ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1357/2023

Ședința publică din data de 24 mai 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr. x/2020 reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâții B. și C. solicitând instanței ca, în baza probelor administrate în cauză, să declare inopozabilitatea contractului de donație autentificat sub nr. x/17.10.2019 de către Biroul Individual notarial D. având ca obiect imobilul situat în loc. București, Drumul Manastirea Varatec nr. 7-11, Corp C2 având număr cadastral x, înscris în CF nr. x București sectorul 6 și să oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 194 și urm. noul C. proc. civ., art. 451 noul C. proc. civ., art. 1562 și următ. noul C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 5897/01.10.2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și materiale a Judecătoriei Sector 6 București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Prin sentința civilă nr. 121/C/16 aprilie 2021, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active și cererea formulată de reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar E., Filiala București, în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca neîntemeiată. De asemenea, a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată. A fost obligată reclamanta la plata către pârâtul C. a sumei de 4.840 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.A., în insolvență, prin administrator special F..

Prin decizia civilă nr. 1427/Ap din 10 noiembrie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului special, F., pentru reclamanta A. S.A., în insolvență, invocată din oficiu și, în consecință:

A anulat cererea de apel formulată de administratorul special F., pentru reclamanta A. S.A., în insolvență în contradictoriu cu intimații-pârâți B. și C., împotriva sentinței civile nr. 121/C/16 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă.

Totodată, a obligat administratorul special F. să achite intimatului-pârât C. suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și intimatului-pârât B., suma de 5.000 RON, cu același titlu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.A., prin administrator judiciar E. și prin administrator special F., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 și următoarele C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac formulate și casarea deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.

Motivul principal de casare avut în vedere de recurentă este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv judecata s-a făcut în lipsa acesteia, care nu a fost legal citată pentru termenul la care a fost judecata cauza în fond.

În speța dedusă judecății, administratorul judiciar E. nu a fost citat corect la adresa sediului profesional aflat în București, str. x, ci la adresa debitoarei în București.

De altfel, interpelarea instanței de apel, realizată prin citația din data de 10.08.2021, adresată în mod eronat administratorului judiciar la adresa sediului social al debitoarei, cuprinde aspectul însușirii apelului de către administratorul judiciar.

Recurenta a susținut și incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, s-a arătat că instanța de apel a aplicat o sancțiune procedurală constând în anularea cererii de apel care nu este prevăzută de C. proc. civ., pe de o parte, și a încălcat dispozițiile legale referitoare la reprezentarea societății in insolvență, pe de altă parte.

În fapt, instanța de apel a înțeles să anuleze cererea de apel având în vedere ca aceasta nu a fost avizată de către administratorul judiciar al societății debitoare.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța de apel a apreciat că o societate în insolvență poate fi reprezentată în fata instanțelor de judecată doar de către administratorul judiciar al acesteia.

Or, instanța de apel a depășit cadrul legal instituit de C. proc. civ. și a aplicat o sancțiune excesivă, nespecifică situației de fapt.

S-a mai arătat că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese calitatea de reprezentant al semnatarului cererii de apel, care este administrator special al societății debitoare.

În ceea ce privește chestiunea lipsei calității de reprezentant a administratorului judiciar, s-a arătat ca societatea debitoare se află în procedura insolvenței, fără ridicarea dreptului de administrare.

Prin urmare, administrarea curentă a societății se realizează de către administratorul special al acesteia, în conformitate cu prevederile art. 56 lit. d) din Legea nr. 85/2014, mai clare fiind dispozițiile art. 87 din Legea 85/2014.

După redarea dispozițiilor art. 5 pct. 66 din Legea nr. 85/2014, s-a arătat că, în speță, nu se poate vorbi de o operațiune a administratorului special care să iasă din sfera activității curente a debitoarei.

De asemenea, s-a mai susținut că, în cauză, nu este vorba de un litigiu având ca obiect recuperarea unei creanțe, caz în care, oricum, lipsa avizului administratorului judiciar nu este sancționată cu nulitatea (atâta timp cat dreptul de administrare nu este ridicat), ci implică doar obligativitatea achitării taxei de timbru (conform dispozițiilor art. art. 115 alin. (1), din legea nr. 85/2014).

Dimpotrivă, în speță, este vorba de o operațiune curentă a societății, respectiv încercarea de încasare a unei plați curente (prin introducerea la plată a biletului la ordin) și punerea în executare a unui titlu executoriu (biletul la ordin completat în integralittate chiar de către debitore și semnat chiar de către avalist).

Acțiunea revocatorie care face obiectul prezentului dosar nu reprezintă altceva decât încercarea firească de realizare a drepturilor creditoarei in contradictoriu cu debitorul avalist.

Recurenta a făcut trimitere și la decizia nr. 427/2012, pronunțată de instanța supremă, considerată a fi relevantă în cauză, și a subliniat că promovarea apelului de către administratorul special reprezintă un veritabil act de conservare a drepturilor societății debitoare, în condițiile în care chiar instanța de apel a punctat și reținut că acțiunea inițială fusese avizată de către aministratorul judiciar.

Intimatul-pârât B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate și în limitele controlului de legalitate, reține următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În susținerea acestui motiv de recurs, se arată, în esență, că administratorul judiciar E. nu a fost citat corect la adresa sediului profesional aflat în București, str. x, ci la adresa debitoarei în București, str. x, judecata făcându-se în lipsa recurentei, care nu a fost legal citată pentru termenul la care a fost judecată cauza.

Înalta Curte constată că, prin încheierea din data de 22.10.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2018, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, fiind numit administrator judiciar provizoriu G. iar, ulterior, fiind confirmat, în calitate de administrator judiciar, E., prin încheierea din 08.04.2019.

Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta a fost citată prin administrator special, pentru termenul la care a fost judecată cauza, la sediul social din București, str. x, birou 2, iar E., în calitate de administrator judiciar al debitoarei A. S.A., a fost citat tot la această adresă, potrivit dovezii aflate la dosarul de apel, nu și la sediul profesional al administratorului judiciar, respectiv în București, str. x, așa cum reiese din înscrisurile dosarului.

În acest context, se apreciază că această critică este fondată, având în vedere dispozițiile art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că locul citării celor supuși procedurii insolvenței, precum și creditorii acesteia, va fi la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii citarea va fi efectuată potrivit legii speciale.

Astfel, conform prevederilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, în litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenței citarea debitorului se va face la sediul acestuia și la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.

Prin urmare, după intrarea în procedura insolvenței, societățile nu mai pot sta în judecată decât prin administratorul/lichidatorul judiciar, conform Legii nr. 85/2014, act normativ special derogatoriu de la dreptul comun, citarea în cauză nefiind o chestiune de reprezentare, ci de îndeplinire a procedurii de citare cu partea aflată într-o procedură specială.

Așadar, în lipsa citării în cauză a administratorului judiciar, instanța de judecată era obligată să acorde termen în vederea efectuării procedurii de citare cu societatea aflată în procedura insolvenței conform art. 153 C. proc. civ., pentru a-i da posibilitatea de apărare.

Neprocedând astfel, instanța de apel a încălcat exigența fundamentală a contradictorialității procesului civil, exigență ce impune instanței cu titlu imperativ, interdicția de a dispune vreo măsură înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților legal citate și, prin urmare și dreptul la apărare și la un proces efectiv.

În contextul relevat, Înalta Curte constată că instanța de apel a procedat la soluționarea apelului cu nerespectarea dispozițiilor art. 153 C. proc. civ., art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, aspecte ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

În contextul celor reținute anterior, analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. devine superfluă, astfel încât examinarea acestuia nu se mai impune.

Având în vedere considerentele arătate în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și justiție va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR E. și PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL F. împotriva deciziei civile nr. 1427/Ap din 10 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2023.