ACAR v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ACAR v. TURKEY (CtEDO, 2007)
Decizia nr. 74941/01 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 30 august 2007 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič Președintele Bîrsan Türmen dna Fura-Sandström dna Gyulumyan Myjer, judecătorii și dl judecător al secțiunii Quesada având în vedere cererea depusă la 20 august 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Leșker Acar , este un cetățean turc născut în 1966 și își îndeplinea condamnarea în închisoarea Mardin la momentul evenimentelor. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Tașkıran, un avocat care practică în Diyarbakır. Guvernul turc („Guvernul”) nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 octombrie 1998, reclamantul a sosit la închisoarea de tip Elazığ E, în care ofițerii de închisoare l-au plasat într-o singură celulă și se presupune că l-au tratat rău. La 8 octombrie 1998, avocatul reclamantului s-a plâns procurorul public Elazığ în legătură cu maltraturile reclamantului. La 12 octombrie 1998, reclamantul a fost examinat de către un medic care a remarcat, în special, o serie de echimoze în diferite părți ale organismului său, inclusiv solele picioarelor reclamantului. Reclamantul a avut, de asemenea, dificultăți de auz din cauza bateriei și sângelor în urechea stângă. La 16 octombrie 1998, reclamantul a fost transferat la închisoarea de tip E Mardin din motive de securitate. Între timp, procurorul public Elazığ a identificat doi gendarme ca responsabili pentru maltratarea infligerii reclamantului. Dosarul împotriva lor a fost transferat la Biroul Guvernatorului Elazığ, în conformitate cu legea privind urmărirea în judecată a funcționarilor publici. La 7 iunie 1999, Consiliul Administrativ Provincial de la Oficiul Guvernatorului Elazığ a hotărât să nu comite cele două gendarme pentru judecată din cauza lipsei de probe. La 6 iunie 2001, Curtea Administrativă Supremă, cu majoritate, a decis să suspende examinarea dosarului pentru cinci ani, în conformitate cu Legea nr. 4616. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3, 6 și 13 din Convenție din cauza maltraturilor pe care le-a primit în închisoarea Elazığ și a lipsei unui remediu intern eficace în acest sens. HOTĂRÂREA La 26 iunie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: Declar că Guvernul Turciei propune să plătească exgrația 9 000 EUR (nouă mii de euro) către dl Leșker Acar în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 74941/01. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Se plătește în euro, care va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 2 aprilie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească ex grație suma de 9 000 EUR (noi mii de euro) către dl Leșker Acar în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 74941/01. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. De asemenea, remarc că suma indicată va fi plătită, în euro, care va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite și taxe care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul au ajuns.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Se constată că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv de politică publică pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului [1] Numele reclamantului “Acar” a fost schimbat ca „Açar”.