ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 543/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Prahova, a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii zilelor de repaus săptămânal pe care nu l-a acordat reclamantului, în perioada 23.01.2017 -02.07.2017, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Prahova, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1422 din 11 mai 2021 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Prahova - U.M. 0756.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 1299 din 11 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1422 din 11 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Prahova - UM 0756 Ploiești, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN PRAHOVA - U.M. 0756 a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a soluționa motivat cererea de apel astfel cum a fost formulată de către apelantul-reclamant, la data de 7 iunie 2021.

În argumentarea memoriului de recurs, recurentul susține că decizia instanței de apel este nelegală, fiind încălcate prevederile art. 478 alin. (1) și (3) C. proc. civ. întrucât, pe calea cererii de apel, nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi, cu care prima instanță nu a fost învestită, în mod expres, deoarece regula este o consecință a efectului devolutiv al apelului și este de ordine publică.

Prin întâmpinarea, depusă la 24 octombrie 2022, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurentul-pârât INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN PRAHOVA - U.M. 0756 este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unor hotărâri se poate cere atunci când prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", recurentul susține că hotărârea atacată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, privind încălcarea prevederilor art. 478 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Această critică este întemeiată întrucât, contrar raționamentului instanței de apel, s-a reținut că instanța de fond nu a stabilit în mod clar cadrul procesual sub aspectul obiectului acțiunii, respectiv temeiului juridic al pretențiilor reclamantului, având în vedere că prima instanță a analizat cererea de chemare în judecată exclusiv în baza dispozițiilor Codului muncii ce reglementează drepturile salariale ale angajaților.

În acest context, se constată că s-au încălcat prevederile art. 478 alin. (1) și (3) C. proc. civ., întrucât în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi, cu care prima instanță nu a fost învestită, în mod expres.

Așadar, în aplicarea principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual și limitele cererii de chemare în judecată, instanța urmând a se pronunța asupra cererilor formulate de către reclamant, context în care se constată că, în speță, instanța de apel nu a cercetat fondul cauzei, reținând în considerente faptul că reclamantul trebuia să solicite obligarea pârâtei la repararea prejudiciului material și moral produs prin neacordarea repausului săptămânal, în temeiul dispozițiilor art. 1349 și următoarele din C. civ.

Prin urmare, față de procedura de recalificare a obiectului cererii de chemare în judecată de către instanța de apel, la termenul de dezbateri în fond, se constată că s-a produs o încălcare a limitelor efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a supus judecății în primă instanță, prevăzute de art. 478 alin. (3) C. proc. civ., cu nerespectarea principiului disponibilității.

Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul a invocat o neregularitate de ordin procedural ce conduce la nulitatea actului, respectiv la casarea deciziei atacate, în raport cu obiectul cauzei, ce vizează un litigiu întemeiat pe dreptul muncii, context în care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea cererii de apel, astfel cum a fost formulată de către apelantul-reclamant.

În contextul relevat, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 478 alin. (1) și (3) C. proc. civ., iar aceste aspecte nu satisfac exigențele unei analize a raportului juridic dedus judecății, din perspectiva aspectelor de nelegalitate evocate.

Într-o altă critică, recurentul susține că Inspectoratul de Jandarmi Județean Prahova este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, în raport cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Această critică nu se mai impune a fi analizată, în raport de faptul că, așa cum rezultă din practicaua deciziei atacate, Înalta Curte a apreciat că recursul este legal scutit de la plata taxei judiciare de timbru, procedând în consecință la soluționarea recursului.

Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., apreciază că se impune admiterea recursului declarat de recurentul-pârât INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN PRAHOVA - U.M. 0756 împotriva deciziei nr. 1299 din 11 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN PRAHOVA - U.M. 0756 împotriva deciziei nr. 1299 din 11 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2023.