ÎCCJ, Secția penală

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24 din 31 ianuarie 2022 pronunțată de Judecătoria Horezu în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (5) și art. 4 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală, au fost achitați, printre alții, A., cercetat pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 295 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen. și B., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 44 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și f) teza a III-a din C. proc. pen., s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A.

S-a constatat că persoana vătămată S.N.T.F. C.C.F.R. Călători S.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Potrivit art. 272 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus avansarea onorariul apărătorului desemnat din oficiu din fondul Ministerului Justiției către Baroul Vâlcea.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Prin decizia penală nr. 515/A din data de 9 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu împotriva sentinței penale nr. 24 din data de 31 ianuarie 2022 pronunțată de Judecătoria Horezu în Dosarul nr. x/2016.

A fost desființată, în parte, sentința atacată, iar pe fond, în rejudecare, printre altele, a fost înlăturată soluția de achitare dispusă față de inculpatul A., cercetat pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 295 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen., și inculpatul B., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 44 alin. (1) din C. pen., cu toate consecințele.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 295 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 2 ani și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 96 din C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 33 din 6 februarie 2013 a Judecătoriei Horezu, definitivă prin decizia penală nr. 319/R din 16 mai 2013 a Curții de Apel Pitești.

În baza art. 43 alin. (1) și art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 33 din 6 februarie 2013 a Judecătoriei Horezu, definitivă prin decizia penală nr. 319/R din 16 mai 2013 a Curții de Apel Pitești, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 295 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 44 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 96 din C. pen. cu referire la art. 15 din Legea nr. 187/2012, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 124 din 29 iunie 2012 a Judecătoriei Drăgășani, definitivă prin neapelare.

În baza art. 44 alin. (2) și art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. și pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 124 din 29 iunie 2012 a Judecătoriei Drăgășani, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 2 ani o lună și 10 zile de închisoare, în condițiile art. 60 din C. pen., și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pedeapsă accesorie.

A fost înlăturată dispoziția de lăsare ca nesoluționată a acțiunii civile exercitate de partea civilă SNTFM CFR Marfă S.A..

S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă SNTFM CFR Marfă S.A. prin punctul de lucru Craiova și s-a dispus obligarea inculpaților la plata către partea civilă a următoarelor sume cu titlu de daune materiale: inculpatul C. - 259 RON, inculpatul D. - 1961 RON, inculpatul E. - 1728 RON, inculpatul F. - 336 RON, inculpatul G. - 1896 RON, inculpatul H. - 1015 RON, inculpatul I. - 1967 RON, inculpatul J. - 531 RON, inculpatul K. - 2122 RON, inculpatul L. - 992 RON, inculpatul M. - 1585 RON.

A fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă SNTFM CFR Marfă S.A. prin punctul de lucru Craiova, față de inculpatul N..

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata a câte 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat (cheltuieli urmărire penal și fond).

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 6265 RON, conform împuternicirilor avocațiale emise de Baroul Argeș nr. 1323/05.04.2022 și nr. 1719/02.05.2022 s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

Sub aspectul situației de fapt, instanța de apel a reținut, că inculpatul B., mecanic de locomotivă la data săvârșirii infracțiunii, la SNTFC CFR Călători S.A. în luna august 2014 a înregistrat în mod constant, pe locomotivele pe care le deservea, consumuri nejustificate, prin sustragerea și însușirea combustibilului, însumând 305,6 kg motorină, creând un prejudiciu în patrimoniul părții civile în cuantum de 2218 RON, este tipică infracțiunii de delapidare, prevăzute de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

A constatat că activitatea de însușire a combustibilului motorină, printre alții, de către inculpatul B., mecanic de locomotivă la SNTFM CFR Marfă S.A. - Sucursala Banat-Oltenia, a fost dovedită prin procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante, procesele-verbale de percheziție domiciliară și convorbirile telefonice schimbate între inculpați și între inculpații mecanici de locomotivă și complicii acestora.

A reținut ca principale modalități de sustragere a combustibilului, următoarele:

- sustragerea de combustibil direct din rezervor, prin deschiderea gurii de alimentare a rezervorului (profitând de faptul că firul sigiliului este larg), introducerea unui furtun și extragerea combustibilului;

- sustragerea de combustibil prin slăbirea flanșei dintre țeava de alimentare din rezervor și instalația din sala motoarelor. Sustragerea combustibilului este vizibilă la traductorii de volum din rezervor și este relativ riscantă, deoarece se pot rupe flanșele sau garniturile. Cu toate acestea, permite sustragerea unei cantități apreciabile într-un timp scurt, în parcurs sau în staționare, fără a exista riscul ca mecanicul să fie văzut de către cineva;

- sustragerea de combustibil pe la conducta de retur de la injector, care permite sustragerea unor cantități mici de motorină, cu un grad de relativitate în funcție de gradul de uzură al motorului, astfel că la unele locomotive poate fi folosit, iar la altele nu;

- sustragerea de combustibil pe la șurubul de aerisire al bateriei de filtre, modalitate relativ simplă, care presupune desfacerea șurubului de aerisire de la capacul bateriei de filtre și înlocuirea acestuia cu un ștuț filetat, la care este atașat un furtun. Supraconsumul este înregistrat de către instalația ICL, evidențiindu-se prin consumul mare în raport cu turația motorului;

- sustragerea de combustibil prin desfacerea racordului dintre pompa de injecție și injector. Această metodă permite sustragerea unor cantități însemnate de combustibil, fără ca acest lucru să fie detectat ușor de către instalația ICL, întrucât motorina citită de senzori ca intrând în motor este direcționată către un recipient. Pe termen scurt, pierderea de putere a motorului, prin nefuncționarea unui piston, este compensată de celelalte, iar mecanicii, pe baza experienței, ajustează debitul din pompa de injecție astfel încât consumul înregistrat să fie apropiat de consumul normal al motorului.

Referitor la inculpatul A., a reținut că, în perioada iulie- august 2014, în repetate rânduri, acesta a cumpărat motorină de la inculpații O., C., D., P., E., F., G., H., I., Q., R., J., N., K., L., M., S. și T., mecanici în cadrul S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., și inculpatul B., mecanic în cadrul S.N.T.F.C.C.F.R. Marfă S.A., cunoscând că acesta provine din rezervoarele locomotivelor deservite de către mecanici, fapte tipice infracțiunii de complicitate la delapidare prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 515/A din data de 9 iunie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au formulat cerere de recurs în casație inculpații A. și B..

În cererea scrisă, recurentul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., apreciind că instanța de apel ar fi trebuit sa aplice legea penală mai favorabilă, având în vedere că la data condamnării îndeplinea condițiile de reabilitate, potrivit vechiul C. pen.. A precizat că anterior a fost condamnat prin sentința nr. 33 din 6 februarie 2013 pronunțată de către Judecătoria Horezu, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 319/R din 16 mai 2013 a Curții de Apel Pitești, în temeiul dispozițiilor din vechiul C. pen., la pedeapsa închisorii de 3 ani cu aplicarea art. 86 indice 1 și 2 din vechiul C. pen. și că a executat integral această pedeapsă.

Recurentul B. și-a întemeiat cererea de recurs în casație pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7, pct. 9 și pct. 12 din C. proc. pen.

Cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurentul a arătat că fapta reținută de către instanța de apel nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare.

Referitor la calitatea procesuală activă, a precizat că inculpații nu au fost încadrați în contractul individual de muncă sau în fișa postului ca fiind gestionari, iar faptul că răspundeau de consumul de motorină de la locomotive în calitate de mecanici de locomotivă nu este ține de gestiunea motorinei.

Cu referire la obiectul material al infracțiunii, a susținut că motorina nu era EURO 5, nu aparținea S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. sau S.N.T.F.C. "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. și nu avea valoare economică.

Cu trimitere la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 9 din C. proc. pen., recurentul a susținut că prejudiciul, așa cum a fost determinat, nu este cert și a prezentat pe larg argumentele care conduc la concluzia că măsurătorile efectuate nu sunt precise.

Cererea nu a fost motivată cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 19 octombrie 2022.

Prin încheierea din data de 8 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B., însă doar pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., numai în ceea ce privește verificarea în drept a situației de fapt cu privire la problema de drept referitoare la lipsa calității de subiect activ și absența elementelor de tipicitate obiectivă (lipsa acțiunilor faptice corespunzătoare normei de incriminare) ale infracțiunii de delapidare prevăzute de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 44 alin. (1) din C. pen., precum și cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., care vizează aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Celelalte critici formulate de către inculpatul B. au fost respinse ca inadmisibile având în vedere că exced competenței materiale a instanței de recurs în casație, deoarece art. 438 alin. (1) pct. 9 din C. proc. pen. a fost abrogat prin art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale și cererea de recurs în casație nu a fost motivată cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., conform art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare reglementate de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. sunt nefondate.

Conform prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, concordanța acesteia cu probele administrate, în acest stadiu procesual putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpaților. Criticile referitoare la încălcarea unei proceduri echitabile nu cad în competența materială a instanței de recurs în casație care examinează doar dacă fapta pentru care recurentul a fost condamnat este prevăzută de legea penală. Instanța de recurs în casație, spre deosebire de instanța care soluționează contestația în anulare sau revizuirea, nu are competența materială de a examina legalitatea procedurii desfășurate contra persoanei condamnate, ci doar concordanța dintre situația de fapt reținută și elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de lege.

În aceste coordonate de principiu și în limitele stabilite prin încheierea din data de 8 noiembrie 2022, criticile formulate de recurentul inculpat B. referitoare la condamnarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, prevăzute de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 44 din C. pen., se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată.

Conform art. 295 din C. pen., constituie infracțiunea de delapidare, "Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează."

Sub aspectul situației de fapt, instanța de apel a reținut că, în luna august 2014, inculpatul B., mecanic de locomotivă la data săvârșirii infracțiunii la SNTFC CFR Călători S.A., a înregistrat în mod constant, pe locomotivele pe care le deservea, consumuri nejustificate, însumând 305,6 kg motorină, creând un prejudiciu în patrimoniul părții civile în cuantum de 2.218 RON, prin însușirea combustibilului folosind următoarele modalități de sustragere:

- sustragerea de combustibil direct din rezervor, prin deschiderea gurii de alimentare a rezervorului (profitând de faptul că firul sigiliului este larg), introducerea unui furtun și extragerea combustibilului;

- sustragerea de combustibil prin slăbirea flanșei dintre țeava de alimentare din rezervor și instalația din sala motoarelor. Sustragerea combustibilului este vizibilă la traductorii de volum din rezervor și este relativ riscantă, deoarece se pot rupe flanșele sau garniturile. Cu toate acestea, permite sustragerea unei cantități apreciabile într-un timp scurt, în parcurs sau în staționare, fără a exista riscul ca mecanicul să fie văzut de către cineva;

- sustragerea de combustibil pe la conducta de retur de la injector, care permite sustragerea unor cantități mici de motorină, cu un grad de relativitate în funcție de gradul de uzură al motorului, astfel că la unele locomotive poate fi folosit, iar la altele nu;

- sustragerea de combustibil pe la șurubul de aerisire al bateriei de filtre, modalitate relativ simplă, care presupune desfacerea șurubului de aerisire de la capacul bateriei de filtre și înlocuirea acestuia cu un ștuț filetat, la care este atașat un furtun. Supraconsumul este înregistrat de către instalația ICL, evidențiindu-se prin consumul mare în raport cu turația motorului;

- sustragerea de combustibil prin desfacerea racordului dintre pompa de injecție și injector. Această metodă permite sustragerea unor cantități însemnate de combustibil, fără ca acest lucru să fie detectat ușor de către instalația ICL, întrucât motorina citită de senzori ca intrând în motor este direcționată către un recipient. Pe termen scurt, pierderea de putere a motorului, prin nefuncționarea unui piston, este compensată de celelalte, iar mecanicii, pe baza experienței, ajustează debitul din pompa de injecție, astfel încât consumul înregistrat să fie apropiat de consumul normal al motorului.

Recurentul B. a susținut că fapta descrisă mai sus nu este tipică infracțiunii de delapidare, având în vedere că nu avea calitatea de gestionar cerută de norma de incriminare subiectului activ al infracțiunii, precum și lipsa obiectului material, în sensul că motorina nu avea valoare economică.

Din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată că subiectul activ al infracțiunii de delapidare este dublu circumstanțiat, în sensul că acesta trebuie să aibă atât calitatea de funcționar public, cât și pe cea de administrator sau gestionar al bunurilor instituției sau unității.

Conform art. 1 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, "Gestionar (...) este acel angajat al unei persoane juridice prevăzute la art. 176 din C. pen. care are ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea, chiar temporară, a acesteia."

Totodată, notează că noțiunea de gestionar nu se limitează la definiția dată de art. 1 din Legea nr. 22/1969, art. 31 din același act normativ extinzând sfera răspunderii și la gestionarii de fapt, respectiv la "angajatul care primește, păstrează și eliberează bunuri fără a avea calitatea de gestionar în înțelesul articolului 1".

Or, recurentul inculpat a primit motorina în calitate de angajat al S.N.T.F.C.C.F.R. Marfă S.A. în funcția de mecanic, având obligația să o păstreze și să o folosească conform destinației sale și în scopul realizării obiectului de activitate al agentului economic. Din aceste considerente, combustibilul primit de către un angajat pentru realizarea atribuțiilor de serviciu este înregistrat în gestiunea sa, neavând nicio importanță faptul că bunul este consumtibil, context în care angajatul dobândește și calitatea de gestionar de fapt, în înțelesul art. 31 din Legea nr. 22/1969.

Referitor la argumentele privind lipsa obiectului material al infracțiunii, în sensul că motorina cu privire la care s-a reținut prin decizia recurată că ar fi sustrasă de către recurentul inculpat nu avea valoare economică, fiind un combustibil rezidual, Înalta Curte reține că o astfel de apărare vine în contradicție cu situația de fapt reținută de către instanța de apel, care a constatat că cele 305,6 kg motorină valorează 2.218 RON, context în care nu poate intra sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În consecință, situația de fapt reținută de instanța de apel concordă cu elementele de tipicitate ale infracțiunii.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", Înalta Curte notează că examinarea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face prin raportare la încadrarea juridică reținută prin hotărârea atacată, precum și la cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită/menținută definitiv în apel.

Cauzele și criteriile de individualizare au intrat în autoritate de lucru judecat, iar instanța de recurs în casație examinează doar dacă prin reținerea acestora pedeapsa este în limite legale și nu dacă pedeapsa are un cuantum adecvat pericolului social. Aceste din urmă constatări exced competenței materiale a instanței de recurs în casație. Dacă pedeapsa este în limite legale, criticile recurentului referitoare la ponderea criteriilor de individualizare a pedepsei nu pot fi analizate de instanța de recurs în casație, deoarece aceste critici țin de temeinicia hotărârii (de cuantumul sancțiunii) și nu de legalitatea acesteia (de limitele prevăzute de lege pentru respectiva sancțiune).

În egală măsură criticile recurentului referitoare la consecințele executării pedepsei asupra stării de sănătate actuală nu pot fi examinate printr-un recurs în casație, ci printr-o cerere de întrerupere a executării pedepsie aplicate, de competența instanței de executare.

În speță, instanța de apel l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pentru infracțiunea de complicitate la delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 295 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 din C. pen.

Totodată, în baza art. 96 din C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 33 din 6 februarie 2013 a Judecătoriei Horezu, definitivă prin decizia penală nr. 319/R din 16 mai 2013 a Curții de Apel Pitești și, în baza art. 43 alin. (1) și art. 45 alin. (1) din C. pen., a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 33 din 6 februarie 2013 a Judecătoriei Horezu, definitivă prin decizia penală nr. 319/R din 16 mai 2013 a Curții de Apel Pitești, dispunând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.. În baza art. 65 din C. pen., a interzis, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pedeapsă accesorie.

Recurentul A. invocă nelegalitatea pedepsei de 5 ani închisoare, apreciind, în esență, că instanța de apel, printr-o aplicare greșită a legii, nu a ținut seama de faptul că la data condamnării îndeplinea condițiile de reabilitate judecătorească, potrivit vechiul C. pen., chiar dacă nu s-a pronunțat o hotărâre care să o constate. În susținerea apărărilor formulate, a precizat că anterior a fost condamnat prin sentința nr. 33 din 6 februarie 2013 pronunțată de către Judecătoria Horezu, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 319/R din 16 mai 2013 a Curții de Apel Pitești, în temeiul dispozițiilor din vechiul C. pen., la pedeapsa închisorii de 3 ani cu aplicarea art. 86 indice 1 și 2 din vechiul C. pen., a executat integral această pedeapsă și a formulat cererea de reabilitare după împlinirea termenului prevăzut de lege.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 49 din C. pen., complicele la o infracțiune săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Totodată, observă că infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică și că, prin reținerea formei continuate și aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., maximul special al pedepsei se putea majora cu cel mult 3 ani de închisoare, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (1) din C. pen., limita maximă a pedepsei pe care instanța de apel o putea aplica recurentului inculpat fiind de 10 ani de închisoare.

Se observă că pedeapsa pentru complicitate la infracțiunea de delapidare în formă continuată este în limitele prevăzute de lege, recurentul fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani de închisoare, minimul special prevăzut de lege pentru toate actele materiale față de care s-a reținut vinovăția sa.

În ceea ce privește pedeapsa rezultantă de 5 ani de închisoare, aceasta a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (1) din C. pen., fiind adăugată la pedeapsa la care recurentul a fost condamnat pentru infracțiunea de complicitate la delapidare în formă continuată, de 2 ani închisoare, pedeapsa anterioară neexecutată, de 3 ani de închisoare, aplicată recurentului inculpat A. prin sentința nr. 33 din 6 februarie 2013 pronunțată de către Judecătoria Horezu (definitivă prin decizia penala nr. 319/R din 16 mai 2013 a Curții de Apel Pitești).

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că pedeapsa pe care instanța de apel a stabilit-o în ceea ce îl privește pe recurentul inculpat A. se încadrează în limitele prevăzute de lege, ținând seama de încadrarea juridică reținută în cauză.

În plus, subliniază că, având în vedere limitările date de specificul căii de atac a recursului în casație, nu poate să verifice dacă a intervenit sau nu reabilitarea judecătorească a recurentului inculpat A. anterior condamnării sale în apel, o astfel de analiză implicând, pe de o parte, administrarea și analiza probelor necesare a stabili situația de fapt care ar permite examinarea îndeplinirii condițiilor de reabilitare, iar, pe de altă parte, încălcarea competenței materiale exclusive a instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea ori a instanței corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul, după caz.

Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 515/A din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 515/A din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Obligă recurenții - inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții-inculpați, în cuantum de câte 170 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2022.