ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1593/2023

HOTĂRÂRE

21.06.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1593/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 21 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2022 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2022 reclamantul A., în contradictoriu cu B. prin C. S.R.L. și intervenientul forțat D., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 euro (2.475.000 RON) la cursul BNR din ziua plății, reprezentând daune morale, a sumei de 13.500 euro (66.760 RON) la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune materiale, a sumei de 44.648,8 euro (221.011,56 RON), cu titlu de despăgubiri pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă pentru perioada septembrie 2019 - decembrie 2021, a unei prestații periodice lunare în cuantum de 1.500 euro (7.425 RON), ca urmare a afectării capacității de muncă, începând cu data introducerii acțiunii și până la încetarea stării de nevoie, precum și la plata dobânzii legale, calculate de la data introducerii cererii și până la data plății efective. De asemenea, a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3199 din 20 decembrie 2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței generale a instanțelor române, s-a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Regulamentul nr. 1215/2012 stabilește atât competența internațională a instanțelor române, cât și competența teritorială a instanțelor de la domiciliul reclamantului beneficiar al poliței. Or, reclamantul având domiciliul pe raza județului Timiș, rezultă că această instanță este competentă teritorial să soluționeze cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 31 ianuarie 2023, sub același număr.

Prin sentința nr. 556/PI din data de 10 mai 2023 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă s-a admis excepția de necompetență teritorială și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

De asemenea, constatândându-se intervenit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea acestuia spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 11 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, în raport cu care reclamantul A. a fost în măsură să se adreseze fie instanței de la locul unde își are domiciliul - art. 11 alin. (1) lit. b), fie instanței din statul membru pe teritoriul căruia pârâtul B. își are domiciliul - art. 11 alin. (1) lit. b), fie instanței de la locul unde se află C. S.R.L., reprezentantul din România însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire - art. 10 și art. 7 pct. 5.

De asemenea, s-a arătat că pârâtul B. s-a înfățișat în instanță, depunând întâmpinare, prin care au fost formulate apărări concrete pe fondul litigiului (contestând temeinicia cererii de despăgubire), fără a se invoca necompetența teritorială.

A concluzionat instanța că, în considerarea art. 26 și art. 28 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, nefiind sesizat cu o cerere care atrage competența exclusivă prevăzută de art. 24 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, Tribunalul București nu putea să declare din oficiu necompetența teritorială. Drept urmare, orice neregularitate privind competența teritorială a fost acoperită, având loc o prorogare tacită de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 mai 2023.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul București, secția a VI-a civilă și Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalul București, secția a VI-a civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VI-a civilă reclamantul a solicitat obligarea pârâtei B. prin corespondent în România C. S.R.L. la repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin accidentul rutier produs de către intervenientul forțat pe teritoriul Austriei.

Dat fiind elementul de extraneitate, sunt incidente prevederile Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, un asigurător care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționat în justiție în alt stat membru, în cazul acțiunilor introduse de deținătorul poliței de asigurare, de către asigurat sau de către un beneficiar, în fața instanțelor de la locul unde este domiciliat reclamantul.

Înalta Curte reține că aceste dispoziții nu trebuie interpretate și aplicate în sensul că ar stabili cu caracter obligatoriu regula potrivit căreia competența teritorială aparține instanței de la domiciliul reclamantului - în accepțiunea pe care o dă reglementarea internă sintagmei de "domiciliu"/ "sediu", sensul gramatical și logico-juridic al textului fiind acela că, sub aspectul competenței internaționale, un asigurător care are domiciliul/sediul pe teritoriul unui stat membru UE, poate fi acționat în justiție în alt stat membru UE, dacă în acest din urmă stat își are domiciliul reclamantul.

Drept consecință, art. 11 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, menit să stabilească reguli de competență internațională, nu înlătură de la aplicare normele de competență interne în materie de asigurări.

Așa fiind, în materia asigurărilor, C. proc. civ. stabilește o competență teritorială alternativă, iar potrivit art. 116 din același Cod, cel care are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente este reclamantul.

De asemenea, potrivit art. 115 C. proc. civ. cererea privitoare la despăgubiri, se va putea face, în plus față de instanța competentă de la domiciliu sau sediul pârâtului, și la instanța în circumscripția căreia se află: 1. domiciliul sau sediul asiguratului; 2. bunurile asigurate; 3. locul unde s-a produs riscul asigurat, reclamantul având dreptul să aleagă între mai multe instanțe deopotrivă competente teritorial și material.

În cauza ce a dat naștere conflictului de competență, cererea de chemare în judecată a fost formulată de un cetățean român, în contradictoriu cu B., persoană juridică cu sediul în Austria, prin corespondentul său român, C. S.R.L., cu sediul în București.

Aflându-ne în prezența unui caz de competență alternativă, cu consecința posibilității de a sesiza fie instanța desemnată potrivit art. 107 C. proc. civ., fie oricare dintre instanțele prevăzute la art. 115 C. proc. civ., reclamantul a înțeles să învestească cu soluționarea cererii sale instanța competentă material din București, de la sediul C. S.R.L.

Constatând că reclamantul și-a manifestat opțiunea în sensul atragerii instanței competente, Înalta Curte constată că tribunalul inițial învestit, respectiv Tribunalul București, secția a VI-a civilă, are plenitudine de competență - generală, materială și teritorială, în ceea ce privește soluționarea cauzei.

Pentru aceste considerente, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.