ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1291/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la data de 04 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Galați, secția civilă, sub nr. x/2022, reclamanta societatea A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar C., la restituirea sau predarea rețelelor CATV și a echipamentelor ce au făcut obiectul contractului de închiriere din data de 01.01.2019. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1821 C. civ. Prin sentința civilă nr. 6347 din 21.09.2022, pronunțată de Judecătoria Galați, secția civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

În motivare, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 76 din 18 iunie 2020, pronunțată de Tribunalului Teleorman, în dosarul nr. x/2019, a fost deschisă procedura insolvenței împotriva debitoarei B. S.R.L, la solicitarea reclamantei. Prin urmare, a apreciat instanța că singurul în măsură a se pronunța asupra contractelor încheiate de către debitorul aflat în procedura insolvenței și asupra bunurilor acestuia este judecătorul-sindic, întrucât în calitatea sa de participant la procedura insolvenței acesta are și atribuții de supraveghere a procedurii, este singurul care are la dispoziție toate datele despre stadiul acesteia, despre situația economică a debitorului și despre actele întocmite de administratorul judiciar, având competența de a verifica dacă administratorul și-a îndeplinit cu bună sau rea-credință atribuțiile.

Instanța a concluzionat că judecătorul-sindic este singurul în măsură a se pronunța asupra unor contestații împotriva deciziilor administratorului judiciar, cum sunt cele prin care acesta a refuzat predarea echipamentelor ce au făcut obiectul contractului. 2. Cauza a fost înregistrată la 29 septembrie 2022 pe rolul Tribunalului Teleorman, sub același număr de dosar. Prin sentința civilă nr. 26 din 3 februarie 2023, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Instanța a reținut competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați întrucât cererea de chemare în judecată nu este de competența judecătorului-sindic, potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Totodată, tribunalul a reținut că părțile au prevăzut în contract o clauză atributivă de competență în favoarea instanțelor de la sediul proprietarului-locator, potrivit art. 10.2 din contract, și având în vedere că sediul locatorului-reclamant este în Mun. Galați, a stabilit competența teritorială în favoarea Judecătoriei Galați. 3. Dosarul a fost înregistrat la 12 aprilie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Galați și Tribunalul Teleorman, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc.

civ. va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare în favoarea Tribunalului Teleorman, pentru următoarele considerente: În cauză, se reține că reclamanta a solicitat pârâtelor restituirea unor bunuri care au format obiectul contractului de închiriere a cărui valabilitate a încetat, potrivit reclamantei, la data de 01.01.2021. De asemenea, este de menționat că prin sentința civilă nr. 76 din 18 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. x/2019, a fost deschisă procedura insolvenței împotriva debitoarei-pârâte B. S.R.L, la solicitarea reclamantei. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, legiuitorul urmărind concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului, în competența exclusivă a judecătorului-sindic desemnat în procedura insolvenței debitoarei.

Asigurarea judecării în mod unitar de către judecătorul-sindic a tuturor cererilor îndreptate împotriva debitorului, ce pot afecta patrimoniul acestuia, este unul dintre obiectivele avute în vedere de Legea insolvenței. Importanța și specificul procedurii insolvenței determină instituirea unor reguli de competență, care sunt diferite de cele ale dreptului comun. În acest sens, conform art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, competența exclusivă privind procedurile prevăzute de această lege cade în sarcina tribunalului, prin judecătorul-sindic.

Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, modificată, atribuțiile judecătorului-sindic privesc controlul judecătoresc al activității administratorului/lichidatorului judiciar, precum și procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, reglementarea de la alin. (1) nefiind una exhaustivă - "Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt (...)". Prin sintagma "procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței" legiuitorul a avut în vedere toate acele cereri și procese care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenței, astfel cum sunt reglementate de legea-cadru, privind controlul asupra actelor, operațiunilor și plăților efectuate de către participanți după deschiderea procedurii.

Prin urmare, din conținutul acestor reglementări reiese că legiuitorul nu limitează atribuțiile judecătorului-sindic la cazurile concrete enumerate în alin. (1) al art. 45 din Legea nr. 85/2014, ci are în vedere și controlul tuturor operațiunilor și actelor săvârșite de către administratorul judiciar, lichidatorul judiciar, debitori și alți participanți la desfășurarea procedurii, precum și litigiile care au legătură directă cu procedura concursuală.

Astfel, cererea formulată de reclamantă privind restituirea unor bunuri, care au făcut obiectul contractului de închiriere dintre părți și despre care administratorul judiciar a informat reclamanta că nu pot fi restituite întrucât debitoarea-pârâtă susține că respectivele bunuri îi aparțin, nefiind astfel clarificată situația lor juridică, nu poate fi soluționată decât în condițiile reglementate de legislația specială, respectiv Legea nr. 85/2014, al cărui scop este acoperirea pasivului debitorului, și nu potrivit normelor de drept comun.

Regula aplicabilă contractelor în derulare se regăsește în primul alineat al art. 123 din Legea nr. 85/2014, modificată: "(1) Contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, nefiind aplicabil (...)". Ca atare, în condițiile în care situația juridică a bunurilor revendicate nu este clarificată și în vederea respectării principiului maximizării gradului de valorificare a activelor și de recuperare a creanțelor, prevăzut la art. 4 pct. 1 din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic este cel competent să soluționeze cererea reclamantei.

Judecătorul-sindic, în calitatea sa de organ care aplică procedura insolvenței, având și atribuții de supraveghere a acesteia, potrivit art. 45 din Legea 85/2014, este singurul care are la dispoziție toate datele despre stadiul procedurii, situația economică a debitorului, activele acestuia și actele întocmite de administratorul/lichidatorul judiciar, fiind, așadar, cel în măsură să verifice actele și operațiunile practicianului în insolvență și să stabilească situația juridică a activelor debitorului, cu atât mai mult cu cât în speță se pune problema modului de executare a unui contract încheiat de debitor anterior supunerii sale procedurii insolvenței, reclamanta prevalându-se și de obligația legală a locatarului de a restitui bunul luat în locațiune la încetarea locațiunii (art. 1821 din C. civ.).

În consecință, competența de soluționare a cererii privind restituirea unor bunuri a căror situație juridică nu este stabilită și care se află în posesia debitoarei, revine judecătorului-sindic din cadrul tribunalului, judecător specializat în materia insolvenței, potrivit art. 41 alin. (1), coroborat cu art. 45 din Legea 85/2014. Prin urmare, competența de soluționare a pricinii aparține judecătorului-sindic învestit cu soluționarea dosarului de insolvență nr. x/2019, aflat pe rolul Tribunalului Teleorman, secția civilă, acesta având posibilitatea de a analiza cererea formulată de reclamantă. Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4), va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman-Sectia civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2023.