din Protocolul nr. 1 la Protocolul nr. 1. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Reclamantul s-a născut în 1952 și locuiește în çanakkale. În 1998, proprietatea reclamantului a fost expropriată. În dezacord cu valoarea exproprierii plătite de administrație, reclamantul sesizează instanța de mari instanțe cu privire la cererea de majorare a indemnizației de expropriere. Ca urmare a acestei proceduri care îi conferă recurentului câștig de cauză, administrația i-a plătit indemnizația suplimentară acordată de tribunalul de mare instanță în două etape, și anume la 22 august 2001, o sumă de 2 182 535 340 de lire turce (TRL) pentru indemnizația suplimentară și, la 17 martie 2004, o sumă de 8 354 784 950 de lire sterline pentru dobânda moratorie. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE PENTRU DREPTUL ȘI practica internă relevantă în materie de expropriere, a se vedea Hotărârea Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997 IV, pp. 1305 1306, § 13 16) și Hotărârea Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17 25). PRIVIND ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 DIN CONVENȚIE ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL N INvoCÂND ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIA ȘI 1 DIN PROTOCOLUL N 1, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale din cauza lipsei ratei dobânzii moratorii legale pentru a compensa pierderea datorată deprecierii monetare puternice în perioada cuprinsă între exproprierea bunurilor sale și plata efectivă a sumelor alocate și întârzierea de către stat în plata despăgubirii suplimentare de expropriere cu dobânzi moratoriu legale. (10) Curtea precizează de la bun început că obiecția formulată în conformitate cu art. 6 din Convenție nu diferă de cea formulată în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin urmare, Curtea consideră că trebuie examinată din perspectiva articolului 1 din Protocolul nr. 1, care este formulat după cum urmează: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernul nu respectă termenul de șase luni, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție, pe motiv că indemnizația suplimentară fusese plătită reclamantului la 22 august 2001, au trecut mai mult de șase luni înainte de depunerea cererii sale în fața Curții. 12. Curtea constată că, la 22 august 2001, administrația plătise reclamantului doar o parte din indemnizația acordată de instanța de mari instanțe din quanakkale. Interesele moratoriu legale a căror valoare era de 8 354 784 950 TRL, i-au fost plătite la 17 martie 2004. Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Aka/Akkus , menționate anterior) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond; întradevăr, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu niciun motiv de inadmisibilitate; pe fond 14. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș, citată anterior, p. 1317 alineatul 31 și Aka, citată anterior, p. 2682§ 50-51). Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este imputabilă administrației expropriante, care i-a cauzat proprietarului un prejudiciu distinct care se adaugă la exproprierea bunurilor sale. Această întârziere determină Curtea să considere că reclamantul a trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protecția dreptului la respectarea bunurilor. 2684 § 55-57), Comisia constată că această întârziere a cauzat un prejudiciu clar persoanei în cauză. 16. Prin urmare, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 17. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 396 EUR (EUR) pentru prejudiciile materiale pe care le-ar fi suferit și 3 000 EUR pentru onorariile de avocat. 19. Guvernul contestă aceste pretenții. 20. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Aka menționată anterior (§ 15) și în lumina datelor economice relevante, Curtea acordă reclamantului 5 673 EUR pentru daune materiale. 21. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă acordarea sumei de 1 000 EUR reclamantului pentru toate cheltuielile și cheltuielile de judecată. Interese moratorii 22. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 6 din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 5 673 EUR (cinci mii șase sute șaptezeci și trei de euro) pentru daune materiale și 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care poate fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume trebuie să majoreze cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 31 iulie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Elens-Passos Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-12-18
0,96
AFFAIRE SEVGİLİ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SEVGİLİ c. TURQUIE (Requête n o 27402/03) ARRÊT STRASBOURG 18 décembre 2007 DÉFINITIF 18/03/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2007-05-10
0,96
AFFAIRE ADİL ÖZDEMİR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ADİL ÖZDEMİR c. TURQUIE (Requête n o 36531/02) ARRÊT STRASBOURG 10 mai 2007 DÉFINITIF 10/08/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2007-06-26
0,96
AFFAIRE CAKIR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÇAKIR c. TURQUIE (Requête n o 13890/02) ARRÊT STRASBOURG 26 juin 2007 DÉFINITIF 26/09/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2007-06-26
0,96
AFFAIRE BELGE c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BELGE c. TURQUIE (Requête n o 33434/02) ARRÊT STRASBOURG 26 juin 2007 DÉFINITIF 26/09/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2007-01-09
0,96
AFFAIRE OZKAN ET ADIBELLI c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÖZKAN ET ADIBELLİ c. TURQUIE (Requête n o 18342/02) ARRÊT STRASBOURG 9 janvier 2007 DÉFINITIF 09/04/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
Sursă