CtEDO 31.07.2007 Auto

AFFAIRE GRAGNANO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
31.07.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Non-violation de l'art. 13
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE GRAGNANO c. ITALIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA GRAGNANO c. ITALIA (solicitarea nr. 23901/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 31 iulie 2007 DEFINITIVF 31/10/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Gragnano c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din F. Tulkens, Președinte, dnii A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, V. Zagrebelsky, A. Mularoni, dnii D. Popović, judecători, și dlui Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 10 iulie 2007, înmânați hotărârea pe care o prezentați, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 23901/03) îndreptat împotriva Republicii Italiene și al cărui resortisant al acestui stat, dl Pellegrino Gragnano ( Dl Rescigno și dl A. Caruso, avocații din Cicciano (Naples). Guvernul italian ( La 24 mai 2004, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂȚII Reclamantul s-a născut în 1947 și locuiește în Roccarainola (Naples). Procedura principală la 30 iulie 1993, M G.G., care se opunea unui ordin de plată ("decreto ingiuntivo") obținut de S.M., l-a numit, de asemenea, pe reclamant în fața Tribunalului din Napoli pentru a-l declara răspunzător pentru daunele suferite de S.M. Procedura a încetat la 3 decembrie 2001 prin depunerea la grefa Tribunalului din Napoli a unei hotărâri favorabile reclamantului. La 15 aprilie 2002, reclamantul sesizează Curtea de Apel de la Roma în sensul Legii Mai 2003, Curtea de Apel a constatat că o durată rezonabilă a fost depășită și a acordat 1 000 EUR în mod echitabil ca despăgubire pentru prejudiciul moral și 650 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Notificată la Ministerul Justiției la 30 iunie 2003, această decizie a dobândit autoritatea de lucru judecat până la 23 iunie 2004. La 11 aprilie 2003, el a solicitat Curții de la Strasbourg să reia examinarea cererii sale. 10. Între timp, printr-o scrisoare din 29 iulie 2003, reclamantul a solicitat Ministerului Justiției plata sumei acordate de Curtea de Apel de la Roma. 11. La 29 octombrie 2003, reclamantul a notificat Ministerului Justiției un ordin de plată, apoi a inițiat o sechestrare-jurisdicțiune ( mai întâi, pignoramento presso terzi). La 23 martie 2004, judecătorul execuției Romei i-a acordat reclamantului 448,80 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de executare. 13. La aceeași dată, sumele acordate de Curtea de Apel nu fuseseră încă plătite. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE (14) Dreptul și practica internă relevantă figurează în Hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], nr. 64886/01, § 23-31, CEDO 2006-...). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚII ALE ARTICOLULUI 6 § 1 ȘI 13 DIN CONVENȚIE 15. Reclamantul se plânge de durata procedurii civile. După ce a încercat procedura În plus, acesta susține că procedura Pinto nu este un cale de recurs efectivă, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție. 16. Art. 6 alin. (1) și 13 din Convenție sunt astfel formulate Art. 6 alin. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitatea Neobosită a căilor de atac interne 18. Guvernul ridică o excepție de neobosire a căilor de atac interne, susținând că reclamantul nu a luat măsuri în casare și că a omis să inițieze o procedură de executare. 19. Curtea amintește că a respins excepții similare în cauza Delle Cave și Corrado c. Italia 14626/03, § 17-24, 5 iunie 2007). Ea nu percepe niciun motiv de derogare de la concluziile sale anterioare și, prin urmare, respinge excepția guvernului. Calitatea victimei 20. În sensul articolului 34 din convenție, trebuie să se analizeze dacă autoritățile naționale au recunoscut și au reparat în mod corespunzător și suficient încălcarea în litigiu (a se vedea, printre altele, Delle Cave și Corrado c. Italia, citată anterior, §§ Cocchiarella c. Italia, citată anterior, §§ 69-98). Curtea, după examinarea tuturor faptelor cauzei și a argumentelor părților, consideră că redresarea s-a dovedit insuficientă și că reclamantul poate oricând să își asume răspunderea în temeiul articolului 34 din convenție. Curtea constată că cererea nu este în mod evident greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Curtea amintește că a examinat obiecțiuni identice cu cele prezentate de reclamant și că a concluzionat, pe de o parte, încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție, dar, pe de altă parte, neviolarea articolului 13 (a se vedea Delle Cave și Corrado c. Italia, citată anterior, §§ 35-39 și § 46 24. În ceea ce privește durata procedurii, Curtea consideră că perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 30 iulie 1993, cu citația reclamantului de către domnul G.G. în fața Tribunalului din Napoli, pentru a se încheia la 3 decembrie 2001, data depunerii la grefa hotărârii Tribunalului din Napoli; prin urmare, a durat opt ani și patru luni pentru un grad de jurisdicție. 25. În urma examinării faptelor în lumina informațiilor furnizate de părți și ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul 26. Pe de altă parte, reclamantul a dispus de o cale de atac eficientă pentru a expune încălcările Convenției pe care o susținea (Delle Cave și Corrado c. Italia) menționată anterior. Prin urmare, nu a existat nicio încălcare a art. 13 din Convenție. II. privind aplicarea art. 41 din Convenție 27. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părțile contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul se bazează pe înțelepciunea Curții. 30. Curtea consideră că ar fi putut acorda reclamantului, în absența unor căi de atac interne, suma de 10 000 EUR. Faptul că Curtea de Apel de la Roma i-a acordat reclamantului 10 % din această sumă conduce la un rezultat vădit nerațional. Cu toate acestea, Curtea, având în vedere soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella c. Italia (citată anterior, §§ 139-142 și 146) și hotărând în mod echitabil, alocă reclamantului 500 EUR, precum și 1 600 EUR pentru frustrarea suplimentară ca urmare a întârzierii în plata sumei de 1 000 EUR, care nu fuseseră încă plătite la 23 martie 2004 fie mai mult de douăzeci și două de luni de la depunerea la grefa deciziei Curții de Apel. Costuri și cheltuieli de judecată 31. Reclamantul solicită rambursarea a 7 112,78 EUR, din care 6 172,14 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în fața Curții și 1 756 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată legate de procedura Pinto, precum și 994,85 EUR pentru procedura de executare, minus 1 810,21 EUR De asemenea, guvernul se bazează pe înțelepciunea Curții 33. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], n 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDO 2003 VIII). 34. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile în fața Curții de Apel de la Roma și apoi în fața judecătorului executării, Curtea consideră rezonabile sumele alocate de organismele interne, ținând seama de durata și complexitatea celor două proceduri și, prin urmare, respinge cererea. Pe de altă parte, este necesar să se ramburseze reclamantului cheltuielile procedurii la Strasbourg. În conformitate cu art. 41 din Convenție, Curtea acordă reclamantului suma de 2 000 EUR. Interese moratorii 35. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că nu a existat nicio încălcare a articolului 13 din Convenție A declarat că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume 100 EUR (cinci mii de euro) pentru daune morale ii. 000 EUR (două mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iii. orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe aceste sume de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 31 iulie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Elens-Passos F. Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-06-12
0,97
AFFAIRE FALZARANO ET BALLETTA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FALZARANO ET BALLETTA c. ITALIE (Requête n o 6683/03) ARRÊT STRASBOURG 12 juin 2007 DÉFINITIF 12/09/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2007-07-31
0,97
AFFAIRE MAUGERI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MAUGERI c. ITALIE (Requête n o 13611/04) ARRÊT STRASBOURG 31 juillet 2007 DÉFINITIF 31/10/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2007-09-20
0,97
AFFAIRE SPADARO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SPADARO c. ITALIE ( Requête n o 52578/99) ARRÊT STRASBOURG 20 septembre 2007 DÉFINITIF 20/12/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2006-10-05
0,97
AFFAIRE SPAMPINATO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SPAMPINATO c. ITALIE (Requête n o 69872/01) ARRÊT STRASBOURG 5 octobre 2006 DÉFINITIF 05/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2007-12-11
0,97
AFFAIRE TANGREDI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TANGREDI c. ITALIE ( Requête n o 32747/02) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2007 DÉFINITIF 11/03/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
Sursă