ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 678/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 678/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 04 februarie 2021
Asupra cererii de completare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:Asupra recursului de față;
La data de 22 decembrie 2020, recurentul – reclamant A. a formuat cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 6551/03.12.2020 în sensul pronunțării asupra capătului de cerere vizând acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, conform extrasului de cont depus la dosar în fața primei instanțe.
Prin decizia nr. 6551 din data de 03 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de Ministerul Sănătății, a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat încheierea recurată și rejudecând cauza a admis, în parte, cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și B., a suspendat executarea Ordinului nr. R541/29.04.2020 emis de Ministerul Sănătății până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, a respins cererea de suspendare a executării Ordinelor nr. R542/29.04.2020 și R668/15.05.2020 emise de Ministerul Sănătății și a obligat intimatul Ministerul Sănătății la plata sumei de 100 RON către recurentul A., reprezentând taxă de timbru.
Potrivit dispozițiilor art. 444 din C. proc. civ.:
"(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare.
(2) Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(3) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor."
Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a hotărârii judecătorești este admisibilă numai atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.
Art. 453 din C. proc. civ. instituie regula că "Partea care pierde procesul va fi obligate la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului. Acest drept este recunoscut părții atunci când aceasta a solicitat cheltuieli de judecată, iar instanța a omis să se pronunțe asupra lor.
În speță, Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva incheierii prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării Ordinelor Ministrului Sănătății nr. R541/29.04.2020, nr. R542/29.04.2020 și nr. R668/15.05.2020.
De asemenea, în cauză, este de reținut faptul cererea de suspendare a executării ordinelor a fost formulată în cadrul acțiunii în anulare și că dovada achitării onorariului de avocat a fost depusă în fața instanței de fond, la termenul când a fost pusă în discuție cererea de suspendare a executării ordinelor.
Înalta Curte constată că prin decizia a cărei completare se solicită au fost acordare recurentului – reclamant cheltuielile de judecată în sumă de 100 de RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă recursului declarat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de suspendare.
Problema cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat a fost tranșată odată cu soluționarea fondului cauzei, mai exact, la momentul judecării dosarului nr. x/2020
Astfel, prin sentința nr. 124/15.07.2020, Curtea de Apel Craiova, cu ocazia soluționării acțiunii în anularea ordinelor a căror suspendare se solicită în prezenta cauză, a admis, în parte, cererea privind cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul Ministerul Sănătății să plătească reclamantului suma de 2000 de RON cheltuieli de judecată, prin diminuarea onorariului de apărător.
Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 453 din C. proc. civ., pretențiile formulate cu acest titlu au fost valorificate în totalul cheltuielilor de judecată aferente procesului, fiind solicitate și acordate cu prilejul soluționării fondului cauzei.
Așadar, nu este vorba despre ipoteza reglementată de dispozițiile art. 444 din C. proc. civ., deoarece atât instanța care a soluționat recursul împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării, cât și instanța care a soluționat acțiunea în anulare nu au omis să se pronunțe cu privire la cererea recurentului – reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.
Față de cele arătate, Înalta Curte urmează să respingă cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 6551 din data de 03 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de recurentul – reclamant A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea petentului A. de completare a dispozitivului deciziei nr. 6551 din data de 03 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 februarie 2021.