AFFAIRE DELESPESSE c. BELGIQUE

RESPONDENT

BEL

HOTĂRÂRE

27.03.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE DELESPESSE c. BELGIQUE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 DELEPSA c. BELGIA (solicitarea nr. 12949/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 martie 2008 DEFINIF 27/06/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Delespesse c. Belgia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din camere Antonella Mularoni, președinte, Francoise Tulkens, Ireneu Cabral Barreto, R 12949/05) îndreptat împotriva Regatului Belgiei și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Dominique Delspesse ( Dl Neve, avocați din Liège. Guvernul belgian ( Printr-o decizie din 30 august 2007, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise privind fondul cauzei (art. 1 din Regulamentul de procedură). ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA La 17 decembrie 1986, reclamantul a fost condamnat la moarte prin tribunalul din Hainaut la pedeapsa cu moartea, care a fost transferat în 1987 pentru muncă forțată pe viață, pentru că a comis un jaf cu diverse circumstanțe agravante, inclusiv o crimă comisă pentru a facilita furtul. A fost eliberat condiționat în 1996. La 19 martie 1999, reclamantul a fost plasat sub mandat de arestare și apoi în detenție preventivă sub acuzația de participare la un jaf cu uz de arme care a dus la moartea victimei în martie 1999. În cursul procesului de luare a deciziilor, după ce, la început, a negat că a avut vreo legătură cu crima, reclamantul a recunoscut în La 17 martie 2003, reclamantul a fost, împreună cu un coautor, L.D., retrimis în fața tribunalului din provincia Liège de către camera de acuzare a lui Liège. Reclamantul a fost înfățișat singur, L.D. fiind fugar din 2000. 11. În fața instanței de judecată, în actul său de apărare, reclamantul și-a contestat participarea la crimă. 12. La 23 aprilie 2004, instanța de judecată a stabilit o listă de 27 de întrebări care trebuie adresate juriului, cum ar fi acestea. Este constant faptul că, între 16 martie și 19 martie 1999, a fost înșelat în mod fraudulos un Citroën Saxo, înmatriculat XXX, lucru care aparține L. Întrebare n CIRCONSTANCE AGGRAVANTE Subtracțiunea frauduloasă menționată în întrebarea anterioară a fost comisă prin violență sau amenințări n CIRCONSTANCE AGGRAVANTE Subtracția frauduloasă vizată de întrebările n 1 și 2 de mai sus, a fost ea comisă de două sau mai multe persoane Întrebare n CIRCONSTANCE AGGRAVANTE Subtracția frauduloasă menționată la întrebările nr. 1 și 2 a fost comisă în noaptea în care CIRCONSTANCE AGGRAVANTE a fost executată în cadrul subtracției frauduloase descrise la întrebările n 1 și 2, persoana sau persoanele vinovate au folosit un vehicul sau orice alt echipament motorizat sau nu pentru a facilita furtul sau pentru a asigura evadarea lor Întrebarea n CIRCONSTANCE AGGRAVANTE În timpul executării subtracției frauduloase descrise la întrebările n 1 și 2 de mai sus, arme sau obiecte asemănătoare au fost folosite sau demonstrate sau vinovatul sau făptașii au făcut să pară că au fost înarmați Întrebarea n CIRCONSTANCE AGGRAVANTE Violența sau amenințările vizate de întrebarea n 2 au constat într-o crimă comisă intenționat și cu intenția de a da moartea asupra persoanei de S., fie pentru a facilita furtul, fie pentru a-i asigura la fel de bine întrebarea nr. de fapt PRINCIPAL DELEPSSE Dominique, acuzat aici, este vinovat că a participat la scăderea frauduloasă specificată la întrebarea n 1 și ale căror circumstanțe au fost precizate în răspunsul la întrebările nr. 2-7, în calitate de autor sau coautor, fie pentru că a executat sau a cooperat direct la execuția sa, fie pentru a fi acordat, prin orice fapt, un ajutor astfel încât, fără asistența sa, să nu fi putut fi comis; fie pentru a avea prin donații, promisiuni amenințări, abuz de autoritate sau de putere, make-up sau artificii vinovate, direct agățat la locul de muncă Întrebarea n FAPT PRINCIPAL D.L., acuzat, este vinovat că a participat la subtracția frauduloasă specificată la întrebarea nr. 1 și ale căror circumstanțe au fost precizate în răspunsul la întrebările nr. 2-7, în calitate de autor sau coautor fie pentru că a executat sau a cooperat direct la executarea sa, fie pentru că a acordat, prin orice fapt, un ajutor astfel încât, fără asistența sa, nu ar fi putut fi comisă, fie pentru a avea prin donații, promisiuni amenințări, abuz de autoritate sau de putere, make-up sau artificii vinovate, care au cauzat în mod direct infracțiunea (...) 13. La 23 aprilie 2004, reclamantul a solicitat ca întrebările să fie puse în mod diferit. Susținând că nu a avut nici o responsabilitate directă în crimă, deoarece numai partenerul său acuzat a făcut uz de arma de foc pe care au luat-o, reclamantul indiqua quel que . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14. Prin hotărârea din 23 aprilie 2004, instanța de judecată a respins această cerere și a amintit mai întâi că, în temeiul articolului 475 din Codul penal, furtul este principala cauză și crima este circumstanța agravantă obiectivă. Această circumstanță agravantă se aplică în mod indistinct celor care au cooperat la acest zbor și participarea directă și personală a fiecărui acuzat de crimă nu trebuie dovedită, cunoașterea naturii și a scopului zborului în vederea căruia s-au unit este suficientă. Pe de altă parte, Curtea a hotărât că participarea reclamantului în calitate de simplu complice la faptele principale la care se referă circumstanțele agravante de crimă nu a fost rezultatul dezbaterilor. 15. La 24 aprilie, juriul a răspuns prin la mai multe întrebări, inclusiv întrebările 1 și 2 și 4 la 9 (punctul 12 de mai sus). El a răspuns negativ la alte întrebări. După aceea, magistrații tribunalului de judecată s-au reunit cu juriul pentru a se pronunța asupra pedepsei. După deliberări, instanța de judecată l-a condamnat pe reclamant la condamnare pe viață și L.D. la 10 ani de condamnare. Așteptând ca inculpații să fi fost găsiți vinovați de patru fapte considerate infracțiuni și de un fapt calificat drept infracțiune prin lege; întrucât, în acest caz, pedeapsa cea mai mare trebuie să fie pronunțată Preținând că Dominique Delespesse este în stare de recidivă legală (...) Prevăzut că există în favoarea acuzatului D.L. circumstanțe atenuante care rezultă din absența unei condamnări anterioare unei pedepse penale Așteptat ca sentințele să se bazeze pe următoarele motive, care au făcut obiectul unei deliberări în conformitate cu dispozițiile (...) în ceea ce privește Dominique Delespesse în calitate de execuție a unui tânăr lipsit de apărare, revelează, în șeful lui, o dispreț inacceptabilă pentru respectarea vieții umane antecedentele sale judiciare foarte grele care demonstrează absența totală a voinței de a aduce atingere în ceea ce privește D.L. caracterul secundar al participării sale în comisia de fapte antecedentele sale judiciare. 16. La 29 septembrie 2004, Curtea de Casație a respins recursul prin care recurentul se plângea, printre altele, de refuzul instanței de a se pronunța asupra chestiunilor referitoare la circumstanțele agravante. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 17. Dispozițiile relevante din Codul penal se citesc astfel Art. 66 vor fi pedepsite ca autori ai unei infracțiuni sau ai unei infracțiuni: Cei care vor fi executați sau care vor fi cooperat direct la execuția sa ; cei care, prin orice fapt, vor fi acordat pentru executarea unui ajutor astfel încât, fără asistența lor, infracțiunea sau travaliu să poată fi comise; (...) Art. 468 Oricine ar fi comis un jaf prin violență sau amenințări va fi pedepsit cu reținerea între cinci și zece ani. 475 Crima comisă pentru a facilita furtul sau extorcarea, fie pentru a-l asigura, va fi pedepsită cu condamnarea pe viață. La momentul faptelor, dispozițiile relevante din Codul de procedură penală care reglementează procedura în fața instanței de judecată se citeau astfel Art. 347 Hotărârea juriului se va forma, pentru sau împotriva celui acuzat, cu majoritate de voturi, cu greu de pronunțat. În caz de egalitate de voturi, avizul favorabil al pârâtului se va pronunța. art. 350 Declarația juriului nu va putea fi niciodată supusă niciunei acțiuni. 19. La sfârșitul dezbaterilor, se pun întrebări juriului pentru a caracteriza circumstanțele de fapt ale cauzei și particularitățile care pot determina, cu exactitate, faptele incriminate. Președintele Curții dispune de competența de a adresa juriului întrebări cu privire la toate circumstanțele de modificare a faptelor care au stat la baza acuzațiilor, în cazul în care aceste circumstanțe au fost discutate în cursul dezbaterilor. Întrebarea principală se referă la elementele constitutive ale dreptului de proprietate, la fiecare acuzare care trebuie să facă obiectul unei întrebări separate. Pot fi adresate, de asemenea, întrebări distincte referitoare la alte fapte, cum ar fi circumstanțele agravante sau existența unor cauze de justificare sau de reținere. Procuratura publică și acuzatul pot contesta întrebările adresate și au dreptul de a cere președintelui să adreseze juriului una sau mai multe întrebări subsidiare. În cazul unei contestații cu privire la întrebări, instanța de judecată trebuie să se pronunțe printr-o hotărâre motivată. 20. Juriul nu poate răspunde decât prin În aplicarea teoriei de mai sus (punctul 17 de mai sus), circumstanțele menționate la articolele 468, 474 și 475 din Codul penal sunt considerate circumstanțe agravante reale. obiective de zbor principal și, ca atare, acestea sunt imputabile tuturor celor care au participat la zbor, chiar dacă a recunoscut că unele dintre ele nu ar fi participat la circumstanțele agravante, le-ar fi ignorat (a se vedea, printre multe altele, Cass., 6 ianuarie 1993, Nu ., 1993, I, 15 și Cass., 17 aprilie 1996, Nu ., 1996, I, 116) sau saxasy ar fi personal opuse. 22. Curtea de Casație își asumă că, în virtutea puterii sale discreționare, președintele instanței de judecată poate decide că problemele referitoare la circumstanțele agravante de fapt a unei infracțiuni imputate mai multor inculpați vor fi adresate separat pentru fiecare persoană (a se vedea în special Cass., 5 mai 1993, Nu ., 1993, I, 434 și Cass., 1 Februarie 1995, Nu, 1995, I, 117. Cu toate acestea, nimic nu-i interzice să refuze individualizarea în acest fel a chestiunilor referitoare la circumstanțele agravante reale (Cass., 17 aprilie 1996, Nu ., 1996, I, 116). 23. O lege din 1 aprilie 2007 de modificare a Codului de procedură penală în vederea redeschiderii procedurilor penale permite condamnaților să solicite redeschiderea procesului lor ca urmare a intervenției unei hotărâri a Curții, care ar constata o încălcare a Convenției. Această lege, publicată de Veghetorul belgian la 9 mai 2007, a intrat în vigoare la 1 decembrie 2007. La art. 442a din Codul de procedură penală prevede, de acum înainte, următoarele: "Astfel, a fost stabilită printr-o hotărâre definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului că Convenția europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale sau protocoale adiționale, denumită în continuare "Convenția europeană" În ceea ce privește singura acțiune publică, se poate solicita redeschiderea procedurii care a condus la condamnarea reclamantului în cauza în fața Curții Europene a Drepturilor Omului sau la condamnarea unei alte persoane pentru aceeași faptă și bazată pe aceleași mijloace de probă. În cazul în care reiese din examinarea cererii fie că decizia atacată este contrară fondului Convenției europene, fie că încălcarea constatată este consecința unor erori sau a unor deficiențe de procedură de o astfel de gravitate încât există o îndoială serioasă cu privire la rezultatul procedurii atacate, Curtea de Casație dispune redeschiderea procedurii în măsura în care partea condamnată sau titularii de drepturi prevăzute la art. 442ter, 2 , continuă să sufere consecințe negative grave pe care numai o redeschidere le poate repara. Recurentul se plânge că, din cauza lipsei de personalizare de către instanța de judecată a chestiunilor legate de circumstanțele agravante, a existat o încălcare a dreptului la un proces echitabil, în special a dreptului la apărare, a dreptului de acces la instanță și a prezumției de nevinovăție. Dispozițiile relevante ale art. 6 sunt formulate după cum urmează: (1) Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) 2. Orice persoană acuzată de o infracțiune este presupus nevinovată până când vinovăția sa este stabilită legal. 25. Președintele instanței de judecată care a refuzat să pună la îndoială întrebările referitoare la circumstanțele agravante obiective care au fost adresate juriului, acesta nu a fost în măsură să decidă, pentru fiecare inculpat separat, dacă ar fi trebuit să fie considerat răspunzător de crimă. Reclamantul consideră că, la fel de mult ca cauza Göktepe Belgia 50372/99, Hotărârea din 2 iunie 2005), a fost privat de dreptul de a se apăra în mod valabil împotriva acuzației de crimă formulate împotriva sa. El se plânge, de asemenea, de o deficiență de acces la o instanță de drept, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acest lucru nu s-ar fi întâmplat în cazul în speță, în special în cazul în care juriul nu a fost posibil să-și asume responsabilitatea pentru fiecare acuzat în ceea ce privește violența comisă. În cele din urmă, reclamantul se plânge de faptul că, în cazul în care l-ar fi considerat vinovat penal de crimă, singurul motiv pentru care aceste circumstanțe au însoțit penetrarea principalei infracțiuni la care a concurat, juriul de judecată ar fi încălcat, de asemenea, dreptul său la prezumție de nevinovăție. 26. Guvernul susține că prezenta cauză trebuie să fie diferențiată de cauza Göktepe menționată anterior. În primul rând, în cazul de față, reclamantul a recunoscut că a fost la locul crimei timp de mai mult de trei ani și, potrivit reprezentantului procurorului public care a participat la dezbateri, ar fi admis în mod implicit în cursul sesiunii de judecată. În al doilea rând, guvernul este de acord că trebuie să deducem din verdictul incoerent că cei doi inculpați au participat la jaf cu circumstanța agravantă a crimei, dar fără circumstanța agravantă de a fi acționat în două (punctele 12 și 15 de mai sus) că jurații și-au exprimat, de fapt, convingerea că reclamantul a acționat singur. Potrivit guvernului, această teză este confirmată de motivarea condamnărilor: reclamantul a fost condamnat la închisoare pe viață din cauza unei gravitații foarte grave a faptelor, fie execuția unui tânăr fără apărare, iar celălalt acuzat a fost condamnat la o pedeapsă mult mai mică, cu zece ani de reținere, ținând cont, în special, de caracterul secundar al participării sale în Comisia pentru fapte. Prin urmare, guvernul consideră că examinarea de către jurați a avut, in concreto , a fost individualizat cu privire la singura chestiune contestată de solicitant, și anume circumstanța agravantă de crimă. Potrivit guvernului, reclamantul a beneficiat de un proces echitabil în conformitate cu art. 6 din convenție și cererea este inadmisibilă fiind nefondată. 27. Ca răspuns, recurentul subliniază că, pe parcursul întregii sesiuni de judecată, el și-a contestat responsabilitatea directă și personală în crimă. recurentul subliniază că a solicitat instanței judecătorești să pună la punct problema acestei circumstanțe agravante, pe care Curtea a refuzat-o printr-o hotărâre din 23 aprilie 2004. În al doilea rând, recurentul consideră că verdictul contradictoriu al juriului este exact rezultatul derivei sistemului de lacună material de criminalitate la care a fost pus în practică ca urmare a hotărârii Curții în cauza Göktepe În cele din urmă, reclamantul susține că, în ceea ce privește interpretarea guvernului, stabilirea pedepsei a fost cel mai probabil determinată de condamnarea anterioară a reclamantului în 1986 la pedeapsa cu moartea pentru comiterea unui furt cu circumstanță agravantă de crimă. 28. Curtea amintește că, în hotărârea sa Göktepe, Curtea a considerat că: din cauza refuzului Curții de a pune întrebări individualizate cu privire la circumstanțele agravante, juriul nu putea să se pronunțe cu privire la acestea față de toți inculpații. [...] Astfel cum s-a exprimat, întrebările au pus totuși juriul în imposibilitatea de a stabili în mod individual răspunderea penală a reclamantului în ceea ce privește circumstanțele agravante care ar putea fi reținute și le-au determinat să ia în considerare concluziile prin care recurentul a negat orice implicare în lovirea cu pumnul (§ 28). faptul că o instanță nu a luat în considerare argumentele referitoare la un aspect esențial și care au consecințe atât de severe trebuie să fie considerate incompatibile cu respectarea contradictoriei care se află în centrul noțiunii de proces echitabil garantate prin art. 6 din Convenție (§ 29). Curtea ia notă de faptul că, în urma hotărârii Göktepe , Belgia a adoptat mai multe măsuri de executare. La 1 aprilie 2007 a fost adoptată o lege care permite redeschiderea procedurilor penale considerate inechitabile de Curte. Această lege a intrat în vigoare la 1 decembrie 2007. În plus, în practică, judecătorul penal belgian numește, de acum înainte, fiecare fapt condamnabil în conformitate cu actele făcute de fiecare dintre autori separat, punând în aplicare, atât pentru fapta principală, cât și pentru circumstanțele agravante, principiile participării penale (corecitate-sau complicitate). Cu toate acestea, în urma deciziilor judiciare ale prezentei cauze, acestea din urmă nu reflectă această evoluție a practicii. 30. Prin urmare, Curtea consideră că nu se poate urma teza guvernului care se bazează pe o pur supoziție că Õil nu este posibil să se verifice a posteriori . Aceasta consideră că nimic nu permite, în speță, să plece de la abordarea adoptată în cauza Göktepe. 31. Curtea concluzionează că reclamantul nu a avut posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare într-un mod concret și efectiv sau, cel puțin, în timp util într-un punct determinant. Prin urmare, nu a beneficiat de un proces echitabil, în detrimentul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. 32. În ceea ce privește motivul întemeiat pe art. 6 alineatul (2), Curtea constată că este vorba despre aceleași fapte ca și cele pe care le-a luat în considerare în temeiul alineatului din art. 6 din convenție. Având în vedere constatarea de încălcare la care a ajuns cu privire la această dispoziție la alineatul precedent, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze separat acest aspect. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imediat consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită suma de 10 000 EUR pentru daune morale, susținând că, deși este adevărat că a fost condamnat anterior la o condamnare pe viață, condamnarea în litigiu a distrus orice perspectivă de a beneficia, într-un interval de timp rezonabil, de o eliberare condiționată și de o reintegrare. În plus, el a avut sentimentul că nu ar fi putut să se apere așa cum credea că ar putea face, fie într-un mod personalizat pentru fiecare infracțiune care i-a fost reprobată, ceea ce a rămas pentru el greu de înțeles. 35. Guvernul evocă similaritatea acestei cauze cu cauza Göktepe , dar consideră că suma care trebuie acordată reclamantului pentru prejudiciul moral ar trebui să fie în mare măsură redusă; în opinia sa, situația este diferită în cazul reclamantului în ceea ce privește șansele de a obține o decizie mai favorabilă a instanței de judecată în ceea ce privește vinovăția. În această privință, guvernul se bazează pe mărturisirea reclamantului și pe gravitatea extrem de gravă a faptelor reproșate, care au fost, de altfel, subliniate de tribunalul de judecată în motivele sale. 36. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral din cauza neîndeplinirii garanțiilor prevăzute la art. 6. Faptul că instanța de judecată a inclus în hotărârea sa cu privire la recurent o motivare a pedepsei, care era absentă în cauza Göktepe, nu poate justifica în sine o sumă diferită ca urmare a prejudiciului moral. 37. Prin urmare, Curtea acordă reclamantului suma de 3 000 EUR. Cheltuielile și cheltuielile de judecată 38. Curtea constată că reclamantul a primit ajutorul judiciar atât în fața instanțelor belgiene, cât și în fața Curții. La 3 ianuarie 2008, consiliile reclamantului au prezentat observații suplimentare cu privire la cheltuielile și onorariile lor. Cu toate acestea, având în vedere că aceste observații au fost prezentate în afara termenului stabilit pentru depunerea cererilor în temeiul articolului 41 din convenție și că nu s-a solicitat nicio prelungire a termenului respectiv înainte de expirarea acestuia, președintele anterior al camerei a decis, în temeiul articolului 1 din regulament, că aceste observații suplimentare nu ar fi depuse la dosar sau examinate de Curte. 39. Prin urmare, Curtea nu acordă nicio sumă în acest sens. Interese moratorii 40. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la dobândă a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. Cererea de eliberare a sentinței 41. În afară de despăgubire, reclamantul solicită predarea sentinței care a fost pronunțată de instanță. O reparație corectă ar fi anularea prin grație a punerii la dispoziție a guvernului și reducerea pedepsei de reținere la un termen de cinci ani, pedeapsa pe care ar fi putut să o suporte în mod rezonabil dacă ar fi fost condamnat pentru faptele de zbor pe care nu le-a contestat. Nu ar fi putut exista obstacole juridice împotriva acestei cereri. 42. Guvernul arată că faptul că reclamantul ar fi primit o pedeapsă de condamnare de cinci ani în cazul în care întrebările ar fi fost individualizate este greșit. Reclamantul a fost condamnat la moarte pentru fapte similare în 1986. În cadrul prezentei cauze, acesta a fost cel puțin într-o mărturisire, un furt calificat, pedepsit cu închisoarea de la 15 la 20 de ani. Ca recidivist, pedeapsa pronunțată trebuia, conform art. 3 din Codul Penal, să fie de cel puțin 17 ani de închisoare. 43. Curtea amintește că este de competența statului membru să aleagă mijloacele care trebuie utilizate în ordinea sa juridică internă pentru a remedia o situație care a condus la o încălcare și că, în principiu, Convenția nu conferă Curții competența de a adresa înalților părți contractante directive și somații (a se vedea, printre altele, Remli France din 23 aprilie 1996, Rec. 1996-II, p. 575, § 54, și APBP Franța, n 38436/97, § 41, 21 martie 2002). 44. În plus, împreună cu guvernul, Curtea ia notă de faptul că legea din 1 aprilie 2007 a modificat Codul de procedură penală astfel încât să permită unui solicitant să solicite redeschiderea procesului său în urma unei hotărâri a Curții care ar constata o încălcare a Convenției (punctul 23 de mai sus) (a se vedea, mutatis mutandis Öcalan c. Turcia [GC], nr 46221/99 , CEDO 2005 IV. Prin urmare, este necesar să se respingă cererea reclamantului. PE CES MOTIVE, CURȚA A declarat, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 6 Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale respinsă, în unanimitate, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 27 martie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Antonella Mularoni Grefier Adjunct Președinte La prezenta hotărâre se anexează, în conformitate cu articolele 45 alineatul (2) din Convenție și 74 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, la partea dizidentă a judecătorului Jočienė. A. I. F.E.P. OINFORMAȚIE PARȚIALĂ A JUDECĂȚIEI JOČIEN Îmi pare rău că nu pot împărtăși decizia Camerei de a aloca reclamantului 3 000 EUR pentru daune morale. Consider că constatarea încălcării articolului 6 alineatul (1) din convenție constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru pretinsul prejudiciu moral, în special având în vedere personalitatea reclamantului și gravitatea infracțiunii de care a fost acuzat. Din același motiv, nu sunt de acord cu decizia Camerei de a aloca 3 000 EUR reclamantului în cauza Göktepe c. Belgia (nr. 50372/99, Hotărârea din 2 iunie 2005). În cele din urmă, aș dori să subliniez că legea (a se vedea punctul 23 din hotărâre) din 1 iunie 2005 aprilie 2007 a modificat Codul de procedură penală pentru a permite unui solicitant să solicite redeschiderea procesului său în urma unei hotărâri a Curții care ar constata o încălcare a convenției. Consider că această posibilitate este de natură să îi permită să corecteze orice prejudiciu moral pe care l-ar fi suferit eventual. Curtea în această cauză (ca și în cauza Göktepe c. Belgia ) concluzionează că reclamantul nu a putut beneficia de un proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și că acest fapt constituie baza pentru acordarea unei satisfacții echitabile. Cu toate acestea, în opinia mea, în principiu, cea mai potrivită redresare ar fi aceea de a rejudeca reclamantul (a se vedea Hotărârea Gencel c. Turcia, nr. 53431/99, 23 octombrie 2003, § 27).