ÎCCJ, decizie (scj.ro #207898)

Contribuția pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătăți (Taxa claw-back). Principiul

tempus regit actum

Cuprins pe materii

: Drept financiar fiscal. Drept fiscal. Contribuția pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății (Taxa claw-back).

Index alfabetic

:

Conflict de legi

Exces de putere

Principiul

tempus regit actum

O.U.G. nr. 77/2011, art. 3

7

Legea nr. 53/2020, de modificare a O.U.G. nr. 77/2011

Legea nr. 554/2004 art. 2 alin. (1) lit. i) și n)

Notificările claw-back aferente trimestrului I 2020 sunt supuse normelor anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 53/2020, potrivit principiului „tempus regit actum”. Nu se poate reține un conflict de norme între O.U.G. nr. 31/2020 și Legea nr. 53/2020.

În acest sens, Curtea reține faptul că  dispozițiile art. 3

7

alin. (1) și (2) lit. d) din O.U.G. nr. 77/2011 sunt în vigoare începând cu data de 18 mai 2020, data intrării în vigoare a Legii nr. 53/2020 anterior datei de 18.05.2020 neexistând obligația autorității pârâte de a reglementa prin ordin mecanismul taxei claw-back, dispozițiile Legii nr. 53/2020 nu erau aplicabil trimestrului I 2020.

ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733 din 13 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta, A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, a învestit Curtea de Apel București cu cererea având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea și publicarea ordinului de aprobare a listei trimestriale a medicamentelor de tip I, II, III, conform art. 3 ind. 7 din O.U.G. nr. 77/2011 modificată prin Legea nr. 53/2020 pentru trimestrul I 2020 cu includerea medicamentelor X. în categoriile tip I și tip III în termen de maximum 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 827 din 27 mai 2021 a Curții de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Împotriva hotărârii prin care s-a respins acțiunea având ca obiect obligarea autorității pârâte la emiterea ordinului de aplicare a medicamentelor pentru trimestrul I 2020 a formulat recurs reclamanta întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 53/2020.

Se invocă faptul că prima instanță a apreciat în mod greșit că nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei din 22.05.2020 pe considerentul principial că anterior datei de 18 mai 2020 Legea nr. 53/2020 nu era aplicabilă trimestrului I al anului 2020, neputându-se reține o derogare implicită a O.U.G. nr.31/2020.

În raport de aceste considerente recurenta-reclamantă invocă mai multe aspecte de nelegalitate toate circumscrise caracterului nejustificat și al excesului de putere criticat având ca obiect obligarea autorității emitente la emiterea ordinului conform art. 3

7

din O.U.G. nr. 77/2011 modificată prin Legea nr. 53/2020.

Astfel, în conformitate cu art. 3

7

din O.U.G. nr. 77/2011 (modificată prin Legea nr. 53/2020 începând cu Trimestrul I 2020). stabilirea procentului „p" se face după reguli noi, respectiv:

"Art. 3

7

. - (1) începând cu trimestrul I al anului 2020, contribuția trimestrială se calculează și se datorează diferențiat pentru medicamente de tip I, II, și III, în condițiile prezentului articol.

[-l (3) pentru "medicamentele de tip V, contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea procentului de 25% asupra valorii aferente consumului centralizat al acestora, comunicat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în condițiile art. 5 alin. (7), după scăderea T.V.A.

(4)       pentru "medicamentele de tip II", contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea procentului de 15% asupra valorii aferente consumului centralizat al acestora.

(5)       pentru "medicamentele de tip III", contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea procentului de 20% asupra valorii aferente consumului centralizat al acestora".

Așadar, ca efect direct al intrării în vigoare a Legii nr. 53/2020, forma actuală a O.U.G. nr. 77/2011 prevede în mod expres că noile reguli inserate prin Legea nr. 53/2020 sunt aplicabile începând cu Trimestrul I 2020., art. 37 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 dispunând că ”Începând cu trimestrul I al anului 2020, contribuția trimestrială se calculează și se datorează diferențiat pentru medicamente de tip I, II, și III”.

Iar dispozițiile art. 3

7

alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr.77/2011 modificată prin Legea nr. 53/2020 prevăd în mod expres în „lista medicamentelor de tip I, tip II și tip III se aprobă trimestrial prin ordin al ministrului sănătății până la data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii unui trimestru”.

Iar autoritatea pârâtă nu a respectat  acest termen introdus prin Legea nr. 53/2020, voința legiuitorului  fiind ca lista pentru trimestrul I 2020 să fie aprobate imediat după intrarea în vigoare a legii la data de 18 mai 2020.

Un alt aspect de nelegalitate privește argumentele instanței cu privire la neconstituționalitatea/nelegalitatea obligării autorității la emiterea ordinului aferent Trim. I 2020. Aceasta deoarece aceste rețineri alei primei instanțe nu au legătură cu obiectul cauzei care vizează cenzurarea refuzului nejustificat al pârâtului  de a-și îndeplini o obligație legală, refuz contestat în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr.554/2004.

Emiterea ordinului privind lista medicamentelor de tip. I, tip II și tip III aferentă trimestrului I al anului 2020, conform art. 3

7

alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 nu reprezintă o aplicare retroactivă a Legii nr. 53/2020.

În cadrul recursului se reiterează ca aspect de nelegalitate și faptul că ordinele aferente trimestrelor II, III, și IV 2020 au fost emise cu întârziere de autoritatea pârâtă.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta – reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare și concluzii scrise.

Analizând recursul declarat, în raport de aspectele de nelegalitate invocate în recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Curtea îl precizează pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazului de casare invocat, respectiv interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3

7

din O.U.G. nr. 77/2011 modificată prin Legea nr. 53/2020.

Curtea apreciază că soluția de respingere a acțiunii este dată de prima instanță cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 3

7

din O.U.G. nr. 77/2011 introduse prin Legea nr. 53/2020 și a regulilor de aplicare în timp a actelor normative succesive conform principiului „tempus regit actum”

Prima instanță a analizat existența sau nu în cauză a condițiilor existenței unui pretins refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei având ca obiect excesul de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 contestat reprezentat prin refuzul autorității pârâte de a emite și pentru trimestrul I 2020 ordinul ce cuprinde reguli noi privind stabilirea procentului „p”, reguli favorabile plătitorilor  contribuției claw-back respectiv recurenta-reclamantă.

În opinia Curții, instanța de fond a analizat cu respectarea legii existența refuzului nejustificat al autorității de emitere și de publicare a ordinului de aprobare a listei trimestriale  a medicamentelor de tip I, tip II și tip III, conform art. 3

7

din O.U.G. nr. 77/2011 modificată prin Legea nr. 53/2020 pentru trimestrul I 2020.

În cauză prima instanță a constatat corect în sensul că dispozițiile art. 3

7

alin. (1) și (2) lit. d) din O.U.G. nr. 77/2011 sunt în vigoare începând cu data de 18 mai 2020, data intrării în vigoare a Legii nr. 53/2020 anterior datei de 18.05.2020 neexistând obligația autorității pârâte de a reglementa prin ordin mecanismul taxei claw-back, iar concluzia primei instanței este corectă  dispozițiile Legii nr. 53/2020 nu erau aplicabil trimestrului I 2020.

În cauză analiza pretinsului exces de putere raportat la refuzul de emitere unui ordin cu caracter normativ a fost realizată de prima instanță cu respectarea principiului „tempus regit actum”. În cauză nu poate fi reținut un conflict de norme respectiv între O.U.G. nr. 31/2020 și Legea nr. 53/2020.

Notificările claw-back aferente trimestrului I 2020 sunt supuse normelor anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 53/2020, neputându-se reține susținerea recurentei în sensul abrogării dispozițiilor O.U.G. nr. 31/2020 pin Legea nr. 53/2020.

Notificările claw-back aferente trimestrului I 2020 sunt supuse normelor anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 53/2020, respectiv conform art. 3 ind. 6 din O.U.G. nr. 77/2011.

Potrivit acestor dispoziții „pentru trimestrul I al anului 2020, valoarea procentului „p” se plafonează la valoarea de 27,65% calculată pentru trimestrul IV al anului 2019. După data de 18 mai 2020 se aplică Legea nr. 53/2020.

În mod corect, prima instanță a apreciat că la data de 25 aprilie 2020, când urma să se încheie trimestrul I 2020, Legea nr. 53/2020 nu era în vigoare, neexistând obligația emiterii ordinului, Legea nr. 53/2020 fiind în vigoare din data de 18 mai 2020.

În cauză nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) C. proc. civ. de către prima instanță, deoarece prima instanță a arătat argumentele pentru care a înlăturat susțineri ale reclamantei care nu aveau legătură directă cu obiectul cauzei – respectiv  cenzurarea pretinsului refuz nejustificat de emitere a ordinului solicitat de reclamantă și pentru trimestrul I 2020.

În mod corect prima instanță a verificat îndeplinirea condițiilor existenței unui refuz nejustificat și al existenței unui exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004 și a respins acțiunea, în cauză nefiind aplicabile pentru Trimestrul I 2020 dispozițiile Legii nr. 53/2020.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza  art. 496-497 C. proc. civ. a respins recursul ca nefundat, menținând ca legală hotărârea pronunțată de instanța de fond.