ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 593/2023

Ședința publică din data de 14 martie 2023

Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:

Prin decizia a cărei îndreptare eroare materială se solicită, a fost anulată ca netimbrată plângerea formulată împotriva încheierii din 30 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022

În motivarea cererii de îndreptare, petentul a arătat că instanța a săvârșit o eroare de calcul a termenului de 10 zile acordat pentru îndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru. A mai susținut că acest termen de 10 zile a curs de la data de 9 mai 2022, iar instanța s-a pronunțat în interiorul acestui termen.

În cadrul dosarului, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen. susținând că îi este încălcat dreptul la apărare.

În motivare, a arătat că dispozițiile contestate contravin prevederilor art. 52, art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 147 alin. (4) și ale art. 21 din Constituția României.

În considerentele acestei încheieri, Înalta Curte a constatat că excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Legătura cu soluționarea cauzei presupune ca eventuala declarare a neconstituționalității să producă un efect real, concret asupra cursului procesului și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Înalta Curte a reținut că această condiție nu este îndeplinită în cauză, întrucât în situația în care s-ar admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen. din perspectiva invocată de parte, acest aspect nu ar avea legătură cu soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale ce face obiectul dosarului civil nr. x/2022

Prin urmare, cum dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, impun îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a sesizării, rezultă că neîndeplinirea uneia dintre aceste condiții atrage respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Contestatorul a susținut că în România legea și autoritatea judecătorească nu admit existența contenciosului penal, consituțional și de drept internațional între cetățean și stat, pentru fapte săvârșite de stat sau autorități publice cu încălcarea gravă a C. pen., Constituției și tratatelor referitoare la drepturile omului.

Totodată, s-a arătat că, în România, legea și autoritatea judecătorească nu recunosc drepturile naturale ale persoanei, respectiv dreptul la viață, la libertate, la apărare, atunci când acestea sunt încălcate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 503 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin rezoluție s-a fixat termen de judecată la 14 martie 2023.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la dispozițiile art. 506 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității contestației în anulare pentru nemotivare, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, reține următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.

Autorul căii de atac a formulat contestație în anulare împotriva încheierii din 10 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.1, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. pen.. În considerentele încheierii atacate s-a reținut că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen. nu are legătură cu soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale ce face obiectul dosarului civil nr. x/2022, astfel încât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992.

Prin contestația în anulare formulată, contestatorul a susținut că în România legea și autoritatea judecătorească nu admit existența contenciosului penal, consituțional și de drept internațional între cetățean și stat, pentru fapte săvârșite de stat sau autorități publice cu încălcarea gravă a C. pen., Constituției și tratatelor referitoare la drepturile omului. Totodată, s-a arătat că, în România, legea și autoritatea judecătorească nu recunosc drepturile naturale ale persoanei, respectiv dreptul la viață, la libertate, la apărare, atunci când acestea sunt încălcate.

Înalta Curte constată că, în cauză, contestatorul nu a formulat nicio critică care să vizeze vreuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 503 C. proc. civ. și care l-au determinat să inițieze demersul juridic pendinte, acesta indicând în mod formal dispozițiile art. 503 C. proc. civ.

Invocare generică a temeiului de drept nu constituie o motivare a căii de atac în condițiile normelor procedurale anterior menționate, contestatorul având obligația să arate și să dezvolte motivele care să poată face posibilă încadrarea contestației în anulare în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 C. proc. civ.

Din conținutul contestației formulate nu rezultă care sunt criticile pe care contestatorul înțelege să le invoce în susținerea temeiului de drept pe care l-a indicat în cererea formulată, argumentul potrivit căruia excepția de neconstituționalitate a art. 135 alin. (1) din C. pen. instituie în fapt, prin omisiune, imunitatea de jurisdicție penală pentru stat și autorități publice nu are legătură cu motivul pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea petentului A. de sesizare a Curții Constituționale a României.

Or, având în vedere că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de art. 503 C. proc. civ., în lipsa unor motive care să poată fi încadrate în aceste dispoziții legale, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 506 alin. (2) raportat la art. 248 C. proc. civ., va anula contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2023.