ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1172/2023

Circumstanțele cauzei Pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă a fost înregistrat apelului formulat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 2620 din 25.11.2021, pronunțate de către Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2020, având ca obiect "acțiune în constatare – rejudecare", intimată fiind reclamanta Comuna Cristești, jud. Iași. În cadrul dosarului nr. x/2020, intimata-reclamantă Comuna Cristești a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 din O.G. nr. 10/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul gestionării financiare a fondurilor europene nerambursabile aferente politicii agricole comune, respectiv art. 20 alin. (4) și alin. (7) din O.U.G. nr. 74/2009.

Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Iași Prin încheierea de ședință din 3 mai 2023, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 din O.G. nr. 10/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul gestionării financiare a fondurilor europene nerambursabile aferente politicii agricole comune, respectiv art. 20 alin. (4) și alin. (7) din O.U.G. nr. 74/2009.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva încheierii de ședință din 3 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă a declarat recurs petenta Comuna Cristești, prin Primar. Recurenta a formulat două memorii de recurs, respectiv o cerere emisă sub nr. x din 3 mai 2023 și transmisă la data de 3 mai 2023 (data oficiului poștal- fila x) și o cerere emisă sub nr. x din 3 mai 2023 și transmisă la data de 2 mai 2023 (data oficiului poștal- fila x), ambele fiind înregistrare la data de 5 mai 2023. În cuprinsul memoriilor de recurs (ce cuprind critici, parțial, comune), recurenta a invocat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care, în esență, a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate reglementate de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Recurenta învederează că excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții legale dintr-o ordonanță, că prevederile legale criticate sunt în vigoare și au legătură cu soluționarea cauzei și că nu s-a constatat, printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale că respectivele prevederi legale sunt neconstituționale. Susține recurenta că hotărârea curții de apel încalcă accesul liber la justiție, sens în care invocă prevederile art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 3 lit. a) din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului, art. 47 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale ale UE, art. 21 din Constituție. În esență, recurenta pretinde că prevederile art. I pct. 2 din O.G. nr. 10/2018, respectiv dispozițiile art. 20 alin. (4) și alin. (7) din O.U.G. nr. 74/2009 au fost adoptate cu nerespectarea art. 1 alin. (5), coroborat cu art. 141 din Constituție, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social cât și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în contextul lipsei avizului Consiliului Economic și Social, a cărui necesitate reiese din prevederile art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 248/2013. În justificarea îndeplinirii condiției reglementate de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind legătura dispoziției legale criticate cu soluționarea cauzei, recurenta invocă prevederile art. 430 și art. 431 din C. proc. civ., precum și faptul că prin sentința nr. 60/2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 554/2021 a Curții de Apel Iași "s-a stabilit cadrul procesual din punct de vedere al cadrului legislativ", fiind incidente prevederile Legii nr. 74/2009. Arată recurenta că legătura dispozițiilor legale pretins a fi neconstituționale cu prezenta cauză reiese și din pretențiile ce fac obiectul notificării nr. x/23.11.2020 prin care se solicită în temeiul art. 20 alin. (4) și alin. (7) din O.U.G. nr. 74/2009, restituirea în termen de 5 zile, a sumei de 1.803.333,40 RON, reprezentând tot avansuri acordate nejustificate –"110% din avansul acordat și nejustificat". În drept, au fost invocate dispozițiile art. 483 C. proc. civ., art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 mai 2023, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr.

Prin rezoluția completului din 16 mai 2023, s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei. 5. Apărările formulate în cauză La data de 26 mai 2023, intimata a înregistrat la dosar note scrise, prin care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 din O.G. nr. 10/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul gestionării financiare a fondurilor europene nerambursabile aferente politicii agricole comune, respectiv art. 20 alin. (4) și alin. (7) din O.U.G. nr. 74/2009. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține următoarele: Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în examinarea cererii de recurs, prezintă relevanță Decizia Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, în conformitate cu care: "24. (…) obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții." Relativ la motivul de casare invocat în cuprinsul memoriilor de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., Înalta Curte, valorificând argumentele instanței de contencios constituțional, reține că recursul reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este o cale de atac cu fizionomie proprie în cadrul căreia nu este impusă respectarea cerinței specifice recursului în materie civilă de a conține și de a dezvolta motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În cadrul căii de atac prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța verifică, sub toate aspectele, legalitatea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate reglementate de alin. (1) - (3) ale aceluiași articol, calea de atac nefiind limitată la motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Analiza de conținut a dispozițiilor înscrise în art. 29 din Legea nr. 47/1992 relevă împrejurarea că soluționarea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cade în sarcina instanței de judecată în fața căreia a fost invocată, aceasta fiind competentă să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute expres și limitativ în art. 29 alin. (1) - (3) din lege și anume: dacă excepția privește o lege sau o ordonanță ori dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, dacă este ridicată de persoanele în drept și dacă prevederile legale care formează obiectul excepției nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. În acest context, Înalta Curte reține că, în mod legal, s-a dispus prin încheierea recurată, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 din O.G. nr. 10/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul gestionării financiare a fondurilor europene nerambursabile aferente politicii agricole comune, respectiv art. 20 alin. (4) și alin. (7) din O.U.G. nr. 74/2009, în circumstanțele în care nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Potrivit dispozițiilor art. 20 din O.U.G. nr. 74/2009 (în forma anterioară modificărilor prevăzute de art. I, punctul 2 din Ordonanța nr. 10/2018): "(4)Garanția este eliberată în cazul în care APDRP constată că suma cheltuielilor reale efectuate care corespund contribuției financiare a Comunității Europene și contribuției publice naționale pentru investiții depășește suma avansului. (7)Sumele reprezentând avansuri acordate și nejustificate până la termenul prevăzut la alin. (5) vor fi recuperate de APDRP prin executarea scrisorilor de garanție. Sumele astfel recuperate se vor restitui MAPDR, care la rândul său le va transfera în contul de venituri ale bugetului de stat." Dispozițiile art. I pct. 2 din O.G. nr. 10/2018, contestate în speță sub aspectul constituționalității, au următorul conținut (cu referire la art. 20 din O.U.G. nr. 74/2009): 2. La articolul 20, alin. (4) și (7) se modifică și vor avea următorul cuprins: "(4) Garanția este eliberată în cazul în care AFIR constată că suma cheltuielilor reale efectuate care corespund contribuției financiare a Uniunii Europene și contribuției publice naționale pentru investiții depășește suma avansului. Garanția este eliberată și atunci când avansul nejustificat a fost restituit AFIR în procent de 110% din valoarea nejustificată de către beneficiar, în termen de cinci zile lucrătoare de la data comunicării notificării de restituire a avansului nejustificat, potrivit procedurilor de lucru ale AFIR, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale. (7) Sumele reprezentând avansuri acordate și nejustificate până la termenul prevăzut la alin. (5) sau nerestituite de beneficiar în condițiile prevăzute la alin. (4) vor fi recuperate de AFIR prin executarea scrisorilor de garanție. Sumele astfel recuperate se vor restitui MADR, care la rândul său le va transfera în contul de venituri ale bugetului de stat." Prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin cererea dedusă judecății instanței de fond, în dosarul înregistrat inițial sub nr. x/2020, reclamanta Comuna Cristești, prin Primar a solicitat să se constate că pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale nu este îndreptățită să solicite executarea scrisorii de garanție nr. x/15.12.2015 emise ca urmare a încheierii contractului de finanțare nr. x pentru acordarea unui ajutor financiar nerambursabil în cadrul Programului Național pentru Dezvoltare Rurală (PNDR). În derularea contractului, autoritatea contractantă a comunicat beneficiarului notificarea nr. x/17.11.2020 cu privire la obligația de restituire a avansului acordat și nejustificat în cuantum de 1.639.394 RON, sumă achitată de beneficiar la data de 19.11.2020, precum și notificarea nr. x/23.11.2020, privind restiturea avansului nejustificat în procent de 110%, respectiv suma de 1.803.333,40 RON, ce a fost refuzată la plată, de către beneficiar. Prin sentința civilă nr. 60/5.02.2021 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2020 (rămasă definitivă prin Decizia nr. 554/2021 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal) s-a dispus anularea în parte a notificării nr. x/23.11.2020 în sensul reducerii sumei rămasă de restituit de la 1.803.333,40 RON, la 163.939,40 RON. În raport de circumstanțele particulare ale cauzei (obiectul dosarului, parcurgerea mai multor cicluri procesuale și succesiunea hotărârilor pronunțate, învestirea instanțelor cu cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020) și de prevederile legale contestate în speță sub aspectul constituționalității, prezintă relevanță considerentele deciziei nr. 36 din 18 ianuarie 2023 pronunțate în dosarul nr. x/2020 (al doilea ciclu procesual), prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat asupra faptului că art. 20 alin. (4) din O.U.G. nr. 74/2009 reglementează două cazuri de eliberare a garanției, sens în care instanța de recurs a clarificat condițiile fiecărei teze, în mod particular. De asemenea, din considerentele deciziei nr. 36/18.01.2023 reiese analiza Înaltei Curți cu privire la cazurile- distincte- de executare a scrisorilor de garanție de către autoritatea contractantă, astfel cum sunt reglementate de prevederile art. 20 alin. (7) din O.U.G. nr. 74/2009. Astfel, Înalta Curte a statuat în sensul că "notificările nr. x/17.11.2020 și nr. y/23.11.2020, prin care autoritatea contractantă a înștiințat beneficiarul cu privire la obligația de a restitui avansul nejustificat în sumă de 1.639.394 RON (în procent de 100%) și, ulterior, în sumă de 1.803.333,40 RON (în procent de 110%), nu se subsumează art. 20 alin. (4) din O.U.G. nr. 74/2009..." Din această perspectivă, se impune o analiză a interesului procesual al petentei Comuna Cristești, prin Primar cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului în care se află pricina, partea fiind cea care urmează a proba influența hotărâtoare a textului de lege pretins neconstituțional, asupra soluției procesului. Acest interes procesual nu este justificat în cauză, în raport de faptul că normele a căror neconstituționalitate s-a invocat (art. I pct. 2 din O.G. nr. 10/2018, respectiv art. 20 alin. (4) și alin. (7) din O.U.G. nr. 74/2009, astfel cum au fost modificate) nu au înrâurire asupra modului de soluționare a cererii ce face obiectul dosarului nr. x/2020, fiind deja tranșate prin decizia de casare aspectele referitoare la temeiul de drept aplicabil cauzei, iar recurenta-petentă Comuna Cristești nu a justificat legătura concretă între obiectul cauzei (respectiv, posibilitatea de a executa sau nu scrisoarea de garanție nr. x/15.12.2015 în vederea recuperării unor sume pretins a avea caracterul unor avansuri nejustificate) și modificările și completările legislative aduse O.U.G. nr. 74/2009, prin art. I pct. 2 din O.G. nr. 10/2018. În acest sens, se impune a se menționa și că scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica o judecată și pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională. Drept urmare, nefiind întrunită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curții Constituționale, constând în existența unei legături cu soluționarea cauzei a dispozițiilor legale pretins neconstituționale, Înalta Curte reține legalitatea încheierii recurate, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de petenta Comuna Cristești, prin Primar. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petenta Comuna Cristești, prin Primar împotriva încheierii din 3 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2020.