Acar împotriva Turciei

Decizia nr. 74941/01 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 30 august 2007 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič Președintele Bîrsan Türmen dna Fura-Sandström dna Gyulumyan Myjer, judecătorii și dl judecător al secțiunii Quesada având în vedere cererea depusă la 20 august 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Leșker Acar , este un cetățean turc născut în 1966 și își îndeplinea condamnarea în închisoarea Mardin la momentul evenimentelor.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Tașkıran, un avocat care practică în Diyarbakır. Guvernul turc („Guvernul”) nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 octombrie 1998, reclamantul a sosit la închisoarea de tip Elazığ E, în care ofițerii de închisoare l-au plasat într-o singură celulă și se presupune că l-au tratat rău. La 8 octombrie 1998, avocatul reclamantului s-a plâns procurorul public Elazığ în legătură cu maltraturile reclamantului. La 12 octombrie 1998, reclamantul a fost examinat de către un medic care a remarcat, în special, o serie de echimoze în diferite părți ale organismului său, inclusiv solele picioarelor reclamantului.

Reclamantul a avut, de asemenea, dificultăți de auz din cauza bateriei și sângelor în urechea stângă. La 16 octombrie 1998, reclamantul a fost transferat la închisoarea de tip E Mardin din motive de securitate. Între timp, procurorul public Elazığ a identificat doi gendarme ca responsabili pentru maltratarea infligerii reclamantului. Dosarul împotriva lor a fost transferat la Biroul Guvernatorului Elazığ, în conformitate cu legea privind urmărirea în judecată a funcționarilor publici. La 7 iunie 1999, Consiliul Administrativ Provincial de la Oficiul Guvernatorului Elazığ a hotărât să nu comite cele două gendarme pentru judecată din cauza lipsei de probe.

La 6 iunie 2001, Curtea Administrativă Supremă, cu majoritate, a decis să suspende examinarea dosarului pentru cinci ani, în conformitate cu Legea nr. 4616. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3, 6 și 13 din Convenție din cauza maltraturilor pe care le-a primit în închisoarea Elazığ și a lipsei unui remediu intern eficace în acest sens. HOTĂRÂREA La 26 iunie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: Declar că Guvernul Turciei propune să plătească exgrația 9 000 EUR (nouă mii de euro) către dl Leșker Acar în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 74941/01. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri.

Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Se plătește în euro, care va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 2 aprilie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească ex grație suma de 9 000 EUR (noi mii de euro) către dl Leșker Acar în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 74941/01.

Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. De asemenea, remarc că suma indicată va fi plătită, în euro, care va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite și taxe care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri.

Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul au ajuns.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Se constată că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv de politică publică pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri.

Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului [1] Numele reclamantului “Acar” a fost schimbat ca „Açar”.

THIRD SECTION

DECISION Application no. 74941/01 by Leșker ACAR [1] against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 30 August 2007 as a Chamber composed of: Mr B.M. Zupančič , President , Mr C. Bîrsan , Mr R. Türmen , Mrs E. Fura-Sandström , Mrs A. Gyulumyan , Mr E. Myjer , Mrs I. Ziemele, judges , and Mr S. Quesada , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 20 August 2001, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Leșker Acar 1 , is a Turkish national who was born in 1966 and was serving his sentence in Mardin prison at the time of the events.

He was represented before the Court by Mr M. Tașkıran, a lawyer practising in Diyarbakır. The Turkish Government (“the Government”) did not designate an Agent for the purposes of the proceedings before the Court. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 5 October 1998 the applicant arrived at Elazığ E-type prison where the prison officers placed him in a single cell and allegedly ill-treated him. On 8 October 1998 the applicant's lawyer complained to the Elazığ public prosecutor about the applicant's ill-treatment. On 12 October 1998 the applicant was examined by a doctor who noted, in particular, a number of fading ecchimoses on various parts of his body, including the soles of the applicant's feet.

The applicant also had hearing difficulties due to battery and blood in his left ear. On 16 October 1998 the applicant was transferred to Mardin E-type prison for security reasons. In the meantime, the Elazığ public prosecutor identified two gendarmes as responsible for the ill-treatment inflicted on the applicant. The case file against them was transferred to the Elazığ Governor's Office, in accordance with the law on the prosecution of civil servants. On 7 June 1999 the Provincial Administrative Council at the Elazığ Governor's Office decided not to commit the two gendarmes for trial on account of lack of evidence.

On 6 June 2001 the Supreme Administrative Court, by a majority, decided to suspend the examination of the case file for five years, pursuant to Law no. 4616. COMPLAINTS The applicant complained under Articles 3, 6 and 13 of the Convention on account of the ill-treatment he received in Elazığ prison and the lack of an effective domestic remedy in this respect. THE LAW On 26 June 2007 the Court received the following declaration from the Government: “ I declare that the Government of Turkey offer to pay ex gratia EUR 9,000 (nine thousand euros) to Mr Leșker Acar with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 74941/01. This sum shall cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs.

This sum will be payable within three months from the date of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. It shall be paid in euros, to be converted into new Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 2 April 2007 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay ex gratia the sum of EUR 9,000 (nine thousand euros) to Mr Leșker Acar with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 74941/01. This sum shall cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs. I also note that the amount indicated will be paid, in euros, to be converted into new Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, and free of any taxes and charges that may be applicable, within three months from the date of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Registrar President [1] The applicant’s name “Acar” was changed as “Açar”.