ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 441/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14 iunie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pârâții D. S.A. și E., solicitând obligarea pârâtei de rândul 1 la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 24.101 RON și morale în sumă de 300 euro/lună pentru fiecare dintre reclamanții B. și C., fiii defunctei F., cu titlu de rentă viageră, suma de 1.500.000 euro, cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre cei trei reclamanți și penalități în cuantum de 0,2%/zi de întârziere, începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a sumelor solicitate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 572 din 10 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă de contencios adminsitrativ și Fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C. în calitate de moștenitori ai defunctei F. decedată la 30.06.2015, în contradictoriu cu pârâții D. S.A. și E. și, în consecință, a fost obligată pârâta D. S.A. București să plătească reclamantului A. despăgubiri materiale în cuantum de 24.101 RON și daune morale în cuantum de 100.000 euro.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanților B. și C., câte 200 euro cu titlu de rentă lunară, începând cu 14.06.2016 și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu ca aceștia să împlinească vârsta de 26 ani și daune morale în cuantum de 150.000 euro pentru fiecare.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanților penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, aferente sumelor menționate, începând cu 14.06.2016 și până la plata efectivă.

Prin decizia civilă 424 din 12 iulie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, s-a respins apelul declarat de reclamanții A., B. și C..

S-a admis apelul declarat de apelanta D. S.A. împotriva sentinței civile nr. 572 din 10 martie 2016 în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Maramureș, care a fost schimbată în parte, în sensul că: s-a admis în parte acțiunea reclamanților și în consecință: a fost obligată pârâta să achite fiecărui reclamant daune morale în cuantum de 100.000 de euro, în echivalentul în RON la data plății. A fost obligată pârâta să achite reclamanților suma de 3.451,57 RON, reprezentând daune materiale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

A fost respinsă cererea reclamanților de obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Prin decizia nr. 983 din 22 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2006, s-a admis recursul declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 424 din 12 iulie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă; s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 611 din 20 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2016, s-a respins apelul declarat de reclamanții A., B. și C..

S-a admis apelul declarat de apelanta D. S.A. împotriva sentinței civile nr. 572 din 10 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Maramureș, care a fost schimbată în parte, în sensul că: s-a admis în parte acțiunea reclamanților și în consecință: pârâta a fost obligată să achite fiecărui reclamant daune morale în cuantum de 100.000 euro în echivalent în RON la data plății, precum și suma de 3.451,57 RON, reprezentând daune materiale; pârâta a fost obligată să plătească reclamanților penalități de 2% pentru fiecare zi de întârziere aferente sumelor menționate, începând cu data de 20 noiembrie 2018 (data rămânerii definitive a hotărârii) și până la plata lor efectivă; s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata rentei lunare de câte 200 euro fiecăruia dintre reclamanți.

S-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Prin încheierea din 19 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2016, a fost admisă cererea formulată de D. S.A. și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 611 din 20 noiembrie 2018, în sensul obligării pârâtei la penalități de întârziere către reclamanți de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și nu de 2%, cum din eroare s-a menționat.

Prin decizia nr. 473 din 20 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, s-a admis recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 611 din 20 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. S.A. și E..

Decizia atacată a fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin decizia civilă nr. 597 din 3 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2016, a fost respins apelul declarat de reclamanții A., B. și C..

A fost admis apelul declarat de D. S.A. împotriva sentinței civile nr. 572 din 10 martie 2017, pronunțate în dosarul nr. x/2016 al Tribunalul Maramureș, care a fost schimbată în parte în sensul că: au fost respinse pretențiile referitoare la acordarea în favoarea reclamanților a penalităților de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere aferente sumelor acordate cu titlu de daune materiale și morale; s-a constatat că celelalte aspecte litigioase ale cauzei au fost tranșate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în ciclurile procesuale anterioare.

Împotriva acestei decizii, reclamanții au declarat recurs, motivele fiind, în esență, următoarele:

Sub un prim aspect, recurenții-reclamanți arată că instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În acest sens, recurenții-reclamanți susțin că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin decizia nr. 983 din 22 martie 2018, că instanța de apel urmează a reanaliza soluția privind momentul de la care recurenții Muscală sunt îndreptățiți să li se acorde penalități de întârziere, respectiv acela de la care au primit hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a stabilit în sarcina asigurătorului debitul principal.

Cu toate acestea, astfel cum reiese din dispozitivul deciziei recurate, instanța de control judiciar, Curtea de Apel Cluj, în rejudecare, a dispus respingerea pretențiilor referitoare la acordarea penalităților de întârziere.

Astfel, recurenții-reclamanți invocă încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 501 din C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți invocă și motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În acest sens, recurenții-reclamanți arată că instanța de apel nu a arătat și nu a stabilit, prin dispozitiv, momentul de la care se acordă penalități de întârziere și le-a respins, cu toate că, cu privire la acordarea acestora, există o soluție definitivă, respectiv decizia nr. 983 din 22 martie 2018, pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție.

În această situație, în opinia recurenților-reclamanți, hotărârea este casabilă, fiind în prezența unor contradicții între considerente și dispozitiv.

Un ultim motiv de recurs invocat de recurenții-reclamanți este reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 Cod procedură, arătând în acest sens că, prin decizia nr. 983 din 22 martie 2018, pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție, s-a stabilit în mod definitiv faptul că se acordă penalități de întârziere.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenții-reclamanți au formulat răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte, prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de către aceasta.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

La data de 07.03.2022, intimata-pârâtă D. S.A., prin avocat, a solicitat ca instanța să constate că a intervenit suspendarea de drept a acțiunii, în raport de prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. A arătat că la data de 09.02.2022, prin hotărârea nr. 507, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2021, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în formă simplificată, fiind numit lichidator judiciar G..

La data de 14.03.2022, intimata-pârâtă D. S.A., prin lichidator judiciar G.., a formulat cerere de suspendare a cauzei, în raport de prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014. A anexat înscrisuri. Cererea a fost reiterată la 11.04.2022; au fost anexate înscrisuri.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 13 aprilie 2022, a fost respinsă excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă D. S.A., a fost admis în principiu recursul, fixându-se termen de judecată la 19 octombrie 2022, cu citarea părților.

La 13 octombrie 2022, apărătorul recurenților-reclamanți a formulat cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare.

La 14 octombrie 2022, intimata-pârâtă D. S.A., prin lichidator judiciar G.., a formulat note de ședință, prin care a arătat că sentința nr. 507/2022, pronunțată de Tribunalul București în dosar nr. x/2021 a rămas definitivă prin decizia nr. 655/20.04.2022, pronunțată de Curtea de Apel București și a solicitat, în raport de art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, încetarea procesului.

Prin încheierea din 19 octombrie 2022, s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului recurenților-reclamanți și s-a dispus prorogarea discutării cererii de încetare a procesului, în raport de dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Examinând cu prioritate incidența dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală, raportat la art. 242 din Legea nr. 85/2014 referitoare la încetarea judecății recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 262 alin. (4) teza I din Legea nr. 85/2014, "Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 242 din Legea nr. 85/1014, "Prevederile cap. I, cu excepția celor cuprinse în secțiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol."

Conform art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, aplicabile și procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, conform dispozițiilor art. 242 mai sus citat, "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."

Din interpretarea textelor de lege mai sus citate rezultă că măsura suspendării judecății produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, când acțiunea judiciară încetează.

În speță, sentința nr. 507/2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosar nr. x/2021, a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 655 din 20 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosar nr. x/2021.

Cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului, ca formă de manifestare a acțiunii judiciare având ca obiect plata creanțelor împotriva societății de asigurare aflate în faliment, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 242 din aceeași lege, urmează să înceteze judecata recursului declarat de recurenții-reclamanți A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 597 din 3 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă. Întrucât dispozițiile legale menționate se aplică de drept, instanța nu mai poate face aprecieri cu privire la suspendarea judecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de recurenții-reclamanți A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 597 din 3 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 martie 2023.