ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 982/2022

Ședința publică din data de 17 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 28 ianuarie 2019, contestatorul A. a solicitat anularea Rezoluției de clasare din 23.11.2018 emisă de intimata Inspecția Judiciară în lucrarea nr. x/2018 și începerea cercetării disciplinare față de magistrații vizați de sesizare.

Prin sentința nr. 493 din data de 25 septembrie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins contestația formulată de contestatorul A. împotriva Rezoluției de clasare din 23.11.2018, emisă de intimata Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, s-au invocat precizările inspectorului șef din cuprinsul rezoluției ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 (privind pe petiționara B.), conform cărora soluțiile pe care instanța le poate pronunța sunt "respingerea contestației, admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor", iar nu respingerea contestației ca inadmisibilă cum s-a întâmplat în prezenta cauză.

De asemenea, în rezoluția anterior menționată s-a precizat expres că "soluția se poate contesta în condițiile legii", în timp ce recurentului nu i-a fost indicat dreptul de a contestata, rezoluția semnată de inspectorul judiciar și confirmată de inspectorul șef, având un caracter sec și definitiv.

Precizând că sesizarea adresată Inspecției Judiciare a fost înregistrată la această instituție în data de 17.09.2018, deci anterior modificării și completării Legii nr. 317/2004 prin Legea nr. 234/2018 și anterior introducerii art. 451, recurentul a arătat website-ul Inspecției Judiciare nu era actualizat cu noile modificări ale Legii nr. 317/2004 la data de 14.01.2019, iar în cuprinsul rezoluției contestate nu s-a menționat posibilitatea de a formula o eventuală contestație și termenul acesteia, astfel că instanța de fond a admis, în mod nelegal, excepția inadmisibilității acțiunii.

Pe fondul sesizării adresate instituției pârâte, recurentul a arătat că aceasta a făcut verificările prealabile în mod superficial, iar prima instanță a ignorat acest argument, tratând cu prioritate independența judecătorilor și articole din Constituția României și schimbând practic în favoarea intimatei obiectul sesizării. De asemenea, s-a solicit a se lua act de faptul că cele 2 judecătoare care au instrumentat dosarul de fond funciar nr. x/2016 de la Judecătoria Iași și Tribunalul Iași, au încălcat cu bună știință norme procedurale din C.E.D.O., C. civ. și C. proc. civ., Constituția României, ignorând articolele și argumentele formulate în cauza civilă menționată.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sesizarea înregistrată la Direcția de inspecție judiciară pentru judecători sub nr. x/2018, reclamantul A. și-a exprimat nemulțumirea față de modul în care a fost soluționat în primă instanță și în apel dosarul nr. x/2016 de către Judecătoria Iași și Tribunalul Iași, apreciind că judecătorii și-au exercitat funcția cu gravă neglijență și rea-credință, au încălcat autoritatea de lucru judecat în raport de hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2013, au respins nejustificat anumite probe, au interpretat greșit probatoriul administrat în cauză și au pronunțat hotărâri nelegale, amânând pronunțarea mai mult de 15 zile.

Prin rezoluția din data de 23.11.2018, pârâta Inspecția Judiciară a dispus clasarea sesizării, întrucât, în urma verificărilor prealabile efectuate nu au fost identificate indicii de săvârșire a vreunei abateri disciplinare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, de natură să atragă răspunderea disciplinară a magistraților judecători reclamați, în baza art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată și modificată.

Fiind învestită cu recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluției primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a acțiunii în anulare a rezoluției menționate, Înalta Curte constată că sentința pronunțată este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în materie.

La data inițierii prezentului demers judiciar, respectiv 22.01.2019 (data expedierii prin poștă a acțiunii), dispozițiile art. 45

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 317/2004 (introdus prin Legea nr. 234/04.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 08.10.2018), care reglementau normele procesuale civile speciale privind soluționarea litigiului în anularea rezoluției de clasare emisă de Inspecția Judiciară, prevedeau următoarele:

"(1) Împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară. (...)

(3) Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere. (...)"

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 193 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată, art. 7 din Legea nr. 554/2004 - normă generală de procedură în litigiile de contencios administrativ - prevăzând, de asemenea, necesitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect, a reținut judecătorul fondului că necesitatea parcurgerii sau nu a unei proceduri administrative, prealabil sesizării instanței de judecată, este stabilită prin voința legiuitorului, prin intermediul normelor de procedură speciale. În acest context, pentru a stabili necesitatea parcurgerii sau nu a procedurii administrative prealabile, nu prezintă relevanță temeiul juridic indicat de parte în cuprinsul acțiunii, ci sunt relevante normele de procedură speciale aplicabile în speță, determinate de tipul actului atacat în fața instanței, care dă și natura litigiului și procedura de contestare.

Or, așa cum rezultă cu claritate din dispozițiile art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004, voința legiuitorului a fost aceea de a condiționa admisibilitatea acțiunii în justiție în anularea rezoluției de clasare emisă de Inspecția Judiciară de urmarea unei proceduri administrative prealabile, prin plângerea adresată inspectorului șef al Inspecției Judiciare.

Prin urmare, această procedură a fost instituită tocmai pentru a oferi persoanelor interesate posibilitatea rezolvării într-un termen mai scurt și mai operativ a reclamației lor, organul administrativ sesizat fiind, în cadrul procedurii, singurul care are posibilitatea să revină asupra actului emis, reprezentând, așadar, un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea de către organul emitent sau de către organul superior.

Contestarea rezoluției de clasare prevăzută la art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, la instanța de judecată, a fost reglementată prin introducerea art. 45

1

prin Legea nr. 234/2018, în vederea asigurării accesului la justiție a persoanei care a formulat sesizarea la Inspecția Judiciară, întrucât prin Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014 s-a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

Astfel, în considerentele acestei decizii, instanța de contencios constituțional a reținut că "în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare. Or, în această situație, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluția de clasare este definitivă și, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească."

Îndeplinindu-și obligația de opera modificările legislative necesare punerii în acord a dispozițiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituționale, legiuitorul a adoptat Legea nr. 234/2018 prin care a introdus art. 45

1

, reglementând normele procesuale civile speciale privind soluționarea litigiului în anularea rezoluției de clasare emisă de Inspecția Judiciară, care prevăd inclusiv procedura adresării cu plângere către inspectorul-șef (alin. (1), anterior sesizării instanței de judecată (alin. (3).

Înalta Curte reține caracterul nefondat al susținerilor recurentului conform cărora în cauză este aplicabilă forma legii de la momentul sesizării Inspecției Judiciare și, dat fiind principiul aplicării imediate a normelor de procedură, constată că la data sesizării primei instanțe - 22.01.2019, erau în vigoare dispozițiile art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004, introdus prin Legea nr. 234/2018, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 08.10.2018, astfel încât, în mod corect, a fost reținută aplicabilitatea acestora.

De asemenea, nu poate primi nici trimiterile pe care recurentul le-a făcut la modul de soluționare a dosarului nr. x/2019 (privind pe petiționara B.), acesta neprezentând relevanță în cauză câtă vreme rezoluția Inspecției Judiciare invocată a avut un alt temei - art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

Pe cale de consecință, întrucât în mod corect a constatat instanța de fond că acțiunea reclamantului prin care acesta a solicitat direct instanței de contencios administrativ anularea rezoluției de clasare prevăzută de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 este inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 493 din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2022.