ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 550/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 21 mai 2020, sub dosar nr. x din 20 mai 2020, reclamanta A. S.A. prin administrator judiciar a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. să vireze suma de 378.220 RON în contul asocierii B. S.R.L. - A. S.A..

Prin sentința nr. 28/2020 din 27 octombrie 2020, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanțe, invocată de pârâtă și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.

Pe rolul Tribunalului București, cauza a fost înregistrată la 10 decembrie 2022, sub același nr. de dosar la secția a VI-a Civilă.

Prin sentința nr. 297 din 15 februarie 2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.A. prin administrator judiciar C. și prin administrator special D..

Prin decizia civilă nr. 1533 din 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. S.A. prin administrator judiciar C. și prin administrator special D. împotriva sentinței civile nr. 297 din 15 februarie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.A. prin administrator judiciar C. și prin administrator special D. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În argumentarea memoriului de recurs, reclamanta reiterează motivele invocate în fata instanței de apel și a celei de fond pentru admiterea acțiuni.

În continuare, recurenta critică decizia recurată, susținând că în mod greșit instanța de apel a reținut faptul că reclamanta nu ar fi dovedit prin niciun mijloc de probă admisibil o situație de fapt contrară celei reținute prin decizia civilă nr. 549/2019.

Recurenta susține că în fapt, instanța de apel a interpretat greșit atât probele aflate la dosar cât și Acordul de asociere, descriind în acest context activitatea economică desfășurată între părți.

Prin întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă B. S.R.L. se invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond se solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, recurenta solicită înlăturarea susținerilor acesteia ca nefondate și admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

La termenul din 9 martie 2023, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Așadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unui dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, întrucât criticile vizează de fapt aspecte de netemeinicie privind situația de fapt și probatoriul administrat.

In acest context, se apreciază că, în motivarea cererii de recurs nu se precizează nici un text de lege care ar fi fost încălcat sau aplicat greșit de către instanța de apel, motivele dezvoltate în cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la admiterea căii extraordinare de atac.

Toate argumentele recurentei-reclamante reprezintă o relatare a situației de fapt și a greșitei interpretări a acestei situații de către instanța de apel, pe baza probatoriilor administrate în cauză, astfel că, din analiza recursului declarat, se constată că recurenta critică soluția instanței de apel doar în ce privește temeinicia acesteia raportat la administrarea probatoriului administrat în cauză, solicitând, în esență, reaprecierea probelor de către instanța de recurs.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că criticile recurentei referitoare la interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, întrucât vizează temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia.

Așadar, motivarea cererii de recurs se rezumă exclusiv la prezentarea situației de fapt, ce ar conduce la o apreciere a acesteia din perspectiva probatoriului administrat.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

In consecință, se constată că recurenta-reclamantă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel în raport cu soluția pronunțată.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. prin administrator judiciar C. și prin administrator special D. împotriva deciziei civile nr. 1533 din 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. prin administrator judiciar C. și prin administrator special D. împotriva deciziei civile nr. 1533 din 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2023.