ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 621/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 96/F din 14.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea persoană condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 51/F din 18.03.2029 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală definitivă prin decizia penală nr. 143/A/din 09.06.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, fiind obligată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către de stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, prin cererea înregistrată la data de 16.03.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală, Serviciul de Probațiune Prahova a formulat contestație la executare privind pe persoana condamnată A., prin care a arătat că se află în imposibilitate temporară de a pune în executare obligația privind prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității până la momentul clarificării situației medicale, având în vedere că, prin sentința penală nr. 51/F din 18.03.2019 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 143/A din 09.06.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, modificată prin sentința penală nr. 93/F din 29.04.2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin necontestare la data de 27.05.2021, s-a dispus condamnarea numitei A., la pedeapsa de 11 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani (09.06.2020- 08.06.2022).

În argumentare, s-a arătat că, în vederea punerii în executare a obligației prevăzute de art. 93 alin. (3) C. pen., la data de 17.03.2021 A. a depus o adeverință medicală privind capacitatea de muncă, respectiv Fișa de aptitudini nr. 4203/05.03.2021, emisă de dr. B.-medic primar medicina muncii, din care rezultă că sus-numita este inaptă temporar de muncă cu următoarele contraindicații: poziție de lucru în ortostatism prelungit, deplasare pe distanțe medii și lungi, deplasare de greutăți mai mari de 3 kg, frigul și umezeala, fără a fi precizată o dată de reevaluare a situației medicale.

În acest context, persoanei supravegheate i s-a solicitat reevaluarea situației medicale și, la data de 23.11.2021, a depus Fișa de aptitudini nr. x/22.11.2021, emisă de dr. B., medic primar medicina muncii, din care rezultă că sus-numita este inaptă temporar de muncă cu următoarele recomandări: poziția ortostatică prelungită, purtarea de greutăți, expunerea la frig și umezeală și i se recomandă cură chirurgicală într-o perioadă permisivă și/sau de încheiere a pandemiei pentru cazuri cronice. Ulterior, Serviciul de Probațiune Prahova a solicitat cabinetului de medicina muncii clarificarea cu privire la recomandările menționate în fisa de aptitudini nr. x/22.11.2021 în sensul de a ne comunica dacă sus-numita, în condițiile respectării recomandărilor date, poate presta în prezent muncă în folosul comunității. Ca răspuns, conform Fișei de aptitudini nr. 1847/21.02.2022, emisă de dr. B., medic primar medicina muncii reiese că A. este inaptă temporar de muncă și i s-a stabilit termen de reevaluare la data de 21.03.2022.

În raport de calificarea cererii formulate de Serviciul de Probațiune Prahova ca fiind contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II - a C. proc. pen., Curtea a dispus citarea persoanei condamnate A., cu mențiunea dacă înțelege să-și însușească cererea formulată de Serviciul de Probațiune Prahova, iar prin notele scrise depuse la data de 06.06.2022, persoana condamnată A. a adus la cunoștința instanței că își însușește cererea formulată de Serviciul de Probațiune Prahova, în sensul că a luat act de conținutul acesteia.

Curtea a constatat că, prin sentința penală de condamnare mai sus menționată, contestatoarea A. a fost obligată pe durata termenului de supraveghere de 2 ani să respecte măsurile de supraveghere obligatorii prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen., iar pe lângă acestea, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile lucrătoare, prevăzută în art. 93 alin. (3) C. pen.

Astfel, cu privire la executarea obligației de către persoana condamnată A., de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, Curtea a constatat incidente dispozițiile art. 51 alin. (6) din Legea nr. 253/2013, care prevăd că "în cazul în care persoana supravegheată a devenit inaptă pentru prestarea unor activități dintre cele stabilite de consilierul de probațiune ori prezintă risc pentru sănătatea altor persoane, aceasta prezintă un certificat medical eliberat potrivit dispozițiilor legale care confirmă faptul că persoana nu mai este aptă." Alin. (7) prevede că, "în cazul constatării incapacității de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, zilele de muncă neremunerată în folosul comunității rămase neexecutate nu se mai execută, cu excepția situației în care, pe durata termenului de supraveghere, starea de incapacitate temporară de muncă încetează. Dispozițiile alin. (5) și (6) se aplică în mod corespunzător." Alin. (8) prevede că "persoana supravegheată care, în timpul prestării muncii neremunerate în folosul comunității, a devenit incapabilă de muncă în urma unui accident sau a unei boli profesionale beneficiază de pensie de invaliditate, în condițiile legii."

Aceeași lege prevede în art. 52 alin. (1) că "munca neremunerată în folosul comunității se execută într-un interval de cel mult 6 luni de la data începerii prestării muncii, cu excepția situațiilor în care persoana nu mai este aptă pentru prestarea unei sau unor activități dintre cele stabilite de consilierul de probațiune ori starea de incapacitate temporară de muncă a încetat, situații în care munca neremunerată în folosul comunității poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere."

Or, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea a constatat că persoana condamnată A. nu se află într-o incapacitate permanentă, ci doar într-o incapacitate temporară de muncă, astfel încât nu poate fi incident cazul de contestație la executare prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. care se referă la "împiedicare" la executare, reținându-se faptul că aceasta poate executa această obligație până la epuizarea duratei termenului de supraveghere.

Totodată, Curtea a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea ce se execută de către persoana condamnată A. a rămas definitivă la 09.06.2020, data pronunțării de către instanța de apel, așa încât termenul de supraveghere, care a început să curgă de la acea dată, s-a împlinit la data de 08.06.2022.

Totodată, prin încheierea din 21 iunie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de condamnata A., ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că intimata condamnată A. a solicitat instanței să se pronunțe asupra îndreptării erorii materiale din cuprinsul sentinței penale nr. 96/14.06.2022 prin care s-a dispus respingerea contestației la executare formulată de intimata A., întrucât nu a formulat contestație la executare și, cu toate acestea, a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare.

Curtea a reținut că aspectele invocate de către intimată exced sferei obiectului unei cereri de îndreptare a erorii materiale, putând fi invocate în fața instanței de control judiciar, în ipoteza în care va înțelege să uzeze de dreptul său de a formula contestație împotriva sentinței a cărei îndreptare o solicită.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a formulat contestație persoana condamnată A..

Concluziile apărătorului ales și ale reprezentantului Ministerului Public au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, prin care, însă, nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 598 C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că Serviciul de Probațiune Prahova a formulat contestație la executare privind pe persoana condamnată A., prin care a arătat că aceasta se află în imposibilitate temporară de a pune în executare obligația privind prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității până la momentul clarificării situației medicale.

Se reține că, prin decizia penală nr. 143/A/09.06.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatei A. la o pedeapsă de 11 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 92 C. pen., iar pe durata termenului de supraveghere a fost obligată să respecte măsurile de supraveghere prevăzute în art. 93 alin. (1) C. pen. și să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, prevăzută de art. 93 alin. (3) C. pen.

Deși, cu prilejul soluționării de către instanța de fond a contestației la executare formulată Serviciul de Probațiune Prahova, persoana condamnată A. a adus la cunoștința instanței că își însușește cererea formulată de Serviciul de Probațiune Prahova, titular al cererii formulate este Serviciul de Probațiune Prahova, care are prerogativa sesizării instanței de judecată astfel cum prevăd dispozițiile art. 14

114

alin. (1), (2) și (5) referitoare la inaptitudinea persoanei de a munci din Hotărârea Guvernului nr. 1.079 din 11 decembrie 2013 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune care statuează că: (1) Cu ocazia punerii în executare sau pe parcursul executării muncii neremunerate, inaptitudinea persoanei de a presta activitățile stabilite ori faptul că persoana prezintă risc pentru sănătatea altor persoane, precum și, dacă este cazul, perioada pentru care se recomandă suspendarea activității se constată pe baza unui certificat medical eliberat potrivit dispozițiilor legale. (2) În cazul persoanei supravegheate care prezintă un document medical din care reiese că este inaptă, respectiv că și-a pierdut capacitatea de muncă ori aceasta este diminuată, consilierul de probațiune poate verifica informațiile, adresându-se autorităților medicale competente. (5) Dacă se constată incapacitatea de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, consilierul de probațiune informează instanța de executare, atașând adresei de informare dovezile medicale prezentate de persoana care trebuie să execute munca."

Potrivit sesizării Serviciului de Probațiune Prahova, Înalta Curte reține că intimata prezintă mai multe afecțiuni de natură medicală, fiind inaptă temporar de muncă, iar din fișa de aptitudine nr. 3061/17.03.2022 emisă de dr. B., medic primar Medicina Muncii, rezultă că persoana condamnată A. este inaptă temporar pentru o perioadă de 10 luni de la data emiterii, fiind programată pentru o intervenție operatorie la data de 03.11.2022.

Analizând în concret situația persoanei condamnate, Înalta Curte constată hotărârea de condamnare anterior menționată a rămas definitivă la 09.06.2020, data pronunțării de către instanța de apel, așa încât termenul de supraveghere, care a început să curgă de la acea dată, s-a împlinit la data de 08.06.2022.

Se constată că, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, munca neremunerată în folosul comunității se execută într-un interval de cel mult 6 luni de la data începerii prestării muncii, cu excepția situațiilor în care persoana nu mai este aptă pentru prestarea unei sau unor activități dintre cele stabilite de consilierul de probațiune ori starea de incapacitate temporară de muncă a încetat, situații în care munca neremunerată în folosul comunității poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere.

În raport cu aceste dispoziții legale, în condițiile în care persoana condamnată nu mai este aptă pentru prestarea unei activități dintre cele stabilite de consilierul de probațiune, munca neremunerată în folosul comunității poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere.

Or, având în vedere că, în cauză, în prezent, termenul de supraveghere a expirat, se constată că solicitarea formulată de Serviciul de Probațiune Prahova a rămas fără obiect, context în care Înalta Curte apreciază ca fiind fondată contestația formulată de persoana condamnată A..

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 598 C. proc. pen. raportat la art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 96/F din 14.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va desființa sentința contestată și încheierea din 21 iunie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și, rejudecând în fond, va respinge sesizarea Serviciului de Probațiune Prahova.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană condamnată, în cuantum de 85 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 96/F din 14.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Desființează sentința contestată și încheierea din 21 iunie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și, rejudecând în fond:

Respinge sesizarea Serviciului de Probațiune Prahova.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană condamnată, în cuantum de 85 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2022.