AFFAIRE TANGREDI c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

11.12.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Non-violation de l'art. 13

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE TANGREDI c. ITALIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL TANGREDI c. ITALIA Cerere n 3277/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 decembrie 2007 DEFINITIVF 11/03/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Tangredi c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din F. Tulkens, președintă, dnii I. Cabral Barreto, R. Türmen, V. Zagrebelsky, dnii mei A. Mularoni, D. Jočienė, dnii D. Popović, judecători, dl Ugrekhelidze, judecător supleant, și dlui Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 noiembrie 2007, Rend Hotărârea pe care o prezentați, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 32747/02) îndreptat împotriva Republicii Italiene și al cărui resortisant al acestui stat, dl Luigi Tangredi ( La 24 mai 2004, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și temeiniciei cauzei. Procedura principală la 18 noiembrie 1994, reclamantul a fost desemnat de către societatea domnului judecător de la Avellino pentru a obține înlocuirea unei mărfuri defectuoase (RG nr. 4004/95). Din cele treisprezece audieri stabilite între 9 mai 1995 și 9 octombrie 2000, una a fost trimisă înapoi la cererea părților. Printr-o hotărâre din 16 octombrie 2000, al cărei text a fost depus la gref în aceeași zi, judecătorul de pace, devenit competent între timp, a respins cererea societății domnului Procedura 6 alin. (1) din Convenție (durata excesivă a procedurii) și în special 6 713,93 EUR (EUR) ca daune morale. Prin decizia din 27 decembrie 2001, al cărei text a fost depus la grefă la 18 ianuarie 2002, Curtea de Apel a constatat depășirea unei perioade rezonabile și a acordat 1 032,91 EUR în echitate ca despăgubire pentru prejudiciul moral, precum și 1 807,59 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, din care 1 032,91 EUR pentru procedura în fața Curții de la Strasbourg. Notificat la Ministerul Justiției la 6 martie 2002, această decizie a dobândit autoritatea de lucru judecat la 5 mai 2002. 10. Sumele acordate în vederea executării deciziei Pinto au fost plătite la data de 12 II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 11. Dreptul și practica internă relevantă figurează în Hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], nr. 64886/01, § 23-31, CEDO 2006-...). ÎN DREPTUL LA VIOLAȚII ALE ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) ȘI (13) DIN CONVENȚIA 12. Reclamantul se plânge de durata procedurii civile. Pinto, consideră că suma acordată de Curtea de Apel ca daune morale nu este suficientă pentru a remedia prejudiciul cauzat de încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În plus, acesta afirmă că procedura Art. 6 alin. (1) și 13 din Convenție sunt astfel formulate Art. 6 alin. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitatea Neobosită a căilor de atac interne 15. Guvernul ridică o excepție de neobosire a căilor de atac interne, susținând că reclamantul nu s-a ocupat de casare și că a omis să inițieze o procedură de executare. 16. Curtea amintește că a respins excepții similare în cauza Delle Cave și Corrado c. Italia 14626/03, §§ 17-24, 5 iunie 2007). Ea nu percepe niciun motiv de derogare de la concluziile sale anterioare și, prin urmare, respinge excepția guvernului. Calitatea de victimă 17. Pentru a afla dacă un reclamant poate pretinde că este o victimă. În sensul articolului 34 din convenție, trebuie să se analizeze dacă autoritățile naționale au recunoscut și au reparat în mod corespunzător și suficient încălcarea în litigiu (a se vedea, printre altele, Delle Cave și Corrado c. Italia, citată anterior, §§ Cocchiarella c. Italia, citată anterior, §§ 69-98). Curtea, după examinarea tuturor faptelor cauzei și a argumentelor părților, consideră că redresarea s-a dovedit insuficientă și că reclamantul poate oricând să își asume răspunderea în temeiul articolului 34 din convenție. Curtea constată că aceste obiecțiuni nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Pe fond 20. Curtea amintește că a examinat obiecțiuni identice cu cele prezentate de reclamant și că a concluzionat, pe de o parte, încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție, dar, pe de altă parte, neviolarea articolului 13 (a se vedea Delle Cave și Corrado c. Italia, citată anterior, §§ 35-39 și § 46 21. În ceea ce privește durata procedurii, Curtea consideră că perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 18 noiembrie 1994, odată cu atribuirea reclamantului de către societatea domnului în fața judecătorului de judecată de la Avellino, până la 16 octombrie 2000, data depunerii la grefa judecătorului de pace, între timp devenit competent și, prin urmare, a durat mai mult de cinci ani și zece luni pentru un grad de jurisdicție. 22. După examinarea faptelor în lumina informațiilor furnizate de părți și ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în cazul de față, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (23). Pe de altă parte, reclamantul a dispus de o cale de atac eficientă pentru a expune încălcările Convenției pe care o susținea (Delle Cave și Corrado c. Italia), citată anterior. Prin urmare, nu a existat nicio încălcare a art. 13 din Convenție. Reclamantul se plânge, de asemenea, de încălcarea articolelor 14, 17 și 34 din convenție, pe motiv că ar fi fost victima unei discriminări bazate pe bogăție, având în vedere costurile avansate pentru a iniția procedura, precum și riscul de a fi condamnat la plata cheltuielilor de procedură în caz de respingere a acțiunii sale. 25. Curtea consideră că este necesar să se examineze aceste obiecțiuni din punctul de vedere al dreptului de acces la o instanță în temeiul articolului 6 din convenție și constată că, deși un individ poate fi admis, potrivit legii italiene, în beneficiul asistenței judiciare gratuite în materie civilă, reclamantul nu a solicitat asistență judiciară. În plus, Curtea de Apel arată că a putut sesiza instanțele competente în temeiul legii precum și că Curtea de Apel a acceptat cererea sa, i-a acordat o sumă cu titlu de cheltuieli de procedură. Or, nu se pot vorbi de obstacole în calea accesului la o instanță atunci când o parte reprezentată de un avocat sesizează în mod liber instanța competentă și prezintă în fața acesteia argumentele sale. Prin urmare, nu se poate constata nicio încălcare, Curtea declară inadmisibile aceste obiecțiuni, deoarece în mod evident greșit întemeiate ( Nicoletti c. Italia (dec.), nr 31332/96, 10 aprilie 1997). 26. Reclamantul se plânge în sfârșit de lipsa de echitate a procedurii Nu ar reprezenta un tribunal imparțial pe motiv că judecătorii exercită un control asupra conduitei altor colegi și că Curtea de Conturi este obligată să inițieze o procedură în răspundere împotriva acestora din urmă, în cazul în care durata unei proceduri interne le este atribuită. 27. Curtea constată în primul rând că Curtea de Apel de la Roma a admis cererea reclamantului și că acesta nu s-a ocupat de casarea împotriva deciziei □ Pinto În plus, Comisia reamintește că imparțialitatea unui judecător trebuie apreciată printr-o abordare subiectivă, încercând să determine convingerea personală a unui astfel de judecător în această ocazie și, de asemenea, printr-o abordare obiectivă care să asigure faptul că acesta oferă suficiente garanții pentru a exclude orice îndoială legitimă în această privință. În primul rând, imparțialitatea personală a unui magistrat se presupune până la proba contrarie. Or, nici un element din dosar nu sugerează că instanța de apel Pinto În al doilea rând, ea conduce la întrebarea dacă, indiferent de conduita judecătorului, anumite fapte verificabile permit să se suspecteze imparțialitatea acestuia din urmă. În acest caz, teama de o lipsă de imparțialitate depindea de faptul că instanța de apel ar fi putut deturna pe reclamant în numele unui spirit de corp Curtea respinge sistematic cererile de satisfacție echitabilă pentru a apăra conduita altor judecători. Având în vedere acuzațiile vagi și neîntemeiate ale reclamantului, Curtea respinge acest aspect deoarece în general, în mod vădit nefondat (Padovani c. Italia, Hotărârea din 26 februarie 1993, seria A n 257 B, § 25-28). III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 28. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 032,91 EUR acordate de Curtea de Apel Pinto 30. Guvernul se bazează pe înțelepciunea Curții. 31. Curtea consideră că ar fi putut acorda reclamantului, în absența unor căi de atac interne și ținând cont de provocarea litigiului, suma de 4 000 EUR. Faptul că Curtea de Apel din Roma i-a acordat reclamantului 25,8 Prin urmare, având în vedere caracteristicile căii de atac, Pinto, și faptul că aceasta a ajuns totuși la o constatare de încălcare, Curtea, ținând seama de soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella c. Italia (citată la punctul 139-142 și 146) și hotărând în echitate, alocă reclamantului 800 EUR, precum și 1 100 EUR, EUR pentru frustrarea suplimentară ca urmare a întârzierii în plata sumei de 1 032,91 EUR, intervenită numai la 12 iunie 2003, adică la mai mult de 17 luni după depunerea la grefă a deciziei Curții de Apel. Reclamantul solicită rambursarea sumei de 198,32 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată legate de procedura de judecată și se supune înțelepciunii Curții pentru cele care îi sunt efectuate în fața sa. 33. Guvernul se bazează pe înțelepciunea Curții. 34. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], n 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDO 2003 VIII. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată în fața Curții de Apel de la Roma, Curtea consideră rezonabilă suma alocată de către instanța internă, având în vedere durata și complexitatea procedurii, Pinto. Prin urmare, respinge cererea. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile suportate în fața acesteia, Curtea constată că nu există dovezi în această privință și decide să nu acorde nimic. Interese moratoriu 35. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚII, LA UNANIMITATE, Se precizează cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile întemeiate pe durata excesivă a procedurii și pe eficacitatea remeditării că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că nu a existat nicio încălcare a articolului 13 din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1 900 EUR (o mie nouă sute) EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe sumele respective decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 11 decembrie 2007, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle F. Tulkens Grefier Președinte