ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 292/2023

Ședința publică din data de 12 aprilie 2023

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 martie 2023, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea petentului A. de sesizare a Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor C. proc. pen. și ale C. proc. civ., care prevăd ca actele de procedură ale organului de urmărire penală și ale instanței să fie comunicate justițiabililor în stilul recomandată prin Poștă, iar în cazul în care nu este găsit destinatarul, acestea să fie restituite expeditorului și părțile nu pot lua cunoștință de conținutul actelor procedurale.

Verificând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, prin prisma dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, Curtea de Apel Ploiești a constatat că în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

S-a reținut că analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal, căci verificarea admisibilității excepției de neconstituționalitate de către judecătorul în fața căruia este ridicată are ca efect evitarea încărcării inutile a Curții Constituționale și eliminarea încercărilor de tergiversare nejustificată a cauzelor aflate pe rolul instanțelor.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei,

Astfel, s-a apreciat că pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional. Partea care ridică excepția de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale.

În concret, petentul a susținut că dispozițiile C. proc. pen. și ale C. proc. civ., care prevăd ca actele de procedură ale organului de urmărire penală și ale instanței să fie comunicate justițiabililor în stilul recomandată prin Poștă, iar în cazul în care nu este găsit destinatarul, acestea să fie restituite expeditorului și părțile nu pot lua cunoștință de conținutul actelor procedurale, sunt neconstituționale, însă, instanța a constatat că nu se indică textele din Constituția României, a căror încălcare ar atrage neconstituționalitatea dispozițiilor menționate generic de către petent.

Sub acest aspect, instanța a reținut că neconstituționalitatea unui text de lege este dată de contradicția dintre dispoziția legală și un principiu sau o prevedere constituțională.

Or, s-a reținut că, în cauză, o asemenea contradicție nu a fost invocată, ci doar s-a făcut o trimitere la nemulțumirile petentului în privința posibilității de a lua la cunoștință de actele comunicate de către organele de urmărire penală sau de către instanțele judecătorești, excepția neavând legătură cu soluționarea cauzei pendinte.

*****

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, din cuprinsul încheierii din 27 martie 2023, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs petentul A..

Calea de atac a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție și înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 13.12.2021, când s-a stabilit termen în cauză în vederea soluționării recursului la data de 12 aprilie 2023.

Examinând recursul formulat în cauză de petentul A. împotriva dispoziției de respinge a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, din cuprinsul încheierii din 27 martie 2023, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, consideră că o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor:

a. excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

c. excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d. excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În raport de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că, în speță, excepția a fost invocată de către petentul A., în cauza având ca obiect plângere împotriva soluției de clasare, conform art. 340 C. proc. pen.., în fața unei instanțe judecătorești și vizează dispoziții din legi în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Totodată, instanța de control judiciar are în vedere că admisibilitatea cererii impune îndeplinirea cumulativă a cerinței ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, cu privire la soluția ce ar putea fi dată fondului litigiului, inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.

Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curții Constituționale, în soluționarea excepției, să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

În acest context, în analiza condițiilor prevăzute de lege cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992, republicată, Înalta Curte constată că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ în cauză, și anume în ceea ce privește cerința ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, sub aspectul soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată. Partea care invocă excepția de neconstituționalitate trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăți și a pronunțării unei soluții în ceea ce o privește, care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Înalta Curte subliniază că instanțelor de judecată le revine, în faza examinării admisibilității condițiilor de sesizare a Curții Constituționale, competența de a verifica dacă excepția a fost invocată în scopul prevăzut de lege, adică pentru controlul constituționalității unei dispoziții legale, dar care întotdeauna trebuie să aibă legătură cu cauza.

Prin urmare, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existența unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se da în cauză.

Pe calea excepției în discuție, petentul a susținut, în esență, "neconstituționalitatea dispozițiilor C. proc. pen. și ale C. proc. civ., care prevăd ca actele de procedură ale organului de urmărire penală și ale instanței să fie comunicate justițiabililor în stilul Recomandată prin Poștă, iar în cazul în care nu este găsit destinatarul, acestea să fie restituite Expeditorului, iar părțile nu pot lua cunoștință de conținutul actelor procedurale".

Având în vedere conținutul excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată de petent, în raport de cadrul procesual și stadiul concret al cauzei în care s-a invocat excepția, se constată că aceasta nu îndeplinește condițiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu se formulează o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a textelor de lege, ci se urmărește, în realitate, modificarea lor, într-o formă care să permită aplicarea altor modalități de comunicare a actelor de procedură, așa cum consideră recurentul, ceea ce ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de legea organică de organizare și funcționare.

Neconstituționalitatea unui text de lege este dată de contradicția dintre dispoziția legală și un principiu sau o prevedere constituțională. Or, în cauză, o asemenea contradicție nu a fost invocată, de natură a permite sesizarea Curții Constituționale.

Concluzionând, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod judicios prima instanță, examinând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se constata admisibilitatea cererii de sesizare formulată în cauză de petentul A., a constatat că, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor invocate de inculpat, aceasta respectă condițiile reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, mai puțin condiția privind legătura excepției cu soluționarea cauzei, având în vedere conținutul dispozițiilor legale criticate, precum și obiectul cauzei, fiind astfel în mod corect respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respinge a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, din cuprinsul încheierii din 27 martie 2023, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Față de soluția dispusă, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respinge a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, din cuprinsul încheierii din 27 martie 2023, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2023.