ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1118/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. pronunțarea unei hotărâri prin care să se recunoască, pe teritoriul României, sentința pronunțată pe data de 30 aprilie 2014 de Tribunalul Olanda Mijlocie (Midden - Nederland), locația Lelystad, prin care pârâta datorează reclamantului suma de 11.778,74 $ majorată cu dobândă de 3% de la data de 25 ianuarie 2013 până în ziua plății, cu cheltuieli de judecată. În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1094-1101 C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 1748 din 11 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu pârâta B..

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 1190 A din 24 septembrie 2021, Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelantul – reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1748/11.11.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu intimata – pârâtă B. și a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată, a dispus recunoașterea pe teritoriul României a sentinței din 30.04.2014 (pronunțată în dosarul nr. x ZA 13-264 de Tribunalul Olanda Mijlocie Midden- Nederland), locația Lelystad.

Recursul Împotriva deciziei civile nr. 1190 A din 24 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs pârâta B.. În cuprinsul motivelor de recurs expuse, recurenta-pârâtă face referire la acuze privind încheierea protocoalelor cu CSM-ul și Inspecția Judiciară prin comanda politică a unui clan din nucleul CSAT, susține că nu s-a aplicat legea indiferent de probele și cererile cerute de C. și D.. A mai arătat că a fost arestată la 28 noiembrie 2008 pe teritoriul Olandei fără a exista un mandat în acest sens. De asemenea, a arătat că E. și F., copiii săi, au fost separați în mod incorect, menționând indicativele de dosar x/2007 și y/2008, care s-au aflat pe rolul Tribunalului București; a susținut că aceștia au fost grav vătămați prin protocoalele încheiate de Serviciul Român de Informații. A mai arătat recurenta că lui E. și F. nu li s-a comunicat nici decizia civilă, nici sentința civilă pronunțate în dosar, nefiind introduși în prezenta cauză.

Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 5 iulie 2022, sub nr. x/2020, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 18 iulie 2022 s-a dispus comunicarea cererii de recurs. Recursul a fost comunicat intimatului A. la data de 07 iulie 2022. Aceasta a depus întâmpinare la dosarul cauzei la data de 17 august 2022, arătând că recursul este nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol. Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În speță, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurenta a susținut nelegalitatea protocoalelor încheiate cu CSM-ul și Inspecția Judiciară, a criticat măsura arestării sale pe teritoriul Olandei în anul 2008, faptul că nu au fost introduși în cauză copiii săi, E. și F.. Totodată, recurenta a criticat că aceștia au fost separați în mod incorect și a menționat numerele de dosare în care s-au pronunțat hotărâri de care este nemulțumită. Or, fără a fi expusă vreo critică de nelegalitate a deciziei prin care s-a dispus admiterea apelului formulat de reclamantul A., simpla împrejurare că recurenta nu este de acord, prin exercitarea prezentei căi de atac, cu soluția contestată, menționând doar critici străine de cauză, nu determină incidența vreunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. În cauză, aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. întrucât nu privesc, în concret, măsura dispusă de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020. Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea deciziei atacate, iar memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise, fiind străine de considerentele deciziei atacate, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, care să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentă nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.