ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 aprilie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34/F din data de 30 martie 2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr. x/2016, printre altele, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea. art. 5 C. pen.

S-au înlăturat din conținutul infracțiunii continuate de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., reținute în sarcina inculpatului, actele materiale referitoare la persoanele vătămate B., C., D., E. și F., efect al recunoașterii hotărârii judecătoreaști străine, respectiv sentința penală nr. 40/2009 pronunțată de instanța din Korinthos la data de 12.06.2009, în temeiul art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 6 C. proc. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (69 acte materiale) la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24 de ore din data de 23.10.2012 și arestul preventiv din perioada 24.10.2012-04.03.2013.

În baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A.. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 referitoare la informarea inculpatului în sensul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata G. pentru comiterea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-au înlăturat din conținutul infracțiunii continuate de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., reținute în sarcina inculpatei, actele materiale referitoare la persoanele vătămate B., C., D., E. și F., ca efect al recunoașterii hotărârii judecătoreaști străine, respectiv sentința penală nr. 40/2009 pronunțată de instanța din Korinthos la data de 12.06.2009, în temeiul art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 6 C. proc. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnată inculpata G. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (69 acte materiale) la pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24 de ore din data de 23.10.2012 și arestul preventiv din perioada 24.10.2012-04.03.2013.

În baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpata G.. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 referitoare la informarea inculpatei în sensul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Au fost obligați inculpații A., G. și H. în solidar la plata sumei de 1000 Euro reprezentând daune morale în favoarea părții civile I..

A fost obligat inculpatul A.: la plata sumei de 2000 Euro reprezentând daune materiale și 1000 Euro daune morale în favoarea părții civile J.; la plata sumei de 1000 Euro daune morale în favoarea părții civile K.; la plata sumei de 2000 Euro reprezentând daune materiale și 1000 Euro daune morale în favoarea părții civile L..

Au fost obligați inculpații A., G. și H. în solidar la plata sumei de 1000 Euro reprezentând daune materiale în favoarea părții civile M..

Au fost obligați inculpații A., G. și H. în solidar la plata sumei de 2000 Euro reprezentând daune materiale și 1000 Euro reprezentând daune morale în favoarea părții civile N..

Au fost obligați inculpații A., G. și H. în solidar la plata sumei de 1000 Euro reprezentând daune materiale în favoarea părții civile O..

Au fost obligați inculpații A., G. și H. în solidar la plata sumei de 800 RON reprezentând daune materiale în favoarea părții civile P..

Au fost obligați inculpații A., G. în solidar la plata sumei de 1000 Euro reprezentând daune materiale și 500 Euro daune morale în favoarea părții civile Q..

Au fost obligați inculpații A., G. în solidar la plata sumei de 1500 Euro reprezentând daune materiale și 1000 Euro daune morale în favoarea părții civile R..

Au fost obligați inculpații A., G. în solidar la plata sumei de 1500 Euro reprezentând daune materiale și 1000 Euro daune morale în favoarea părții civile S..

Au fost obligați inculpații A., G. și H. în solidar la plata sumei de 800 Euro reprezentând daune materiale și 400 Euro reprezentând daune morale în favoarea părții civile T..

Au fost obligați inculpații A., G. și H. în solidar la plata sumei de 2000 Euro reprezentând daune morale în favoarea părții civile U..

Au fost obligați inculpații A., G. și H. în solidar la plata sumei de 650 Euro reprezentând daune morale în favoarea părții civile V..

Au fost obligați inculpații A., G. și H. în solidar la plata sumei de 1500 Euro reprezentând daune materiale și 1500 Euro reprezentând daune morale în favoarea părții civile W..

Prin încheierea din 09 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția Penală, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 278 C. proc. pen.., s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 34/F din data de 30.03.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, în sensul că se va consemna la paragrafele 2 și 9 "Înlătură din conținutul infracțiunii continuate de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. actele materiale referitoare la persoanele vătămate B., C., D., E. și F., ca efect al recunoașterii hotărârii judecătorești străine, în temeiul art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 6 C. proc. pen., respectiv sentința penală nr. 40/2009 pronunțată de Instanța din Korinthos la data de 12.06.2009.", în loc de "Înlătură din conținutul infracțiunii continuate de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. actele materiale referitoare la persoanele vătămate B., C., D., E. și F.", cum din eroare s-a redactat inițial.

Deopotrivă, prin încheierea din 16 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția Penală, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 278 C. proc. pen.., s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 34/F din data de 30.03.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, în sensul că se va consemna art. 367 C. pen. în loc de art. 376 C. pen., la infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, cum din eroare s-a redactat inițial.

Instanța de fond a reținut că, în drept:

Fapta inculpatului A., zis și Clari, constând în aceea că, în perioada 26.05.2006 - februarie 2010, a constituit împreună cu inculpații G. zisă și Elena și H., un grup infracțional organizat, specializat pe comiterea de infracțiuni de trafic de persoane, în formă continuată, grup la care au aderat și sprijinit (cu acte de executare) multe alte persoane rămase încă neidentificate, grup organizat pe paliere de activitate (la care își aduceau contribuția diferite alte persoane) respectiv recrutarea persoanelor vătămate prin inducere în eroare, transportul persoanelor vătămate, transferarea persoanelor vătămate, cazarea persoanelor vătămate, exploatare efectivă, prin obligarea la muncă forțată a persoanelor vătămate, supravegherea persoanelor vătămate și controlul exercitat asupra persoanelor vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 376 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Fapta inculpatului A., zis și Clari, constând în aceea că, în perioada 26.05.2006 - 04.02.2010 a participat la recrutarea, prin inducere în eroare, cu privire la condițiile de muncă, de salarizare, de cazare și de trai, a finanțat și facilitat transportarea, a organizat transferarea, primirea, cazarea, precum și exploatarea efectivă a persoanelor vătămate X., Y., Z., AA., BB., CC., H. (tatăl), DD., EE., FF.,GG., I., HH., II., JJ., KK., LL., MM., J., K., NN., OO., PP., L., M., N., U., QQ., RR., Z., O., SS., TT., W., T., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., P., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., Q., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., V., VVV., R., S., WWW., în scopul supunerii persoanelor mai sus menționate la executarea unor munci sau servicii în agricultură, în mod forțat și prin ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire, coroborat și cu exploatarea efectivă a acestor persoane vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, 69 de acte materiale, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Deopotrivă, s-a reținut că fapta inculpatei G., constând în aceea că, în perioada iunie 2006 - februarie 2010, a constituit împreună cu inculpații H. și A., zis și Clari, un grup infracțional organizat, specializat pe comiterea de infracțiuni de trafic de persoane, în formă continuată, grup la care au aderat și sprijinit (cu acte de executare) multe alte persoane rămase încă neidentificate, grup organizat pe paliere de activitate (la care își aduceau contribuția diferite alte persoane) respectiv recrutarea persoanelor vătămate prin inducere în eroare, transportul persoanelor vătămate, transferarea persoanelor vătămate, cazarea persoanelor vătămate, exploatare efectivă, prin obligarea la muncă forțată a persoanelor vătămate, supravegherea persoanelor vătămate și controlul exercitat asupra persoanelor vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 376 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Faptele inculpatei G., constând în aceea că, în perioada 26.05.2006 - 04.02.2010, a participat la recrutarea, prin inducere în eroare, cu privire la condițiile de muncă, de salarizare, de cazare și de trai, a facilitat transportarea, a participat la organizarea transferarea, primirea, cazarea precum și exploatarea efectivă a persoanelor vătămate X., Y., Z., AA., BB., CC., H. (tatăl), DD., EE., FF.,GG., I., HH., II., JJ., KK., LL., MM., J., K., NN., OO., PP., L., M., N., U., QQ., RR., Z., O., SS., TT., W., T., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., P., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., Q., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., V., VVV., R., S., WWW., în scopul supunerii persoanelor mai sus menționate la executarea unor munci sau servicii în agricultură, în mod forțat și prin ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire, coroborat și cu exploatarea efectivă a acestor persoane vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, 69 de acte materiale, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 34/F din data de 30 martie 2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr. x/2016, au declarat apel, printre alții, inculpații A. și G..

Inculpații A. și G., în esență, au apreciat că s-a efectuat o greșită individualizare a pedepsei.

În ceea ce o privește pe inculpata G., aceasta a arătat că faptele sunt multe, dar pe de o parte, nu au fost dovedite, iar, pe de altă parte, nu în modul descris de parchet.

Referitor la inculpatul A., acesta a precizat că este de acord să plătească, însă în ceea ce privește pedeapsa, aceasta să fie redusă, în așa fel încât măcar să fie egală cu a inculpatului H., care are vina cea mai mare. În ceea ce privește latura civilă, a arătat că este de acord să achite despăgubirile civile.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum prevede art. 417 alin. (2) C. proc. pen.., Curtea de Apel Cluj a constatat că sunt nefondate criticile formulate în cauză de inculpați.

S-a reținut că, în baza materialului probator administrat în cauză, faptele inculpaților A., H. și G., constând în aceea că, în perioada 2006 - 2010, au constituit un grup infracțional organizat, specializat în comiterea de infracțiuni de trafic de persoane în formă continuată, grup la care au aderat și sprijinit cu acte de executare și alte persoane rămase încă neidentificate, grup organizat pe paliere de activitate, constând în recrutarea, persoanelor vătămate prin inducerea în eroare, transportul acestora, transferarea și cazarea și apoi exploatarea efectivă prin obligarea la muncă forțată și supravegherea și controlul persoanelor vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev de art. 376 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, în mod corect a apreciat instanța de fond că legea penală mai favorabilă este legea nouă și, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea comisă, sunt incidente dispozițiile art. 153-155 C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale calculat de la data epuizării infracțiunii, februarie 2010, fiind împlinit în luna februarie 2020.

În consecință, în privința infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat reținută în sarcina inculpaților A. și G., în mod corect, s-a dispus încetarea procesului penal, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane, prev de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (69 acte materiale), infracțiune reținută în sarcina inculpaților, Curtea de Apel Cluj a constatat că și criticile formulate cu privire la această infracțiune sunt neîntemeiate.

Astfel, în sarcina inculpaților A. și G. s-a reținut că, în perioada 26 mai 2006 - 04 februarie 2010, au participat la recrutarea prin inducere în eroare cu privire la condițiile de muncă, de salarizare, cazare și trai, au finanțat și au facilitat transportarea, au organizat transferarea, primirea, cazarea și exploatarea efectivă a persoanelor vătămate X., Y., Z., AA., BB., CC., H. (tatăl), DD., EE., FF.,GG., I., HH., II., JJ., KK., LL., MM., J., K., NN., OO., PP., L., M., N., U., QQ., RR., Z., O., SS., TT., W., T., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., P., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., Q., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., V., VVV., R., S., WWW..

Probele administrate au relevat faptul că toate persoanele vătămate provin din mediul rural și au situație financiară și familială dificilă și majoritatea, până în momentul traficării, nu au părăsit niciodată teritoriul României și nu aveau cunoștințe de limbă greacă sau vreo altă limbă străină pentru a se descurca pe cont propriu în Grecia. Inculpații au profitat de aceste împrejurări și i-au recrutat cu puțin timp înainte de realizarea trnasporturilor pentru ca acestea să nu aibă timp să se intereseze despre munca desfășurată în străinătate. De asemenea, niciuna dintre persoanele traficate nu a avut asupra sa sume de bani, iar în momentul debarcării lor în Grecia li se solicitau actele de identitate sub pretextul că urmează a li se întocmi acte de ședere și de muncă, în Grecia.

Pe parcursul perioadelor de exploatare majoritatea persoanelor vătămate au fost private de hrană și au fost dependente sub acest aspect de alimentația pe care le-o furnizau fie cetățenii de naționalitate greacă, la care aceștia prestau servicii în agricultură, fie inculpații, relevant fiind faptul că toate aceste alimente erau contabilizate de inculpata G., cu ajutorul unui caiet.

S-a reținut că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică și în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond reținând în mod corect că o pedeapsă în cuantum de 5 ani închisoare aplicată inculpatului A., respectiv de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei G. vor fi în măsură să asigure reeducarea inculpaților, neimpunându-se sub acest aspect reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate.

La aplicarea acestor pedepse, în mod corect, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol al faptelor comise, persoana inculpaților și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. În ceea ce privește pericolul social concret, acesta a fost apreciat raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, împrejurările în care faptele au fost comise, urmarea produsă, persoana și conduita inculpaților. În acest context s-a avut în vedere că inculpații nu figurează cu antecedente penale, însă activitatea infracțională este de amploare, vizează un număr mare de victime și multiple modalități alternative de săvârșire. Activitatea infracțională a fost minuțios organizată, de lungă durată și cu consecințe grave asupra victimelor infracțiunii de trafic de persoane.

Drept urmare, prin decizia penală nr. 139/A din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2016, printre altele, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și G. împotriva sentinței penale nr. 34 din data de 30.03.2020 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud.

Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație în anulare inculpații A. și G., care au solicitat suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se solicită, în temeiul art. 430 C. proc. pen.., până la soluționarea contestației în anulare și admiterea căii extraordinare de atac, desființarea hotărârii a cărei anulare se solicită și, în rejudecare, să se dispună încetarea procesului penal, conform art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În opinia contestatorilor, se impune analizarea situației privind omisiunea instanței de a se pronunța la data judecării cauzei cu privire la incidența unei cauze de încetare a procesului penal care reprezintă o eroare de procedură și permite posibilitatea promovării căii extraordinare de atac a contestației în anulare. Textul de lege prevăzut la art. 426 lit. b) C. proc. pen.. echivalează cu asigurarea garanțiilor procesuale suplimentare în scopul corectării erorilor de fapt sau de drept comise la judecarea cauzei cu încălcarea legii penale.

Făcând referire la deciziile Curții Constituționale nr. 358/2022 și nr. 297/2018, contesattorii au susținut că forma C. pen. existentă între 25.06.2018 și 30.05.2022 reprezintă legea mai favorabilă care se aplică proceselor penale aflate în curs de judecată.

În opinia contestatorilor, în cauza dedusă judecății, instanța de apel s-a bazat pe un caracter interpretativ al legii, cu ignorarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018.

S-a arătat că instanța a omis să se pronunțe asupra existenței cauzei de încetare a procesului penal pentru infracțiunea de trafic de persoane, deși această cauză de încetare a procesului penal exista la data condamnării inculpaților, fiind obligatorie analizarea prescripției răspunderii penale până la soluționarea definitivă a cauzei, față de modificările aduse C. pen., care au intervenit după data de 25.06.2018, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018.

În cauză, termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârșirii ultimei acțiuni, fiind vorba despre o infracțiune continuată. Contesattorii au precizat că au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) C. pen., ultimele fapte reținute în sarcina lor fiind comise la data de 10 februarie 2010, iar limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 3 și 10 ani închisoare.

Întrucât termenul de prescripție al răspunderii penale se determină în concret în funcție de maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, rezultă că sunt incidente dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., conform cărora dacă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii este mai mare de 5 ani, dar nu depășește 10 ani, termenul general de prescripție este de 8 ani.

S-a solicitat să se constate că atât la data de 30.03.2020, când a fost pronunțată hotărârea, în primă instanță, de către Tribunalul Bistrița, cât și la data judecării apelului de către Curtea de Apel Cluj, termenul general de prescripție a răspunderii penale era împlinit încă din data de 10 februarie 2018.

În concluzie, s-a solicitat admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată.

Procedând la analiza admisibilității în principiu, dar și pe fond a cererii de contestație în anulare, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:

Procedând la analiza admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare, instanța a reținut că, în lumina dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen.., examinarea se limitează la verificarea termenului de declarare (oricând, pe temeiul invocat, conform prevederilor art. 428 alin. (2) C. proc. pen..), invocarea unuia dintre temeiurile prevăzute în mod limitativ de prevederile art. 426 C. proc. pen.., precum și depunerea/invocarea unor dovezi în sprijinul cazului de contestație în anulare invocat.

Astfel, deși textul legal evocat impune efectuarea unei minime verificări cu privire la baza factuală invocată în susținerea motivelor de contestație în anulare, s-a apreciat că acestă condiție este îndeplinită în cauză.

Sub acest aspect, s-a reținut că inculpatul a invocat în sprijinul cazului de contestație în anulare preexistența la dosar a unor probe care ar fi impus pronunțarea soluției de încetare a procesului penal, referitoare la data săvârșirii faptei care a atras condamnarea (2006- iunie 2010) și la data actului procesual de soluționare definitivă a cauzei (2 februarie 2021), susținând că până la pronunțarea hotărârii care a soluționat definitiv acțiunea penală s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Or, modul de aplicare în cauză a deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, inclusiv sub aspectul aplicării în timp, presupune o analiză care excede examenului admisibilității în principiu, urmând a face obiectul fondului căii extraordinare de atac.

Prin urmare, apreciind că sunt îndeplinite toate cerințele legale impuse de prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. pen.., Curtea de Apel Cluj a admis în principiu contestația în anulare formulată în cauză de contestatorii condamnați A. și G. împotriva deciziei penale nr. 139/02.02.2021 a Cuții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Pe fondul contestațiilor în anulare, instanța a reținut că data de început a cursului termenului de prescripție a răspunderii penale este dictat de data săvârșirii faptelor pentru care au fost condamnați contestatorii, respectiv 2006- iunie 2010, disputa participanților procesuali purtând asupra valabilității actelor presupus întreruptive de prescripție îndeplinite anterior publicării deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, în contextul în care instanțele ce au soluționat fondul cauzei au stabilit cu autoritate de lucru judecat că legea penală mai favorabilă este noul C. pen.

Sub acest aspect, s-a reținut, cu titlu preliminar, că, la data de 09 iunie 2022, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022, decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. De la data publicării, această decizie devine opozabilă erga omnes, fiind obligatorie pentru instanțe atât în privința dispozitivului, cât și a considerentelor pe care se sprijină.

În considerentele acestei decizii (nr. 358/2022), Curtea Constituțională a tranșat în mod explicit natura juridică a Deciziei nr. 297/2018 ca fiind una simplă/extremă, extrăgând și consecințele asociate pronunțării deciziei anterior amintite, în absența intervenției active a legiuitorului: absența din fondul activ al legislației penale a vreunui caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii (25.06.2018) și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma (30.05.2022).

În continuare, Curtea de Apel Cluj a constatat că în cauză nu se contestă natura instituției prescripției răspunderii penale ca fiind una de drept penal substanțial (chestiune tranșată, de altfel, prin deciziile Curții Constituționale nr. 1092/2012, nr. 650/2018 - pragraf 431 și nr. 265/2014 și prin deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 1/2014, nr. 2/2014 și nr. 10/2014), natura și durata termenelor de prescripție, cauzele de întrerupere sau de suspendare a cursului acestui termen (deopotrivă asupra existenței și a conținutului) subsumându-se instituției prescripției răspunderii penale ca instituție de drept substanțial, fiind supusă regulilor de aplicare în timp a legii penale mai favorabile.

Procedând la evaluarea globală a legii penale mai favorabile, Curtea de Apel Cluj a constatat că, în speță, C. pen. în forma aflată în vigoare începând cu 25.06.2018 (data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018) și până la data de 30.05.2022 (data intrării în vigoare as O.U.G. nr. 71/2022 de modificare a dispozițiilor art. 155 C. pen.) reprezintă lege penală mai favorabilă, întrucât aceasta nu prevede cauze de întrerupere a cursului termenului prescripției răspunderii penale, făcând astfel aplicabil termenul general de prescripție prevăzut de lege raportat la limitele de pedeapsă.

În ceea ce privește valabilitatea și efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate contestatorilor în calitate de inculpați, anterior pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, Curtea de Apel Cluj a reținut că acestea nu pot fi valorificate în cauză.

În acest sens, Curtea de Apel Cluj a subliniat că prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 a fost sancționată (prin declararea ca neconstituțională) unica soluție normativă prevăzută de legislația penală privind instituția întreruperii termenului de prescripție. Ca o consecință a publicării acestei prime decizii a Curții Constituționale (nr. 297/2018), în lipsa oricăror repere normative concordante cu exigențele impuse de prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, în pofida evocării orientative a soluției legislative din C. pen. din 1969 în cuprinsul considerentelor acesteia, la nivelul dreptului substanțial nu pot fi identificate în niciun moment, de la data intrării în vigoare a Noului C. pen. și până la data împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale, norme care să identifice actele ce pot genera efectul întreruptiv de prescripție.

În acest sens, în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 (par. 68), instanța de contencios constituțional a reținut în mod explicit că "nu a impus ca toate actele care se comunică suspectului sau inculpatului sau toate actele care presupun participarea suspectului sau inculpatului să fie privite ca acte care sunt apte să întrerupă cursul prescripției răspunderii penale, stabilirea acestora intrând în competența legiuitorului, cu condiția esențială ca acestea să îndeplinească exigențele menționate de către instanța de contencios constituțional."

În continuare a reținut Curtea Constituțională că "a statuat constant, în jurisprudența sa, că prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție stabilesc că "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării", iar competența de legiferare a acestuia cu privire la un anumit domeniu nu poate fi limitată dacă legea astfel adoptată respectă exigențele Legii fundamentale (Decizia nr. 308 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). Totodată, Curtea a statuat că a permite celui care interpretează și aplică legea penală, în absența unei norme exprese, să stabilească el însuși regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluție pronunțată într-un alt cadru reglementat, reprezintă o aplicare prin analogie a legii penale. Or, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale, art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, care consacră principiul legalității incriminării și pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conținutului infracțiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracțiuni, prevăd și principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată și aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie."

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta posibilitatea considerării ca valabile a actelor "întreruptive de prescripție" efectuate sub imperiul legii vechi (C. pen. în varianta anterioară datei de 25.06.2018 ca dată a publicării deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018), acestea tot nu ar putea fi valorificate în cauză, întrucât s-ar obține rezultatul combinării dispozițiilor legilor penale succesive (lex tertia), expres interzis prin decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 (prin care a fost consacrat modul de determinare a legii penale mai favorabile potrivit criteriului aprecierii globale).

Față de aceste considerente, s-a conchis că termenul de prescripție a răspunderii penale față de contestatorii condamnați se impune a fi calculat prin raportare la durata termenului general de prescripție prev. de art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. Pentru infracțiunea prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 10 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi, situație în care termenele de prescripție a răspunderii penale sunt de 10 ani.

Aceste termene s-au împlinit în august 2020 (după adăugarea celor 60 de zile în care cursul termenului de prescripție a fost suspendat pe durata stării de urgență în baza decretelor prezidențiale, conform prevederilor art. 156 C. pen.), anterior pronunțării deciziei penale nr. 139/A din data de 02 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2016, care face obiectul căii extraordinare de atac.

Contrar celor afirmate de către reprezentantul Ministerului Public, Curtea de Apel Cluj a constatat că instanțele învestite cu soluționarea fondului nu au analizat incidența prescripției răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., referindu-se exclusiv la această instituție din perspectiva infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu privire la care a și pronunțat o soluție de încetare a procesului penal.

Au fost avute în vedere considerentele deciziei nr. 10/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, conform cărora cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.. se întemeiază exclusiv pe modul viciat al instanței de apel de a judeca și nu pe modul în care aceasta a examinat și motivat neincidența cazului de încetare a procesului penal. Numai în situația în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cauzei de încetare a procesului penal - pentru care existau la dosar probele necesare care conduceau la soluția de încetare a procesului penal - se poate constata o eroare de procedură, adică o nepronunțare imputabilă instanței care, prejudiciind interesele legitime ale părții, îi dă dreptul să formuleze contestație în anulare. Or, în cauza concretă dedusă judecății instanțele nu au dezbătut și nici analizat prescripția răspunderii penale referitoare la infracțiunea de trafic de persoane.

În concluzie, Curtea de Apel Cluj a apreciat că cererea de contestație în anulare este întemeiată.

Relativ la cele ce precedă, prin decizia penală nr. 1059/A din 19 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen.. și art. 432 alin. (1), cu aplicarea art. 426 lit. b) C. proc. pen.., au fost admise în principiu și în fond contestațiile în anulare formulate de contestatorii-condamnați A. și G., împotriva deciziei penale nr. 139/A/02.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, care a fost desființată în parte pe latura penală cu privire la acești inculpați și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților A. și G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii trafic de persoane prev. de 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., fapte comise în iunie 2006- februarie 2010, ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale, înlăturând toate consecințele condamnărilor.

Au fost anulate mandatele de executare a pedepselor nr. 38/03.02.2021 și nr. 37/03.02.2021 emise de Tribunalul Bistrița-Năsăud pe numele contestatorilor și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestați în altă cauză sau nu se află în executarea altor pedepse.

S-a constatat că A. și G. au fost reținuți și arestați preventiv din 23.10.2012-04.03.2013 și că executarea pedepselor aplicate prin decizia contestată a început la data de 07.02.2021 pentru G. și la 03.02.2021 pentru A..

Împotriva hotărârii pronunțate în calea de atac a contestației în anulare, în urma rejudecării apelului, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, la data de 03 octombrie 2022.

În cuprinsul cererii de recurs în casație, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a susținut că hotărârea recurată este nelegală, întrucât, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal în privința inculpaților A. și G..

În acest sens, s-a învederat că infracțiunea de trafic de persoane, reținută în sarcină celor doi inculpați, s-a epuizat în luna februarie 2011 și este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani, astfel că, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție generală este de 8 ani, iar, conform art. 155 alin. (4) C. proc. pen.., termenul de prescripție specială a răspunderii penale este de 16 ani.

S-a susținut că actul întreruptiv al cursului termenului prescripției răspunderii penale este esențialmente un act de procedură, iar valabilitatea și efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

Sub acest aspect, s-a subliniat că, în speță, au fost îndeplinite mai multe astfel de acte de procedură, indicându-se, cu titlu de exemplu, ordonanța din 26 august 2015, prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale, extinderea acțiunii penale și schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților A. și G. și rechizitoriul, emis la 21 martie 2016, prin care a fost sesizat Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a arătat că examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior emiterii rechizitoriului din 21 martie 2016 a început să curgă un nou termen general de prescripție de 8 ani, care în mod evident nu a fost împlinit la 02.02.2021, data soluționării definitive a cauzei.

S-a mai arătat că, în cuprinsul deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, s-a reținut că, între 26 aprilie 2018 și 30 mai 2022, "fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale".

În opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, întrucât întreruperea cursului prescripției este o instituție de drept procesual, pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere a cursului termenului prescripției răspunderii penale în perioada mai 2018-mai 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție a răspunderii penale îndeplinite în perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

În situația interpretării cauzelor întreruptive de prescripție ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile, s-ar ajunge în situația ca Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte si pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziției constituționale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.

În concluzie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat casarea deciziei penale nr. 1059/A din 19 august 2022 a Curții de Apel Cluj și respingerea, ca nefondate, a contestațiilor în anulare formulate de condamnații A. și G., cu consecința menținerii deciziei nr. 139/A din 02 februarie 2021 a aceleiași instanțe.

Prin încheierea din data de 21 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a fost admisă în principiu.

Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul întrunirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că aceasta îndeplinește cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen.., decizia penală nr. 1059/A din 19 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac (fiind dată de Curtea de Apel Cluj ca instanță de apel, în rejudecarea acestei căi de atac, ca urmare a admiterii contestației în anulare). Totodată, s-a constatat că recursul în casație a fost promovat, în termenul legal, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj, care se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, fiind, așadar, respectate dispozițiile art. 435 C. proc. pen.. - art. 436 C. proc. pen.

S-a constatat că cererea de recurs în casație întrunește și cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.., întrucât cuprinde numele și prenumele procurorului care a exercitat calea de atac și organul judiciar din care face parte, este indicată hotărârea atacată și conține semnătura persoanei care a întocmit cererea. În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a constatat că a fost invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. cu argumentarea că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal în privința inculpaților A. și G., având în vedere că la momentul pronunțării de către Curtea de Apel Cluj a deciziei nr. 139/A din 02 februarie 2021 nu era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale raportat, pe de o parte, la data epuizării infracțiunii de trafic de persoane, respectiv luna februarie 2011, și la dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 155 alin. (4) C. pen. (în conformitate cu care termenul de prescripție generală este de 8 ani și cel de prescripție specială este de 16 ani), iar, pe de altă parte, la împrejurarea că, în cauză, au fost efectuate mai multe acte de procedură (atât anterior pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, cât și ulterior) care sunt supuse principiului tempus regit actum și nu legii penale mai favorabile.

În consecință, constatând că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen..-art. 438 C. proc. pen.., Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a acesteia.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen.., dispunându-se încetarea procesului penal.

În cauză, prin sentința penală nr. 34/F din data de 30 martie 2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr. x/2016, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (69 acte materiale) la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

Prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnată inculpata G. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (69 acte materiale) la pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare.

Prin decizia penală nr. 139/A din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2016, printre altele, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și G. împotriva sentinței penale nr. 34 din data de 30.03.2020 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud.

Ulterior, prin decizia penală nr. 1059/A din 19 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen.. și art. 432 alin. (1), cu aplicarea art. 426 lit. b) C. proc. pen.., au fost admise în principiu și în fond contestațiile în anulare formulate de contestatorii-condamnați A. și G. împotriva deciziei penale nr. 139/A/02.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, care a fost desființată în parte pe latura penală cu privire la acești inculpați și pronunțându-se o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților A. și G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii trafic de persoane prev. de 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., fapte comise în iunie 2006- februarie 2010, ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale, înlăturându-se toate consecințele condamnărilor.

Prin motivele de recurs în casație, în esență, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susținut că hotărârea recurată este nelegală, apreciind că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal în privința A. și G. pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. de 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., având în vedere că la momentul pronunțării de către Curtea de Apel Cluj a deciziei nr. 139/A din 02 februarie 2021 nu era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casație, nu se analizează corectitudinea reținerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în același sens fiind și jurisprudența instanței supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casație, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, publicată pe www.x.ro).

Așadar, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., Înalta Curte analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale la momentul pronunțării deciziei de către instanța de apel, prin raportare la legea mai favorabilă reținută prin această hotărâre.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că:

"... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 C. pen. după cum urmează:

"(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Deopotrivă, instanța are în vedere și decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), prin care s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "în egală măsură, în contextul examinării instituției prescripției răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparținând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) și una aparținând dreptului material, aplicabilă ef