ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

02.05.2023

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 02 mai 2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023, pe rolul Tribunalului București, petentul A. a formulat plângere împotriva soluției de clasare dispusă prin rechizitoriul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, arătând, în esență, că aceasta nu este legală, motiv pentru care a solicitat desființarea soluției și schimbarea temeiului de drept în cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în ceea ce privește infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și spălare a banilor.

Prin încheierea din 09 februarie 2023 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul București în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 340 C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii formulate de petentul A., în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut, în esență, că, potrivit rechizitoriului, petentul A. ar fi acționat în calitate de reprezentant legal al S.C. B. S.A., iar din lecturarea contractelor de prestări servicii încheiate de această societate comercială cu S.C. C. S.A. rezultă că la data perfectării acestora, prima societate avea sediul social în Ploiești, Strada x, nr. 10, jud. Prahova, astfel că locul săvârșirii infracțiunii este municipiul Prahova, acolo unde petentul A., în calitate de director general al societății, își desfășura activitatea comercială. Mai mult decât atât, potrivit legii civile, locul încheierii contractului este considerat domiciliul/sediul ofertantului, S.C. B. S.A având calitatea de prestator.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată sub același număr la Tribunalul Prahova, care, prin încheierea penală nr. 196 din 11 aprilie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată de petentul A., prin apărător ales, iar, în baza art. 50 C. proc. pen., a declinat competența teritorială de solutionare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petent, în temeiul dispozițiilor art. 340 C. proc. pen., împotriva soluției de clasare dispusă prin rechizitoriul nr. x/2018 din 17 octombrie 2022, precum și a ordonanței nr. 179/II-2/2022 din 07 decembrie 2022 a procurorului șef al secției de Combatere a corupției din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, în favoarea Tribunalului București, secția I penală. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență teritorială cu Tribunalul București și, în temeiul art. 51 C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Prahova a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2018 al Direcției Naționale Anticorupție s-a dispus, între altele, clasarea cauzei față de petentul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: spălarea banilor în formă continuată (2 acte materiale corespunzătoare documentelor încheiate pentru suma de 1.116.614,91 RON), prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen.; spălarea banilor, în formă continuată (11 acte materiale corespunzătoare documentelor încheiate pentru suma de 17.622.044,17, fără TVA RON), prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 C. pen.

Pentru soluționarea excepției invocate, judecătorul de cameră preliminară a apreciat relevante considerentele avute în vedere de procurorul de caz la dispunerea soluției de clasare, care a reținut următoarele:

"În ceea ce privește infracțiunile de spălarea a banilor în formă continuată reținute în sarcina inculpatului A., după cum urmează;

- spălarea banilor în formă continuată (2 acte materiale corespunzătoare documentelor încheiate pentru suma de 1.116.614,91 RON), prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada iulie 2008- octombrie 2013, în calitate de director general al S.C B. S.A., cu intenție, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin semnarea și dispunerea întocmirii unor documente privind servicii fictive, menționate în ordonanța Direcției Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Ploiești nr. 110/P/2016 din 27.02.2017, a disimulat adevărata natură a provenienței sumei de 1.116.614,91 RON, sumă încasată, declarată și înregistrată în evidențele contabile ale entității juridice și reintrodusă în circuitul comercial și fiscal, cunoscând că aceasta provine din săvârșirea infracțiunii de trafic de influență,

- spălarea banilor în formă continuată (11 acte materiale corespunzătoare documentelor încheiate pentru suma de 17.622.044,17, fără TVA RON), prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada ianuarie 2013- iulie 2014, prin semnarea și dispunerea întocmirii unor documente privind servicii fictive, menționate în ordonanța Direcției Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Ploiești nr. 110/P/2016 din 27.02.2017, a disimulat adevărata natură a circulației sumei de 17.622.044,17 RON, bani folosiți pentru creșterea artificială a cifrei de afaceri a S.C. B. S.A. în scopul determinării reprezentanților Băncii Mondiale să achiziționeze acțiuni la acestă societate comercială și să-i acorde un credit, cunoscând că acest folos necuvenit provine din săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, acte materiale corespunzătoare plăților facturilor menționate în ordonanța anterior indicată;

Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare întrucât sub cazul de împiedicare a punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a, lipsind tipicitatea obiectivă a infracțiunii.

În cauză, lipsește situația premisă a infracțiunii de spălare a banilor, preexistența săvârșirii altei infracțiuni din care să provină suma de bani a cărei proveniență este ulterior ascunsă sau disimulată.

Atât infracțiunea predicat (trafic de influență), cât și infracțiunea de spălare de bani sunt săvârșire prin aceleași acțiuni, elementul material fiind identic.

În cauză, nu este realizată niciuna din modalitățile alternative ale elementului material, respectiv acțiunile de ascundere sau disimulare a naturii reale infracționale a sumelor de bani provenite din infracțiunea de trafic de influență.

Elementul material al infracțiunii de trafic de influență constând în primirea unor sume de bani se realizează prin operațiuni de falsificare a unor înscrisuri și efectuarea unor plăți fără o contraprestație efectivă a unor servicii IT, ulterior nefiind efectuate alte operațiuni specifice fazelor stratificării și integrării prin crearea unor circuite financiare."

În ceea ce privește infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 din C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. reținute în sarcina inculpaților D., E., A., acțiunea penală nu poate fi exercitată întrucât sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a, lipsind tipicitatea obiectivă a acestei infracțiuni.

În cauză, nu s-a constituit un grup infracțional organizat în înțelesul legii penale, respectiv un grup structurat, format din 3 sau mai multe persoane constitut pentru o anumită perioadă de timp care să acționeze coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni, între inculpații E. și A., pe de-o parte, și inculpatul D., existând o relație de subordonare, aceștia fiind administratori ai unor societăți comerciale controlate în mod direct de către inculpatul D..

Atât inculpatul E. cât și A. acționau sub directa coordonare a inculpatului D., fără ca între ei să existe relații de colaborare, executând strict dispozițiile primite de la inc. D. în ceea ce privește societățile pe are le administrau.

Faptele săvârșite de inculpații de E. și A. reprezintă fapte de ajutor și sprijinire a inc. D. în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență."

Raportat la această situație de fapt, s-a apreciat că, în raport cu dispozițiile art. 41 alin. (1) și (5) C. proc. pen., Tribunalul București este competent teritorial să soluționeze plângerea petentului, având în vedere că probele administrate în cauză confirmă împrejurarea ca întreaga activitate care a fost cercetată cu privire la cele două infracțiuni reținute de parchet (infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și de spălarea banilor) a vizat ca și loc de desfășurare municipiul București, activitatea profesională și personală a petentului A. desfășurând-se numai în acest loc în perioada 2007 - 2014.

În plus, s-a arătat că, sub aspectul competenței teritoriale, nu prezintă relevanță încheierea unor contracte între mai multe societăți, printre care și S.C. B. S.A., pentru că respectivele fapte pentru care s-au făcut cercetări tot în dosarul nr. x/2018 al Direcției Naționale Anticorupție nu au legătură cu infracțiunile pentru care s-a dispus clasarea, și nici împrejurarea că procurorul de caz a sesizat Tribunalul Prahova cu rechizitoriul emis la data de 17 octombrie 2022, căci trimiterea în judecată are în vedere alte infracțiuni decât cele analizate în cauză (printre care și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținută în sarcina inculpaților D. și E., în forma instigării și a autoratului, presupus săvârșită pe raza municipiului Ploiești).

Pe de altă parte, s-a avut în vedere că, împotriva soluției de clasare dispusă prin rechizitoriul nr. x/2018 față de persoana juridică S.C. B. S.A. sub aspectul infracțiunilor de complicitate la trafic de influență și spălarea banilor, această societate a formulat plângere pentru schimbarea temeiului de drept al soluției de clasare, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2022, dosar în care judecătorul de cameră preliminară nu a pus în discuție o eventuală necompetență teritorială a instanței, ci a procedat la judecarea cauzei și a rămas în pronunțare.

Analizând faptele pentru care s-au făcut cercetări în dosarul nr. x/2018, astfel cum au fost expuse în rechizitoriul emis în cauză, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Prahova a constatat că pretinsele infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat și de spălarea banilor au fost reținute doar în legătură cu activități desfășurate în București, aceeași fiind situația și în privința faptelor de trafic de influență imputate inculpatului D., care reprezintă punctul central al respectivului act de sesizare a instanței.

S-a subliniat că, întrucât procurorul a constatat că nu există infracțiunile de spălarea banilor sau de constituirea unui grup infracțional organizat, neexistând practic o descriere separată a acestor două infracțiuni, pretinsa infracțiune de trafic de influenta rămâne singurul punct de referință în ceea ce privește stabilirea competentei materiale.

Referitor la această infracțiune, organele de urmărire penală au arătat că rolul central în pretinsa activitate infracțională ar fi aparținut lui D., reținându-se ca acesta controla pretinsa schema infracțională utilizată față de mai multe societăți din domeniul IT, printre care se număra și S.C. C. S.A. Astfel, acestuia i s-a imputat că a controlat sau influențat persoane din cadrul autorităților publice centrale, în interes propriu, în scopul obținerii de sume de bani de la societățile interesate în câștigarea licitațiilor, rezultând că persoanele despre care se pretinde că ar fi fost controlate/influențate își desfășurau activitatea în București.

De asemenea, s-a constatat că, în perioada în care a fost reținută săvârșirea faptelor, atât numiții D. si E., cat si petentul A., locuiau și își desfășurau activitățile profesionale curente in Municipiul București, astfel cum rezultă și din propriile declarații.

Totodată, reprezentanții societăților în raport de care s-a reținut pretinsa traficare a influenței, precum și societățile cercetate în cauză, respectiv C. S.A., B. S.A. și F. S.A își desfășurau in mod neîntrerupt activitatea comerciala curenta în Municipiul București. De altfel, toate facturile, comenzile si procesele-verbale prezentate in rechizitoriu ca având legătură cu săvârșirea faptelor deduse judecății au fost emise in București.

Prin urmare, raportat la aceste aspecte, dar și la împrejurarea că actele de urmărire penală au relevat faptul că persoanele puse sub acuzare în dosarul nr. x/2018 și societățile implicate își desfășurau activitatea profesională curentă și, respectiv, își aveau sediul în municipiul București, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Prahova a concluzionat că Tribunalul București este instanța competentă să soluționeze plângerea formulată de petentul A..

Ca urmare, întrucât tribunalele între care s-a ivit conflictul negativ de competență se află în raza unor curți de apel diferite, iar instanța superioară comună acestora este Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând și dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală, pentru soluționarea incidentului procedural ivit in cadrul dosarului de față.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul București este competent să soluționeze plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispusă prin rechizitoriul nr. x/2018 din 17 octombrie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen., poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Reglementând competența teritorială a instanțelor judecătorești, art. 41 C. proc. pen. stabilește, în alin. (1), că aceasta este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate, iar, în alin. (2), definește noțiunea de "loc al săvârșirii infracțiunii" ca fiind acela unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, pentru ca, în alin. (3), să stipuleze că, în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Totodată, art. 41 alin. (4) C. proc. pen. prevede că atunci când niciunul din locurile menționate la alin. (1) nu sunt cunoscute sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele indicate în primul alineat, competența revine instanței mai întâi sesizate. În plus, conform art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Se observă, astfel, că dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc o ordine de preferință legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanțelor judecătorești.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin rechizitoriul nr. x/2018 din 17 octombrie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii, de către A., a două infracțiuni de spălarea banilor, după cum urmează:

"- spălarea banilor în formă continuată (2 acte materiale corespunzătoare documentelor încheiate pentru suma de 1.116.614,91 RON), prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și a art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada iulie 2008- octombrie 2013, în calitate de director general al S.C B. S.A., cu intenție, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin semnarea și dispunerea întocmirii unor documente privind servicii fictive, menționate în ordonanța Direcției Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Ploiești nr. 110/P/2016 din 27.02.2017, a disimulat adevărata natură a provenienței sumei de 1.116.614,91 RON, sumă încasată, declarată și înregistrată în evidențele contabile ale entității juridice și reintrodusă în circuitul comercial și fiscal, cunoscând că aceasta provine din săvârșirea infracțiunii de trafic de influență,

- spălarea banilor în formă continuată (11 acte materiale corespunzătoare documentelor încheiate pentru suma de 17.622.044,17, fără TVA RON), prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada ianuarie 2013- iulie 2014, prin semnarea și dispunerea întocmirii unor documente privind servicii fictive, menționate în ordonanța Direcției Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Ploiești nr. 110/P/2016 din 27.02.2017, a disimulat adevărata natură a circulației sumei de 17.622.044,17 RON, bani folosiți pentru creșterea artificială a cifrei de afaceri a S.C. B. S.A. în scopul determinării reprezentanților Băncii Mondiale să achiziționeze acțiuni la această societate comercială și să-i acorde un credit, cunoscând că acest folos necuvenit provine din săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, acte materiale corespunzătoare plăților facturilor menționate în ordonanța anterior indicată.";

constatându-se că acestea nu întrunesc toate elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare.

Pentru aceleași motive, prin aceleași rechizitoriu, s-a dispus clasarea și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, reținându-se că "În cauză, nu s-a constituit un grup infracțional organizat în înțelesul legii penale, respectiv un grup structurat, format din 3 sau mai multe persoane constitut pentru o anumită perioadă de timp care să acționeze coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni, între inculpații E. și A., pe de-o parte, și inculpatul D., existând o relație de subordonare, aceștia fiind administratori ai unor societăți comerciale controlate în mod direct de către inculpatul D..

Pornind de la aceste aspecte reținute de organul de urmărire penală și examinând situația de fapt expusă în rechizitoriu în ansamblul său, se constată că activitatea numitului A. circumscrisă inițial de procuror infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat și de spălarea banilor pentru care s-a dat o soluție de clasare s-a realizat atât pe raza municipiului București (unde își aveau sediul unele din societățile implicate și își desfășurau activitatea curentă persoanele asupra cărora s-a susținut că s-ar fi efectuat acte de trafic de influență, dar și inculpații persoane fizice, inclusiv A.), cât și a municipiului Ploiești (unde își avea sediul S.C. B. S.A., al cărei director general era A., calitate în care s-a susținut de către procuror că ar fi semnat și dispus întocmirea unor documente privind servicii fictive, prin care ar fi disimulat adevărata natură a provenienței și circulației sumelor de bani înregistrate în evidențele societății în scopurile arătate).

Rezultă, așadar, că, în accepțiunea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., locul săvârșirii presupuselor infracțiuni, pentru care s-a dispus soluția de clasare împotriva căreia petentul a formulat plângere, se regăsește în raza teritorială atât a Tribunalului București, cât și a Tribunalului Prahova, ambele instanțe fiind deopotrivă competente să soluționeze cauza, conform art. 340 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 41 alin. (3) C. proc. pen.

În atare situație, în speță devin incidente prevederile art. 41 alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., care stabilesc că atunci când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele indicate în primul alineat, competența revine instanței mai întâi sesizate. Cum, în cauză, prima instanță sesizată a fost Tribunalul București, se constată că acesteia îi revine competența de soluționare a plângerii formulată de petentul A..

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze cauza privindu-l pe petentul A. este Tribunalul București, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.