DELESPESSE c. BELGIQUE

DELESPESSE c. BELGIQUE (CtEDO, 2007)

A DOUA SECȚIUNE

DECIZIE

PRIVIND ADMISIBILITATEA

cererii nr. 12949/05

prezentată de Dominique DELESPESSE

împotriva Belgiei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședință din 30 august 2007 într-o cameră compusă din

:

D.

A.B. Baka,

președinte,

D-na

F. Tulkens,

DD.

I. Cabral Barreto,

R. Türmen,

M. Ugrekhelidze,

V. Zagrebelsky,

D. Popović,

judecători,

și D-na

S.

Dollé,

greffieră de secțiune

,

Având în vedere cererea sus-menționată introdusă la 29 martie 2005,

După deliberare, hotărăște după cum urmează

:

PE FAPTE

Reclamantul, D. Dominique Delespesse, este cetățean belgian, născut în 1964 și locuiescent la Liege. El este reprezentat înaintea Curții de D-na S. Berbuto și D. Nève, avocați la Liege. Guvernul belgian („Guvernul") este reprezentat de agentul său, D. D. Flore, consilier general la Serviciul Public Federal de Justiție.

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

La 17 decembrie 1986, reclamantul a fost condamnat de curte de asizi din Hainaut la pedeapsa cu moartea, comutată în 1987 la muncă forțată pe viață, pentru comiterea unui furt cu diverse circumstanțe agravante, printre care aceea că omor a fost comis pentru a facilita furtul. El a fost eliberat cu condiție în 1996.

La 19 martie 1999, reclamantul a fost plasat sub mandat de arest și apoi în detenție preventivă sub acuzația de participare la un furt cu folosire de arme care a avut ca rezultat moartea victimei în martie 1999.

În cursul anchetei, după ce inițial a negat orice legătură cu omorul, reclamantul a recunoscut în 2000, în urma testelor poligraf (detector de minciună), că el însuși a omorât victima.

La 17 martie 2003, reclamantul a fost, cu un complice, D.L., trimis în fața curții de asizi din provincia Liege de camera de punere sub acuzare din Liege. Reclamantul a compărut singur, D.L. fiind fugit din 2000. Ședința în fața curții de asizi s-a deschis la 19 aprilie 2004.

Înaintea curții de asizi, în memoriul de apărare, reclamantul a contestat participarea sa la omor.

La 23 aprilie 2004, curtea de asizi a stabilit lista celor douăzeci și șapte de întrebări de pus juriului. Aceste întrebări se citesc după cum urmează

:

„

I.

FURTURI

Întrebarea nr. 1 - FAPTUL PRINCIPAL

Este sigur că la Fallais, între 16 martie și 19 martie 1999, a fost sustras în mod fraudulos o mașină Citroën Saxo, înmatriculată XXX, lucru aparținând lui L.

?

Întrebarea nr. 2 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

Susracția frauduloasă vizată la întrebarea anterioară, a fost comisă cu ajutorul violenței sau amenințărilor

?

Întrebarea nr. 3 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

Susracția frauduloasă vizată la întrebările nr. 1 și 2 de mai sus, a fost comisă de două sau mai multe persoane

?

Întrebarea nr. 4 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

Susracția frauduloasă vizată la întrebările nr. 1 și 2, a fost comisă noaptea

?

Întrebarea nr. 5 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

În execuția susracției frauduloase descrise la întrebările nr. 1 și 2, vinovatul sau vinovații au folosit o mașină sau alt aparat motorat sau nemotorizat pentru a facilita furtul sau pentru a-și asigura fuga

?

Întrebarea nr. 6 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

În execuția susracției frauduloase descrise la întrebările nr. 1 și 2 de mai sus, au fost folosite sau arătate arme sau obiecte asemănătoare, sau vinovatul sau vinovații au făcut să se creadă că sunt înarmaț

?

Întrebarea nr. 7 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

Violența sau amenințările vizate la întrebarea nr. 2, au constat într-un omor comis voluntar și cu intenția de a da moartea persoanei S., fie pentru a facilita furtul, fie pentru a-i asigura impunitatea

?

Întrebarea nr. 8 - FAPTUL PRINCIPAL

DELESPESSE Dominique, acuzat aici prezent, este vinovat de a fi participat la susracția frauduloasă specificată la întrebarea nr. 1 și ale cărei circumstanțe au fost precizate în răspunsul la întrebările nr. 2 la 7, în calitate de autor sau coautor

- fie pentru a fi executat infracțiunea sau pentru a fi cooperat direct la executarea sa,

- fie pentru a fi acordat prin vreun fapt ajutor pentru executarea sa în asemenea măsură încât fără ajutorul său infracțiunea nu ar fi putut fi comisă,

- fie pentru a fi, prin daruri, promisiuni, amenințări, abuz de autoritate sau putere, machinalii sau artificii culpabile, direct provocat infracțiunea

?

Întrebarea nr. 9 - FAPTUL PRINCIPAL

D.L., acuzat, este vinovat de a fi participat la susracția frauduloasă specificată la întrebarea nr. 1 și ale cărei circumstanțe au fost precizate în răspunsul la întrebările nr. 2 la 7, în calitate de autor sau coautor

- fie pentru a fi executat infracțiunea sau pentru a fi cooperat direct la executarea sa,

- fie pentru a fi acordat prin vreun fapt ajutor pentru executarea sa în asemenea măsură încât fără ajutorul său infracțiunea nu ar fi putut fi comisă,

- fie pentru a fi, prin daruri, promisiuni, amenințări, abuz de autoritate sau putere, machinalii sau artificii culpabile, direct provocat infracțiunea

?

Întrebarea nr. 10 - FAPTUL PRINCIPAL

Este sigur că la Fallais, între 16 martie și 19 martie 1999, au fost sustrase în mod fraudulos bani în valoare de aproximativ 14.000 franci belgieni sau 347,05 euro, un encendor în formă de telefon mobil, două breloc și diverse obiecte mobile, lucruri aparținând lui R.

?

Întrebarea nr. 11 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

Susracția frauduloasă vizată la întrebarea anterioară, a fost comisă cu ajutorul violenței sau amenințărilor

?

Întrebarea nr. 12 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

Susracția frauduloasă vizată la întrebările nr. 10 și 11 de mai sus, a fost comisă de două sau mai multe persoane

?

Întrebarea nr. 13 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

Susracția frauduloasă vizată la întrebările nr. 10 și 11, a fost comisă noaptea

?

Întrebarea nr. 14 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

În execuția susracției frauduloase descrise la întrebările nr. 10 și 11, vinovatul sau vinovații au folosit o mașină sau alt aparat motorat sau nemotorizat pentru a facilita furtul sau pentru a-și asigura fuga

?

Întrebarea nr. 15 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

În execuția susracției frauduloase descrise la întrebările nr. 10 și 11 de mai sus, au fost folosite sau arătate arme sau obiecte asemănătoare, sau vinovatul sau vinovații au făcut să se creadă că sunt înarmaț

?

Întrebarea nr. 16 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

Violența sau amenințările vizate la întrebarea nr. 11, au constat într-un omor comis voluntar și cu intenția de a da moartea persoanei S., fie pentru a facilita furtul, fie pentru a-i asigura impunitatea

?

Întrebarea nr. 17 - FAPTUL PRINCIPAL

DELESPESSE Dominique, acuzat aici prezent, este vinovat de a fi participat la susracția frauduloasă specificată la întrebarea nr. 10 și ale cărei circumstanțe au fost precizate în răspunsul la întrebările nr. 11 la 16, în calitate de autor sau coautor

- fie pentru a fi executat infracțiunea sau pentru a fi cooperat direct la executarea sa,

- fie pentru a fi acordat prin vreun fapt ajutor pentru executarea sa în asemenea măsură încât fără ajutorul său infracțiunea nu ar fi putut fi comisă,

- fie pentru a fi, prin daruri, promisiuni, amenințări, abuz de autoritate sau putere, machinalii sau artificii culpabile, direct provocat infracțiunea

?

Întrebarea nr. 18 - FAPTUL PRINCIPAL

D.L., acuzat, este vinovat de a fi participat la susracția frauduloasă specificată la întrebarea nr. 10 și ale cărei circumstanțe au fost precizate în răspunsul la întrebările nr. 11 la 16, în calitate de autor sau coautor

- fie pentru a fi executat infracțiunea sau pentru a fi cooperat direct la executarea sa,

- fie pentru a fi acordat prin vreun fapt ajutor pentru executarea sa în asemenea măsură încât fără ajutorul său infracțiunea nu ar fi putut fi comisă,

- fie pentru a fi, prin daruri, promisiuni, amenințări, abuz de autoritate sau putere, machinalii sau artificii culpabile, direct provocat infracțiunea

?

Întrebarea nr. 19 - FAPTUL PRINCIPAL

Este sigur că la Fallais, între 16 martie și 19 martie 1999, au fost sustrase în mod fraudulos bani în valoare nedeterminată, o ceas și diverse obiecte mobile, lucruri aparținând lui S.

?

Întrebarea nr. 20 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

Susracția frauduloasă vizată la întrebarea anterioară, a fost comisă cu ajutorul violenței sau amenințărilor

?

Întrebarea nr. 21 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

Susracția frauduloasă vizată la întrebările nr. 19 și 20 de mai sus, a fost comisă de două sau mai multe persoane

?

Întrebarea nr. 22 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

Susracția frauduloasă, vizată la întrebările nr. 19 și 20, a fost comisă noaptea

?

Întrebarea nr. 23 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

În execuția susracției frauduloase descrise la întrebările nr. 19 și 20, vinovatul sau vinovații au folosit o mașină sau alt aparat motorat sau nemotorizat pentru a facilita furtul sau pentru a-și asigura fuga

?

Întrebarea nr. 24 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

În execuția susracției frauduloase descrise la întrebările nr. 19 și 20 de mai sus, au fost folosite sau arătate arme sau obiecte asemănătoare, sau vinovatul sau vinovații au făcut să se creadă că sunt înarmaț

?

Întrebarea nr. 25 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

Violența sau amenințările vizate la întrebarea nr. 20, au constat într-un omor comis voluntar și cu intenția de a da moartea persoanei S., fie pentru a facilita furtul, fie pentru a-i asigura impunitatea

?

Întrebarea nr. 26 - FAPTUL PRINCIPAL

DELESPESSE Dominique, acuzat aici prezent, este vinovat de a fi participat la susracția frauduloasă specificată la întrebarea nr. 19 și ale cărei circumstanțe au fost precizate în răspunsul la întrebările nr. 20 la 25, în calitate de autor sau coautor

- fie pentru a fi executat infracțiunea sau pentru a fi cooperat direct la executarea sa,

- fie pentru a fi acordat prin vreun fapt ajutor pentru executarea sa în asemenea măsură încât fără ajutorul său infracțiunea nu ar fi putut fi comisă,

- fie pentru a fi, prin daruri, promisiuni, amenințări, abuz de autoritate sau putere, machinalii sau artificii culpabile, direct provocat infracțiunea

?

Întrebarea nr. 27 - FAPTUL PRINCIPAL

D.L., acuzat, este vinovat de a fi participat la susracția frauduloasă specificată la întrebarea nr. 19 și ale cărei circumstanțe au fost precizate în răspunsul la întrebările nr. 20 la 25, în calitate de autor sau coautor

- fie pentru a fi executat infracțiunea sau pentru a fi cooperat direct la executarea sa,

- fie pentru a fi acordat prin vreun fapt ajutor pentru executarea sa în asemenea măsură încât fără ajutorul său infracțiunea nu ar fi putut fi comisă,

- fie pentru a fi, prin daruri, promisiuni, amenințări, abuz de autoritate sau putere, machinalii sau artificii culpabile, direct provocat infracțiunea

?

II.

AREST SAU DETENȚIE ARBITRARĂ

Întrebarea nr. 28 - FAPTUL PRINCIPAL

Este sigur că între 16 martie și 19 martie 1999, S. a fost arestat sau deținut la Fallais, fără ordin al autorităților constituționale și în afara cazurilor în care legea permite sau ordonează arestarea sau detenția particulilor

?

Întrebarea nr. 29 - CIRCUMSTANȚĂ AGRAVANTĂ

Persoana identificată la întrebarea anterioară, arestată sau deținută în condițiile vizate la aceeași întrebare, a fost amenințată cu moartea

?

Întrebarea nr. 30 - FAPTUL PRINCIPAL

DELESPESSE Dominique, acuzat aici prezent, este vinovat de a fi participat la susracția frauduloasă specificată la întrebarea nr. 28 de mai sus și ale cărei circumstanțe au fost precizate în răspunsul la întrebarea nr. 29, în calitate de autor sau coautor

- fie pentru a fi executat infracțiunea sau pentru a fi cooperat direct la executarea sa,

- fie pentru a fi acordat prin vreun fapt ajutor pentru executarea sa în asemenea măsură încât fără ajutorul său infracțiunea nu ar fi putut fi comisă,

- fie pentru a fi, prin daruri, promisiuni, amenințări, abuz de autoritate sau putere, machinalii sau artificii culpabile, direct provocat infracțiunea

?

Întrebarea nr. 31 - FAPTUL PRINCIPAL

D.L., acuzat, este vinovat de a fi participat la susracția frauduloasă specificată la întrebarea nr. 28 și ale cărei circumstanțe au fost precizate în răspunsul la întrebarea nr. 29, în calitate de autor sau coautor

- fie pentru a fi executat infracțiunea sau pentru a fi cooperat direct la executarea sa,

- fie pentru a fi acordat prin vreun fapt ajutor pentru executarea sa în asemenea măsură încât fără ajutorul său infracțiunea nu ar fi putut fi comisă,

- fie pentru a fi, prin daruri, promisiuni, amenințări, abuz de autoritate sau putere, machinalii sau artificii culpabile, direct provocat infracțiunea

?

"

La 23 aprilie 2004, reclamantul a cerut ca întrebările să fie puse diferit. Argumentând că nu avea responsabilitate directă în omor și că era coacuzatul su care a folosit arma de foc pe care o luaseră și că el nu și-a imaginat niciodată că aceasta va fi folosită, reclamantul a cerut ca întrebările referitoare la circumstanțele agravante reale să fie individualizate sau, în mod subsidiiar, ca participarea sa ca complice să fie adăugată la fiecare faptul principal la care se referea circumstanța agravantă a omorului. El a mai susținut că dezbaterile au arătat că două scene distincte în timp s-au desfășurat la 17 martie 1999, și anume furtul încasărilor barului cu rație gestionat de S. și R., pe de o parte, și furtul vehiculului lui L., a unui ceas aparținând lui S. și a unor obiecte mobile aparținând atât lui S. cât și lui R., pe de altă parte. A cerut deci ca juriului să i se pună, cu privire la infracțiunile de furt, doar întrebări referitoare la aceste două fapte principale, în loc de trei întrebări puse.

Prin hotărâre din 23 aprilie 2004, curtea de asizi a respins cererile. Ea a amintit mai întâi că, în cadrul articolului 475 din codul penal, furtul este faptul principal și omorul circumstanța agravantă obiectivă. Această circumstanță agravantă se aplică în mod egal tuturor celor care au cooperat la acest furt și participarea directă și personală a fiecăruia dintre acuzați la omor nu trebuie dovedită, cunoașterea naturii și scopului furtului în vederea căruia s-au unit fiind suficientă. Curtea de asizi a considerat de asemenea că participarea reclamantului ca complice pentru fiecare din faptele principale la care se referea circumstanța agravantă a omorului nu rezulta din dezbateri, la fel cum nu rezulta existența a doar două fapte principale.

La 24 aprilie, juriul a răspuns afirmativ la întrebările 1 și 2, 4 la 11, 14 la 20 și 22 la 27. A răspuns negativ la întrebările 3, 12 și 21. Ca urmare, magistrații curții de asizi s-au întâlnit cu juriul pentru a se pronunța asupra sentinței. După deliberări, curtea de asizi l-a condamnat pe reclamant la închisoare pe viață și pe D.L. la zece ani de închisoare. Ea a motivat această decizie în felul următor

:

„

Având în vedere că acuzații au fost găsiți vinovați de patru fapte calificate crime și de un fapt calificat contravenție conform legii

; că în acest caz, pedeapsa penală cea mai grea trebuie pronunțată

;

Având în vedere că Dominique Delespesse se află în stare de recidivă legală (...)

Având în vedere că există în favoarea acuzatului D.L. circumstanțe atenuante rezultând din absența condamnării anterioare la o pedeapsă penală

;

Având în vedere că pedepsele de pronunțat se bazează pe următoarele motive, care au făcut obiectul unei deliberări conforme prevederilor (...)

- în privința lui Dominique Delespesse

:

- gravitatea extremă a faptelor, și anume executarea unui tânăr fără apărare, relevă în capul acuzatului un dispreț inadmisibil pentru respectarea vieții umane

;

- antecedentele judiciare foarte grave care demonstrează o lipsă totală de voință de amendament

;

- în privința lui D.L.

:

- caracterul secundar al participării sale în comiterea faptelor

;

- antecedentele judiciare.

"

La 29 septembrie 2004, Curtea de Casație a respins contestația prin care reclamantul se plângea de refuzul curții de asizi de a pune întrebări prin referință la două, și nu trei, fapte principale și de a individualiza întrebările referitoare la circumstanțele agravante.

B.

Dreptul și practica internă relevante

Dreptul și practica internă relevante figureaza în hotărârea Göktepe c. Belgia (nr. 50372/99, 2 iunie 2005).

PLÂNGERI

1.

Susținând că întrebarea 10 pusă juriului se referea de fapt la două scene distincte de furturi care s-au desfășurat la 17 martie 1999, reclamantul remarcă că nu era posibil juriului să-l achite pentru furtul a 14.000 franci și să-l condamne pentru celelalte furturi care s-au desfășurat. El deduce din aceasta că n-a putut exercita pe deplin drepturile apărării sale și, în consecință, nu a beneficiat de un proces echitabil de către un tribunal investit de o competență jurisdicțională deplină, în sensul articolului 6 § 1 al Convenției.

2.

Invocând în plus articolele 6 §§ 1 și 2 ale Convenției, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil și în special a drepturilor apărării care, după opinia sa, cereau ca întrebările referitoare la circumstanțele agravante să fie individualizate, în vederea permisiei juriului de a se pronunța asupra participării efective a reclamantului la circumstanțele reținute și reclamantului de a se apăra cu privire la acestea. Absența individualizării întrebărilor ar fi determinat de asemenea o încălcare a dreptului de acces la tribunal și a prezumției de nevinovăție.

În plus, curtea de asizi a respins cererea sa de a vedea expunerea întrebărilor modificată, ceea ce a avut ca rezultat că juriul a pronunțat un verdict contradictoriu, deoarece ambii acuzați au fost condamnați pentru a fi comis trei fapte de furt, în timp ce a răspuns negativ la întrebarea privind dacă a existat circumstanța agravantă că faptele au fost comise de două sau mai multe persoane.

3.

Amintindu-și că a fost plasat sub mandat de arest la 19 martie 1999 și apoi în detenție preventivă până la deschiderea procesului la 19 aprilie 2004, reclamantul remarcă că curtea de asizi s-a pronunțat la 24 aprilie 2004. El vede în aceasta încălcarea articolelor 5 § 3 și 6 § 1 ale Convenției.

PE DREPTURI

I.

PRIVIND ÎNCĂLCĂRILE PRETINSE ALE ARTICOLULUI 6 §§ 1 ȘI 2 ALE CONVENȚIEI

Reclamantul se plânge că din cauza absenței individualizării de către curtea de asizi a întrebărilor referitoare la circumstanțele agravante, a existat încălcare a dreptului la un proces echitabil, în special a drepturilor apărării, a dreptului de acces la tribunal și a prezumției de nevinovăție.

Prevederile relevante ale articolului 6 sunt liberate după cum urmează

:

„

".

„

".

Deoarece președintele curții de asizi a refuzat să individualizeze întrebările referitoare la circumstanțele agravante obiective care au fost puse juriului, acesta nu a fost în măsură să decidă, pentru fiecare acuzat separat, dacă trebuia să fie ținut responsabil de omor. Reclamantul estimează că, la fel ca în cazul Göktepe c. Belgia (nr. 50372/99, hotărâre din 2 iunie 2005), a fost privat de dreptul de a se apăra în mod valabil împotriva acuzației de omor aduse împotriva sa. El se plânge de asemenea de o lipsă de acces la tribunal, estimând că nu există acces real la tribunal decât atunci când acesta este investit cu o competență jurisdicțională deplină care-i permite să examineze cauza pe fond, atât din punct de vedere factual cât și din punct de vedere juridic. Aceasta nu ar fi fost cazul în speță deoarece nu a fost posibil juriului să individualizeze pentru fiecare acuzat ponderea sa în răspundere pentru violența comisă. În sfârșit, reclamantul se plânge că ținând-o pe răspundere penală pentru omor, din simplu fapt că aceste circumstanțe au însoțit perpetrarea infracțiunii principale la care a contribuit, juriul de asizi ar fi încălcat de asemenea dreptul sa la prezumția de nevinovăție.

Guvernul susține că prezenta cauză trebuie distinsă de cazul Göktepe.

În primul rând, în speță, reclamantul a recunoscut pentru mai mult de trei ani că el este autorul omorului și, conform reprezentantului ministerului public care a ascultat dezbaterile, ar fi încă admis în mod implicit în cursul sesiunii de asizi. În al doilea rând, Guvernul este de opinie că trebuie dedus din verdictul contradictoriu - și anume că ambii acuzați au participat la furt cu circumstanța agravantă de omor dar fără circumstanța agravantă de a fi acționat doi - că jurații au de fapt exprimat convingerea lor, în ciuda sistemului de împrumut material de criminalitate, că unu dintre cei doi acuzați nu a participat la omor și că reclamantul a acționat singur. Această teză este susținută, conform Guvernului, de motivarea condamnărilor: reclamantul a fost condamnat la viață din cauza „gravității extreme a faptelor, și anume executarea unui tânăr fără apărare" și celălalt acuzat a fost condamnat la o pedeapsă mult mai mică, zece ani de închisoare, ținând seama, în special, de „caracterul secundar al participării sale în comiterea faptelor". De consențiu, Guvernul estimează că examinarea de către jurați a fost, in concreto, individualizată pe singura întrebare contestată de reclamant, și anume circumstanța agravantă de omor. Prin urmare, conform Guvernului, reclamantul a beneficiat de un proces echitabil conform articolului 6 al Convenției și cererea este inadmisibilă deoarece este neîntemeiată.

În replică, reclamantul subliniază că pe tot parcursul sesiunii de asizi a contestat responsabilitatea sa directă și personală în omor. A indicat-o imediat după citirea actului de acuzare de către ministerul public, în cadrul memoriului de apărare prezentat de avocații săi, și apoi pe tot parcursul dezbaterilor fie, prin concluzii regulat depuse la sfârșitul dezbaterilor, fie în momentul când curtea de asizi trebuia să se pronunțe asupra întrebărilor de supus juriului. Reclamantul subliniază că în aceste din urmă concluzii pe care a cerut curții de asizi să individualizeze întrebarea referitoare la această circumstanță agravantă, ceea ce curtea a refuzat prin hotărârea din 23 aprilie 2004. După aceea, reclamantul este de opinie că verdictul contradictoriu al juriului este exact rezultatul devierii sistemului de împrumut material de criminalitate la care s-a pus capăt în practică în urma hotărârii Curții în cazul sus-citat. În final, reclamantul susține, contestând interpretarea Guvernului, că fixarea pedepsei a fost mai probabil determinată de condamnarea anterioară a reclamantului în 1986 la pedeapsa cu moartea pentru comiterea unui furt cu circumstanță agravantă de omor.

Curtea estimează, la lumina ansamblului argumentelor părților, că acest grief ridică întrebări grave de fapt și de drept care nu pot fi rezolvate în această etapă a examinării cererii, ci necesită examinarea pe fond

; rezultă că acest grief nu poate fi declarat evident neîntemeiat, în sensul articolului 35 § 3 al Convenției. Nici un alt motiv de inadmisibilitate nu a fost găsit.

II.

PRIVIND ALTE ÎNCĂLCĂRI PRETINSE

A. Alt grief referitor la inechitate a procedurii

Reclamantul se plânge de a nu fi putut exercita pe deplin drepturile apărării sale și de a nu fi beneficiat, în consecință, de un proces echitabil de către un tribunal investit de o competență jurisdicțională deplină, în sensul articolului 6 § 1 al Convenției. El susține de fapt că întrebarea 10 pusă juriului se referea la cele două scene distincte de furturi care s-au desfășurat la 17 martie 1999 și că nu era deci posibil jurului să-l achite pentru furtul a 14.000 franci comis mai întâi și să-l condamne pentru celelalte furturi care s-au desfășurat.

Conform Curții, problema dacă faptele de furturi trebuiau să fie subiectul a două, după cum susține reclamantul, sau a trei, după cum a estimat curtea de asizi, întrebări principale aparține aprecierii faptelor care revine în principal jurisdicțiilor de fond, la lumina dezbaterilor care s-au desfășurat înaintea sa și elementelor de probă furnizate de părți.

În speță, nu apare că curtea de asizi a făcut o apreciere derezonabilă sau arbitrară a situației.

Conform Curții, rezultă că acest grief este evident neîntemeiat în sensul articolului 35 § 3. Trebuie prin urmare respins în aplicarea articolului 35 § 4.

B. Grief privind durata excesivă a urmăririi penale

Reclamantul se plânge de o încălcare a articolelor 5 § 3 și 6 § 1 ale Convenției rezultând din durata excesivă a urmăririi penale dirigată împotriva sa.

Curtea reamintește jurisprudența conform căreia, în Belgia, un acuzat are, cu privire la examinarea bine-fondatei urmăririi dirigată împotriva sa, posibilitatea de a constata depășirea termenului rezonabil și de a obține redresarea unei asemenea încălcări a articolului 6 (cf. Comisia eur. D.O.M., 27591/95, decizie 21.5.97; nr. 12192/86, decizie 6.3.91; nr. 13411/87 și nr. 15904/89, decizie 8.7.91; nr. 18334/91, decizie 1.3.91). O lege din 30 iunie 2000 a introdus de altfel în art. 21ter din codul de procedură penală posibilitatea de a fixa pedeapsa sub minimul legal în caz de constatare a depășirii termenului rezonabil sau de a limita condamnarea la simplă declarare de culpabilitate.

Curtea constată că reclamantul nu a ridicat acest grief înaintea jurisdicțiilor interne. Rezultă că căile de atac interne nu au fost epuizate în sensul articolului 35 § 1. Acest grief trebuie prin urmare respins în aplicarea articolului 35 § 4.

Din aceste motive, Curtea, cu unanimitate,

Declară

admisibilă,

cu rezerva tuturor mijloacelor de fond, plângerea reclamantului privind încălcarea articolului 6 §§ 1 și 2

în ceea ce privește absența individualizării întrebării referitoare la circumstanța agravantă de omor;

Declară

restul cererii inadmisibil.

S.

Dollé

A.B. Baka

Greffieră

Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

12949/05

présentée par Dominique DELESPESSE

contre la Belgique

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 30 août 2007 en une chambre composée de

:

M.

A.B. Baka,

président,

M

me

F. Tulkens,

MM.

I. Cabral Barreto,

R. Türmen,

M. Ugrekhelidze,

V. Zagrebelsky,

D. Popović,

juges,

et de M

me

S.

Dollé,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 29 mars 2005,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Dominique Delespesse, est un ressortissant belge, né en 1964 et résidant à Liège. Il est représenté devant la Cour par M

es

S.

Berbuto et M. Nève, avocats à Liège. Le gouvernement belge («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M. D. Flore, conseiller général

au Service public fédéral de la Justice.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le 17 décembre 1986, le requérant fut condamné par la cour d’assises du Hainaut à la peine de mort, commuée en 1987 en peine de travaux forcés à perpétuité, pour avoir commis un vol avec diverses circonstances aggravantes, dont celle qu’un meurtre avait été commis pour faciliter le vol. Il fut libéré conditionnellement en 1996.

Le 19 mars 1999, le requérant fut placé sous mandat d’arrêt puis en détention préventive sous l’inculpation d’avoir participé à un vol avec usage d’armes ayant entraîné la mort de la victime en mars 1999.

Au cours de l’instruction, après avoir, dans un premier temps, nié avoir eu un rapport quelconque avec le meurtre, le requérant reconnaît en 2000, dans la foulée de tests polygraphes (détecteur de mensonge), qu’il a lui-même abattu la victime.

Le 17 mars 2003, le requérant fut, avec un coauteur, L.D., renvoyé devant la cour d’assises de la province de Liège par la chambre des mises en accusation de Liège. Le requérant comparut seul, L.D. étant fugitif depuis

avril 2004.

Devant la cour d’assises, dans son acte de défense, le requérant contesta sa participation au meurtre.

Le 23 avril 2004, la cour d’assises établit la liste des vingt-sept questions à poser au jury. Ces questions se lisaient comme suit

:

«

I.

VOLS

Question n

o

1

‑

FAIT PRINCIPAL

Est-il constant qu’à Fallais, entre le 16 mars et le 19 mars 1999, il a été frauduleusement soustrait une Citroën Saxo, immatriculée XXX, chose appartenant à L.

?

Question n

o

2

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

La soustraction frauduleuse visée à la question précédente, a-t-elle été commise à l’aide de violences ou de menaces

?

Question n

o

3

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

La soustraction frauduleuse visée aux questions n

o

1 et 2 ci-dessus, a-t-elle été commise par deux ou plusieurs personnes

?

Question n

o

4

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

La soustraction frauduleuse visée aux questions n

o

1 et 2, a-t-elle été commise la nuit

?

Question n

o

5

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

Lors de l’exécution de la soustraction frauduleuse décrite aux questions n

o

1 et 2, le ou les coupables ont-ils utilisé un véhicule ou tout autre engin motorisé ou non pour faciliter le vol ou pour assurer leur fuite

?

Question n

o

6

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

Lors de l’exécution de la soustraction frauduleuse décrite aux questions n

o

1 et 2 ci-dessus, des armes ou des objets qui y ressemblent ont-ils été employés ou montrés ou le, ou les coupables, ont-ils fait croire qu’ils étaient armés

?

Question n

o

7

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

Les violences ou les menaces visées à la question n

o

2 ont-elles consisté en un homicide commis volontairement et avec intention de donner la mort sur la personne de S., soit pour faciliter le vol, soit pour en assurer l’impunité

?

Question n

o

8

‑

FAIT PRINCIPAL

DELESPESSE Dominique, accusé ici présent, est-il coupable d’avoir participé à la soustraction frauduleuse spécifiée à la question n

o

1 et dont les circonstances ont été précisées dans la réponse aux questions n

o

2 à 7, en qualité d’

auteur ou coauteur

-

soit pour avoir exécuté l’infraction ou avoir coopéré directement à son exécution,

-

soit pour avoir, par un fait quelconque, prêté pour son exécution une aide telle que sans son assistance l’infraction n’eût pu être commise,

-

soit pour avoir par dons, promesses menaces, abus d’autorité ou de pouvoir, machinations ou artifices coupables, directement provoqué l’infraction

?

Question n

o

9

‑

FAIT PRINCIPAL

D.L., accusé, est-il coupable d’avoir participé à la soustraction frauduleuse spécifiée à la question n

o

1 et dont les circonstances ont été précisées dans la réponse aux questions n

o

2 à 7, en qualité d’

auteur ou coauteur

-

soit pour avoir exécuté l’infraction ou avoir coopéré directement à son exécution,

-

soit pour avoir, par un fait quelconque, prêté pour son exécution une aide telle que sans son assistance l’infraction n’eût pu être commise,

-

soit pour avoir par dons, promesses menaces, abus d’autorité ou de pouvoir, machinations ou artifices coupables, directement provoqué l’infraction

?

Question n

o

10

‑

FAIT PRINCIPAL

Est-il constant qu’à Fallais, entre le 16 mars et le 19 mars 1999, il a été frauduleusement soustrait du numéraire pour un montant approximatif de 14

000

francs belges ou 347,05 euros, un briquet en forme de GSM, deux porte-clés et divers objets mobiliers, choses appartenant à R.

?

Question n

o

11

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

La soustraction frauduleuse visée à la question précédente, a-t-elle été commise à l’aide de violences ou de menaces

?

Question n

o

12

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

La soustraction frauduleuse visée aux questions n

o

10 et 11 ci-dessus, a-t-elle été commise par deux ou plusieurs personnes ?

Question n

o

13

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

La soustraction frauduleuse visée aux questions n

o

10 et 11, a-t-elle été commise la nuit

?

Question n

o

14

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

Lors de l’exécution de la soustraction frauduleuse décrite aux questions n

o

10 et 11, le ou les coupables ont-ils utilisé un véhicule ou tout autre engin motorisé ou non pour faciliter le vol ou pour assurer leur fuite

?

Question n

o

15

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

Lors de l’exécution de la soustraction frauduleuse décrite aux questions n

o

10 et 11 ci-dessus, des armes ou des objets qui y ressemblent ont-ils été employés ou montrés ou le, ou les coupables, ont-ils fait croire qu’ils étaient armés

?

Question n

o

16

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

Les violences ou les menaces visées à la question n

o

11 ont-elles consisté en un homicide commis volontairement et avec intention de donner la mort sur la personne de S., soit pour faciliter le vol, soit pour en assurer l’impunité

?

Question n

o

17

‑

FAIT PRINCIPAL

DELESPESSE Dominique, accusé ici présent, est-il coupable d’avoir participé à la soustraction frauduleuse spécifiée à la question n

o

10 et dont les circonstances ont été précisées dans la réponse aux questions n

o

11 à 16, en qualité d’

auteur ou coauteur

-

soit pour avoir exécuté l’infraction ou avoir coopéré directement à son exécution,

-

soit pour avoir, par un fait quelconque, prêté pour son exécution une aide telle que sans son assistance l’infraction n’eût pu être commise,

-

soit pour avoir par dons, promesses menaces, abus d’autorité ou de pouvoir, machinations ou artifices coupables, directement provoqué l’infraction

?

Question n

o

18

‑

FAIT PRINCIPAL

D.L., accusé, est-il coupable d’avoir participé à la soustraction frauduleuse spécifiée à la question n

o

10 et dont les circonstances ont été précisées dans la réponse aux questions n

o

11 à 16, en qualité d’

auteur ou coauteur

-

soit pour avoir exécuté l’infraction ou avoir coopéré directement à son exécution,

-

soit pour avoir, par un fait quelconque, prêté pour son exécution une aide telle que sans son assistance l’infraction n’eût pu être commise,

-

soit pour avoir par dons, promesses menaces, abus d’autorité ou de pouvoir, machinations ou artifices coupables, directement provoqué l’infraction

?

Question n

o

19

‑

FAIT PRINCIPAL

Est-il constant qu’à Fallais, entre le 16 mars et le 19 mars 1999, il a été frauduleusement soustrait du numéraire pour un montant indéterminé, une montre et divers objets mobiliers, choses appartenant à S.

?

Question n

o

20

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

La soustraction frauduleuse visée à la question précédente, a-t-elle été commise à l’aide de violences ou de menaces

?

Question n

o

21

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

La soustraction frauduleuse visée aux questions n

o

19 et 20 ci-dessus, a-t-elle été commise par deux ou plusieurs personnes

?

Question n

o

22

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

La soustraction frauduleuse, visée aux questions n

o

19 et 20, a-t-elle été commise la nuit

?

Question n

o

23

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

Lors de l’exécution de la soustraction frauduleuse décrite aux questions n

o

19 et 20, le ou les coupables ont-ils utilisé un véhicule ou tout autre engin motorisé ou non pour faciliter le vol ou pour assurer leur fuite

?

Question n

o

24

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

Lors de l’exécution de la soustraction frauduleuse décrite aux questions n

o

19 et 20 ci-dessus, des armes ou des objets qui y ressemblent ont-ils été employés ou montrés ou le, ou les coupables, ont-ils fait croire qu’ils étaient armés

?

Question n

o

25

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

Les violences ou les menaces visées à la question n

o

20 ont-elles consisté en un homicide commis volontairement et avec intention de donner la mort sur la personne de S., soit pour faciliter le vol, soit pour en assurer l’impunité

?

Question n

o

26

‑

FAIT PRINCIPAL

DELESPESSE Dominique, accusé ici présent, est-il coupable d’avoir participé à la soustraction frauduleuse spécifiée à la question n

o

19 et dont les circonstances ont été précisées dans la réponse aux questions n

o

20 à 25, en qualité d’

auteur ou coauteur

-

soit pour avoir exécuté l’infraction ou avoir coopéré directement à son exécution,

-

soit pour avoir, par un fait quelconque, prêté pour son exécution une aide telle que sans son assistance l’infraction n’eût pu être commise,

-

soit pour avoir par dons, promesses menaces, abus d’autorité ou de pouvoir, machinations ou artifices coupables, directement provoqué l’infraction

?

Question n

o

27

‑

FAIT PRINCIPAL

D.L., accusé, est-il coupable d’avoir participé à la soustraction frauduleuse spécifiée à la question n

o

19 et dont les circonstances ont été précisées dans la réponse aux questions n

o

20 à 25, en qualité d’

auteur ou coauteur

-

soit pour avoir exécuté l’infraction ou avoir coopéré directement à son exécution,

-

soit pour avoir, par un fait quelconque, prêté pour son exécution une aide telle que sans son assistance l’infraction n’eût pu être commise,

-

soit pour avoir par dons, promesses menaces, abus d’autorité ou de pouvoir, machinations ou artifices coupables, directement provoqué l’infraction

?

II.

ARRESTATION OU DETENTION ARBITRAIRE

Question n

o

28

‑

FAIT PRINCIPAL

Est-il constant que entre le 16 mars et le 19 mars 1999, S.a été arrêté ou détenu à Fallais, sans ordre des autorités constituées et hors des cas où la loi permet ou ordonne l’arrestation ou la détention des particuliers

?

Question n

o

29

‑

CIRCONSTANCE AGGRAVANTE

La personne identifiée à la question précédente, arrêtée ou détenue dans les conditions visées à cette même question a-t-elle été menacée de mort

?

Question n

o

30

‑

FAIT PRINCIPAL

DELESPESSE Dominique, accusé ici présent, est-il coupable d’avoir participé à la soustraction frauduleuse spécifiée à la question n

o

28 ci-dessus et dont les circonstances ont été précisées dans la réponse à la question n

o

29, en qualité d’auteur ou coauteur

-

soit pour avoir exécuté l’infraction ou avoir coopéré directement à son exécution,

-

soit pour avoir, par un fait quelconque, prêté pour son exécution une aide telle que sans son assistance l’infraction n’eût pu être commise,

-

soit pour avoir par dons, promesses menaces, abus d’autorité ou de pouvoir, machinations ou artifices coupables, directement provoqué l’infraction

?

Question n

o

31

‑

FAIT PRINCIPAL

D.L., accusé, est-il coupable d’avoir participé à la soustraction frauduleuse spécifiée à la question n

o

28 et dont les circonstances ont été précisées dans la réponse à la question n

o

29, en qualité d’auteur ou coauteur

-

soit pour avoir exécuté l’infraction ou avoir coopéré directement à son exécution,

-

soit pour avoir, par un fait quelconque, prêté pour son exécution une aide telle que sans son assistance l’infraction n’eût pu être commise,

-

soit pour avoir par dons, promesses menaces, abus d’autorité ou de pouvoir, machinations ou artifices coupables, directement provoqué l’infraction

?

»

Le 23 avril 2004, le requérant demanda que les questions soient posées différemment. Soutenant qu’il n’avait pas de responsabilité directe dans le meurtre et que c’était son coaccusé qui avait fait usage de l’arme à feu qu’ils avaient emportée et qu’il n’avait jamais imaginé que ce dernier allait en faire usage, le requérant demanda que les questions relatives aux circonstances aggravantes réelles soient individualisées ou, à titre subsidiaire, que sa participation en qualité de complice soit ajoutée à chaque fait principal auxquels se rapportait la circonstance aggravante du meurtre. Il faisait aussi valoir que les débats avaient montré que deux scènes distinctes dans le temps s’étaient déroulées le 17 mars 1999, soit le vol de la recette de la friterie gérée par S et R., d’une part, et le vol du véhicule de L., d’une montre appartenant à S. et de quelques objets mobiliers appartenant tant à S. qu’à R., d’autre part. Il demandait en conséquence de ne poser aux jurés, quant aux infractions de vol reprochées, que des questions relatives à ces deux faits principaux, en lieu et place des trois questions posées.

Par un arrêt du 23 avril 2004, la cour d’assises rejeta les demandes. Elle rappela d’abord que, dans le cadre de l’article 475 du code pénal, le vol est le fait principal et le meurtre la circonstance aggravante objective. Cette circonstance aggravante s’applique indistinctement à ceux qui ont coopéré à ce vol et la participation directe et personnelle de chacun des accusés au meurtre ne doit pas être prouvée, la connaissance de la nature et du but du vol en vue duquel ils se sont unis étant suffisante. La cour d’assises estima par ailleurs que la participation du requérant en qualité de complice pour chacun des faits principaux auquel se rapportait la circonstance aggravante de meurtre ne résultait pas des débats, de même que l’existence de deux faits principaux seulement.

Le 24 avril, le jury répondit par l’affirmative aux questions 1 et 2, 4 à 11, 14 à 20 et 22 à 27. Il répondit par la négative aux questions 3, 12 et 21. Suite à quoi les magistrats de la cour d’assises se réunirent avec le jury pour se prononcer sur la peine. Après délibérations, la cour d’assises condamna le requérant à la réclusion à perpétuité et L.D. à dix ans de réclusion. Elle motiva cette décision en ces mots

:

«

Attendu que les accusés ont été reconnus coupables de quatre faits qualifiés crimes et d’un fait qualifié délit par la loi

; qu’en ce cas, la peine criminelle la plus forte doit être prononcée

;

Attendu que Dominique Delespesse est en état de récidive légale (...)

Attendu qu’il existe en faveur de l’accusé D.L. des circonstances atténuantes résultant de l’absence de condamnation antérieure à une peine criminelle

;

Attendu que les peines à prononcer reposent sur les motifs suivants, lesquels ont fait l’objet d’une délibération conforme aux dispositions (...)

-

en ce qui concerne Dominique Delespesse

:

-

l’extrême gravité des faits, soit l’exécution d’un jeune homme sans défense, révèle dans le chef de l’accusé un mépris inadmissible pour le respect de la vie humaine

;

-

ses très lourds antécédents judiciaires qui démontrent une absence totale de volonté d’amendement

;

-

en ce qui concerne D.L.

:

-

le caractère secondaire de sa participation dans la commission des faits

;

-

ses antécédents judiciaires.

»

Le 29 septembre 2004, la Cour de cassation rejeta le pourvoi par lequel le requérant se plaignait du refus de la cour d’assises de poser des questions par référence à deux, et non trois, faits principaux et d’individualiser les questions relatives aux circonstances aggravantes.

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

Le droit et la pratique internes pertinents figurent dans l’arrêt

Göktepe

c.

Belgique

(n

o

50372/99, 2 juin 2005).

GRIEFS

1.

Soutenant que la question 10 posée au jury se rapporte en fait aux deux scènes distinctes de vols qui se sont déroulées le 17 mars 1999, le requérant relève qu’il n’était de la sorte pas possible au jury de l’acquitter pour le vol des 14

000 francs qui avait été commis dans un premier temps et de le condamner pour les autres vols qui s’étaient déroulés. Il en déduit qu’il n’a pas pu exercer pleinement ses droits de la défense et n’a, en conséquence, pas eu un procès équitable par un tribunal nanti d’une pleine compétence de juridiction, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.

2.

Invoquant en outre l’article 6 §§ 1 et 2 de la Convention, le requérant se plaint d’une violation de son droit à un procès équitable et en particulier des droits de la défense lesquels, selon lui, requéraient que les questions relatives aux circonstances aggravantes fussent individualisées, de façon à permettre au jury de se prononcer sur la participation effective du requérant aux circonstances retenues et à celui-ci de se défendre par rapport à elles. L’absence d’individualisation des questions aurait également entraîné une méconnaissance du droit d’accès au tribunal et de la présomption d’innocence.

En outre, la cour d’assises a rejeté sa demande de voir l’exposé des questions modifié, ce qui a eu pour conséquence que le jury a rendu un verdict incohérent, puisque les deux accusés ont été condamnés pour avoir commis les trois faits de vol reprochés, alors qu’il a répondu par la négative à la question de savoir s’il existait la circonstance aggravante que les faits avaient été commis par deux ou plusieurs personnes.

3.

Rappelant qu’il fut mis sous mandat d’arrêt le 19 mars 1999 puis en détention préventive jusqu’à l’ouverture de son procès le 19 avril 2004, le requérant relève que la cour d’assises s’est prononcée le 24 avril 2004. Il y voit la violation des articles 5 § 3 et 6 §1 de la Convention.

EN DROIT

I.

SUR LES VIOLATIONS ALLÉGUÉES DE L’ARTICLE 6 §§ 1 ET 2 DE LA CONVENTION

Le requérant se plaint que du fait de l’absence d’individualisation par la cour d’assises des questions relatives aux circonstances aggravantes, il y a eu violation du droit à un procès équitable, en particulier des droits de la défense, du droit d’accès au tribunal et de la présomption d’innocence.

Les dispositions pertinentes de l’article 6 sont libellées comme suit

:

«

».

«

».

Le président de la cour d’assises ayant refusé d’individualiser les questions relatives aux circonstances aggravantes objectives qui furent posées au jury, celui-ci n’a pas été en mesure de décider, pour chaque accusé séparément, s’il devait être tenu pour responsable du meurtre. Le requérant estime qu’à l’instar de l’affaire

Göktepe

c.

Belgique

(n

o

50372/99, arrêt du 2 juin 2005), il a été privé du droit de se défendre valablement contre l’accusation de meurtre formulée à son encontre. Il se plaint également d’un défaut d’accès à un tribunal, estimant qu’il n’y a de véritable accès à un tribunal que lorsque celui-ci est investi d’une compétence de pleine juridiction lui permettant d’examiner la cause au fond, aussi bien quant au point de fait que quant au point de droit

.

Tel n’aurait pas été le cas en l’espèce puisqu’il n’a pas été possible pour le jury d’individualiser pour chaque accusé sa part de responsabilité dans les violences commises. Enfin, le requérant se plaint de ce qu’en le tenant pour pénalement responsable du meurtre, du seul fait que ces circonstances ont accompagné la perpétration de l’infraction principale à laquelle il a concouru, le jury d’assises aurait aussi violé son droit à la présomption d’innocence.

Le Gouvernement soutient que la présente cause doit être distinguée de l’affaire

Göktepe.

En premier lieu, en l’espèce, le requérant a reconnu pendant plus de trois ans être l’auteur du meurtre et, selon le représentant du ministère public qui a assisté aux débats, il l’aurait encore admis implicitement au cours de la session d’assises. En deuxième lieu, le Gouvernement est d’avis qu’il faut déduire du verdict incohérent – à savoir que les deux accusés ont participé au vol avec la circonstance aggravante de meurtre mais sans la circonstance aggravante d’avoir agi à deux – que les jurés ont en réalité fait part de leur conviction, en dépit du système de l’emprunt matériel de criminalité, qu’un des deux accusés n’a pas participé au meurtre et que le requérant a agi seul. Cette thèse est corroborée, selon le Gouvernement, par la motivation des condamnations

: le requérant fut condamné à la perpétuité en raison de «

l’extrême gravité des faits, soit l’exécution d’un jeune homme sans défense

» et l’autre accusé fut condamné à une peine bien moindre, de dix ans de réclusion, eu égard, notamment, au «

caractère secondaire de sa participation dans la commission des faits

». Par conséquent, le Gouvernement estime que l’examen par les jurés a,

in concreto

, été individualisé sur la seule question contestée par le requérant, à savoir la circonstance aggravante de meurtre. Partant, selon le Gouvernement, le requérant a bénéficié d’un procès équitable conforme à l’article 6 de la Convention et la requête est irrecevable parce que mal fondée.

En réponse, le requérant souligne que tout au long de la session d’assises, il a contesté sa responsabilité directe et personnelle dans le meurtre. Il l’a indiqué dès après la lecture de l’acte d’accusation par le ministère public, dans le cadre de l’acte de défense présenté par ses avocats, et ensuite tout au long des débats soit, par voie de conclusions régulièrement déposées au terme des débats, soit au moment où la cour d’assises avait à statuer sur les questions à soumettre aux jurés. Le requérant souligne que c’est dans ces dernières conclusions, qu’il a demandé à la cour d’assises d’individualiser la question relative à cette circonstance aggravante, ce que la cour refusa par l’arrêt du 23

avril

La Cour estime, à la lumière de l’ensemble des arguments des parties, que ce grief pose de sérieuses questions de fait et de droit qui ne peuvent être résolues à ce stade de l’examen de la requête, mais nécessitent un examen au fond

; il s’ensuit que ce grief ne saurait être déclaré manifestement mal fondé, au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Aucun autre motif d’irrecevabilité n’a été relevé.

II.

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES

A. Autre grief tiré de l’iniquité de la procédure

Le requérant se plaint de ne pas avoir pu exercer pleinement ses droits de la défense et de n’avoir pas bénéficié, en conséquence, d’un procès équitable par un tribunal investi d’une pleine compétence de juridiction, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention. Il soutient en effet que la question 10 posée au jury se rapportait en fait aux deux scènes distinctes de vols qui se sont déroulées le 17 mars 1999 et qu’il n’était donc pas possible au jury de l’acquitter pour le vol des 14

000 francs qui avait été commis dans un premier temps et de le condamner pour les autres vols qui s’étaient déroulés.

Selon la Cour, la question de savoir si les faits de vols devaient faire l’objet de deux, comme le soutient le requérant, ou de trois, comme l’a estimé la cour d’assises, questions principales relève de l’appréciation des faits qui appartient au premier chef aux juridictions de fond, à la lumière des débats qui se sont déroulés devant elle et des éléments de preuve fournis par les parties.

En l’espèce, il n’apparaît pas que la cour d’assises ait fait une appréciation déraisonnable ou arbitraire de la situation.

Selon la Cour, il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3. Il doit par conséquent être rejeté en application de l’article 35 § 4.

B. Grief tiré de la durée excessive des poursuites pénales

Le requérant se plaint d’une violation des articles 5 § 3 et 6 § 1 de la Convention résultant de durée excessive des poursuites pénales dirigées contre lui.

La Cour rappelle la jurisprudence selon laquelle, en Belgique, un accusé a, à l’occasion de l’examen du bien-fondé des poursuites dirigées contre lui, la possibilité de faire constater le dépassement du délai raisonnable et d’obtenir le redressement de pareille violation de l’article 6 (cf. Comm. eur D.H., 27591/95, décision 21.5.97

; n

o

12192/86, décision 6.3.91; n

o

13411/87 et n

o

15904/89, décision 8.7.91 ; n

o

18334/91, décision 1.3.91). Une loi du 30 juin 2000 a d’ailleurs introduit, dans l’article 21ter du code d’instruction criminelle, la possibilité de fixer la peine en dessous du minimum légal en cas de constat de dépassement du délai raisonnable ou de limiter la condamnation à la simple déclaration de culpabilité.

La Cour constate que le requérant n’a pas été soulevé ce grief devant les juridictions internes. Il s’ensuit que les voies de recours internes n’ont pas été épuisées au sens de l’article 35 § 1. Ce grief doit par conséquent être rejeté en application de l’article 35 § 4.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare

recevable,

tous moyens de fond réservés, le grief du requérant tiré de la violation de l’article 6 §§1 et 2

en ce qui concerne l’absence d’individualisation de la question relative à la circonstance aggravante de meurtre;

Déclare

le restant de la requête irrecevable.

S.

Dollé

A.B. B

aka

Greffière

Président