ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2023

Ședința publică din data de 17 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27.09.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Universitatea "Babeș-Bolyai" – Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca, a solicitat anularea listei de cazare în Căminul 16 din Hașdeu, din data de 24.09.2019 întocmit de reprezentanta Facultății de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca și aprobarea actelor subsecvente care au stat la baza deciziei de a primi loc în Căminul Teologic I, daune morale 50.000 euro și daune materiale 30.000 euro.

Prin sentința civilă nr. 1559/2021 pronunțată la data de 02 iunie 2021, Tribunalul Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A..

Împotriva sentinței judecătorești nr. 1559/2021 pronunțată la data de 02 iunie 2021 de Tribunalul Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a declarat recurs reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 1054/2021 pronunțată la data de 06 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității recursului și a anulat recursul formulat de recurentul reclamant A..

Împotriva sentinței civile nr. 1559/2021 pronunțată la data de 02 iunie 2021, Tribunalul Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, cât și împotriva deciziei civile nr. 1054/2021 pronunțată de la data de 06 octombrie 2021 de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, recurentul reclamant a formulat recurs, Înalta Curte fiind investită cu soluționarea acestuia.

I. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare arătate.

Înalta Curte reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Astfel, căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părțile și nici instanța de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exercițiul unei căi de atac.

Prin urmare, persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În acest context, amintește instanța de control judiciar că potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Totodată, art. 634 alin. (1) pct. 1, 4 și 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, hotărârile date în apel, fără drept de recurs precum și cele neatacate cu recurs, și hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Așa fiind, Înalta Curte reține că în cauză sunt incidente dispozițiile legale anterior menționate care exclud sentința civilă nr. 1559/2021 pronunțată la data de 02 iunie 2021 de Tribunalul Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, de la calea de atac a recursului, având în vedere că recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost soluționat prin decizia nr. 1054/2021 din 06 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, astfel că împotriva acestei sentințe nu se mai poate formula o nouă cale de atac a recursului.

Totodată, Înalta Curte reține că sunt incidente dispozițiile legale precitate și în ce privește decizia nr. 1054/2021 din 06 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj– secția a III-a contencios administrativ și fiscal, dispoziții ce exclud această hotărâre de la calea de atac a recursului, având în vedere că este dată în soluționarea unui recurs formulat împotriva sentinței civile nr. 1559/2021 pronunțată la data de 02 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, hotărâre ce este definitivă astfel că împotriva acesteia nu se poate formula calea de atac a recursului.

Or, așa cum s-a arătat anterior, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Prin urmare, reținând că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 1559/2021 pronunțată la data de 02 iunie 2021 și nici împotriva deciziei nr. 1054/2021 din 06 octombrie 2021, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii inadmisibilității recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1559/2021 din 02 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale și a deciziei civile nr. 1054/2021 din 06 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2023.