ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2007/2022

Ședința publică din data de 12 octombrie 2022

Analizând actele dosarului și decizia recurată, reține următoarele:

La 15.09.2020 și 16.11.2020, A. a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON, achitată în cadrul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă.

Prin decizia nr. 1/A/LP/18.01.2021, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a respins cererea.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 10/C/2021-R/06.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

La 27.05.2021 A. a formulat o cerere de completare a dispozitivului deciziei evocate mai sus, cu privire la excepțiile netimbrării sau insuficientei timbrări și a inadmisibilității apelului, invocate de intimată, cererea fiind respinsă, prin decizia nr. 16/C/2021-A/30.09.2021 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei din urmă decizii, A. a declarat apel - calificat la termenul din 08.06.2022 ca fiind recurs -, solicitând rejudecarea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 10/C/2021-R/06.05.2021 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

În motivare, recurentul a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, la decizia nr. 73/1995 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 177/08.08.1995 și la prevederile art. 425 alin. (1) lit. c) și art. 248 C. proc. civ., prezentând aspecte de ordin teoretic.

În continuare, a arătat că instanța a pornit de la o premisă greșită atunci când a apreciat că "pentru admiterea unei cereri de completare dispozitiv este necesar ca instanța să fi omis să soluționeze un capăt de cerere/o cerere principală, accesorie, conexă sau incidentală, astfel cum acestea sunt definite de art. 30 C. proc. civ., nu și în cazurile în care se omite soluționarea unor excepții procesuale". De aceea, recurentul a susținut că în mod nelegal curtea de apel a respins cererea de completare a dispozitivului, reținând că, în speță, pretinsa omisiune vizează soluționarea a două excepții procesuale.

Potrivit recurentului, cererea sa era fondată, astfel că solicită instanței a se pronunța și asupra excepțiilor netimbrării și inadmisibilității apelului.

La 15.12.2021, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepțiile netimbrării și inadmisibilității căii de atac exercitate, susținând că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru și că decizia atacată este definitivă; intimata a mai solicitat aplicarea unei amenzi judiciare autorului căii de atac, conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac promovate.

Recurentul a răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate că au dreptul să depună puncte de vedere la raport.

Recurentul și-a prezentat punctul de vedere și a invocat "necompetența materială de ordin public procesual a completului specializat al ICCJ de a soluționa un apel pe baza prevederilor art. 460-468 C. proc. civ. coroborat cu prevederile art. 446 C. proc. civ. prin procedură de filtrare în temeiul art. 493 C. proc. civ..", dar o asemenea susținere nu are natura unei excepții propriu-zise, în sensul art. 245 C. proc. civ., iar inadmisibilitatea aplicării procedurii de filtru unui apel este o chestiune ce nu va mai fi examinată, cât timp la termenul de la 08.06.2022, calea de atac a fost calificată ca recurs.

Analizând, cu prioritate, legalitatea căii de atac cu care a fost învestită, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

În speță, recursul are ca obiect o decizie pronunțată în soluționarea unei cereri de completare a dispozitivului unei decizii date în apel, în analiza unei cereri de restituire a taxei judiciare de timbru.

Procedura completării hotărârilor judecătorești este reglementată de C. proc. civ. la art. 444-447.

Potrivit dispozițiilor art. 446 C. proc. civ., hotărârea pronunțată potrivit art. 444 C. proc. civ. este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea.

Așa fiind, hotărârea pronunțată în cererea de completare a dispozitivului deciziei urmează, sub aspectul căilor de atac, același regim juridic ca și cel al hotărârii a cărei completare s-a solicitat.

În cadrul dosarului nr. x/2018, autorul căii de a atac a formulat o cerere de restituire a taxei judiciare de timbru, în baza art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013.

O asemenea cerere are specificul uneia cu caracter necontencios, întrucât autorul său nu a urmărit stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană; ca atare, ea este supusă dispozițiilor art. 527-540 C. proc. civ.

În materie necontencioasă, dispozițiile art. 534 alin. (2) C. proc. civ. prevăd următoarele:

"Încheierea prin care se soluționează cererea este supusă numai apelului, cu excepția celei pronunțate de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este definitivă".

Cererea de restituire a taxei judiciare de timbru a fost respinsă, în primă instanță, prin decizia nr. 1/A/LP/18.01.2021 a Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, iar apelul promovat împotriva acestei hotărâri a fost soluționat de către Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 10/C/2021-R/06.05.2021, decizie care, în raport cu textul de lege sus-evocat și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., este definitivă de la pronunțare.

Cum obiect al recursului îl reprezintă decizia pronunțată în soluționarea cererii de completare a dispozitivului deciziei definitive anterior indicate, Înalta Curte constată că și aceasta are caracter definitiv, potrivit art. 446 C. proc. civ., împotriva ei neputând fi exercitată calea de atac a recursului.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., așa încât, în considerarea tuturor argumentelor expuse în precedent, Înalta Curte va da eficiență textelor de lege sus-menționate și, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 16/C/2021-A/30.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2022.