ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5968/2022

Ședința publică din data de 9 decembrie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată de reclamanții reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. s-a solicitat instanței de judecată:

- să dispună recunoașterea stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu alți angajați din cadrul Ministerului Justiției (consilierii de probațiune în Direcția Națională de Probațiune), respectiv uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente ale acestora raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016 până la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la VRS și după 31.12.2017 (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. II din O.U.G. nr. 20/2016);

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiile legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu 0l.08.2016 până la zi, și în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a legii cadru de salarizare nr. 153/2017, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare reprezentat de neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze;

- obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curții de Apel București la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare prin obligarea acestora Ia plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătii, începând cu data de 01.08.2016 și pentru viitor, precum și actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de institutul Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariate calculate începând cu data scadenței plații sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a stimelor cuvenite solicitate anterior; obligarea Curții de Apel București la emiterea unor noi Decizii de salarizare raportate la valoarea de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON.

Prin sentința nr. 1092/2021 pronunțată la data de 06 iulie 2021, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în ce privește cererea referitoare la obligarea Curții de Apel București la emiterea unor noi decizii de salarizare raportate la valoarea de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, și în consecință a respins cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiții ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepții procesuale invocate de pârâtul Ministerul Justiției.

A admis cererea formulată de reclamanți și a obligat Curtea de Apel București să emită pentru reclamanți noi decizii de salarizare raportate la valoarea de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016 până la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la VRS și în continuare (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. II din O.U.G. nr. 20/2016), cu consecința plății diferențelor dintre drepturile salariale la care sunt îndreptățiți reclamanții și veniturile efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflație, precum și cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare aferente diferențelor salariale calculate începând cu data scadenței sumelor ce ar fi trebuit achitate reclamanților și până la plata efectivă a sumelor cuvenite.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Curtea de Apel București, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și în urma rejudecării a solicitat să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că modalitatea propusă de reclamanți pentru aplicarea creșterii de 25% este eronată și pierde din vedere faptul că această creștere a vizat, în mod expres și exclusiv, cuantumul brut al salarialului de bază pentru alte categorii de personal, iar nu o valoare de referință sectorială.

Invocă recurenta dispozițiile art. I pct. 1 din Legea nr. 293/2015, precum și dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 20/2016, al căror conținut este redat în cuprinsul cererii de recurs, și susține că aceste dispoziții legale nu se aplică categoriei profesionale din care fac parte reclamanții și nici nu există la acest moment în cadrul familiei ocupaționale din justiție, personal care să beneficieze de indemnizația de încadrare calculată și plătită prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON.

Dispozițiile legii nr. 293/2015 a prevăzut în mod expres faptul că majorarea cu 100% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015 se aplică și cuantumului sporurilor, indemnizațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută, opțiunea legiuitorului la momentul edictării O.U.G. nr. 57/2015 a fost una diferită, în sensul că a făcut o netă distincție între cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare.

Se mai arată de către recurentă că atât art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 cât și art. III din O.U.G. nr. 20/2016 au în vedere "cuantumul brut al salariilor de bază" astfel că legiuitorul a exclus pentru personalul de probațiune de la majorarea de 25% sporurile sau orice alte elemente salariale, și în consecință, în niciun caz creșterea de 25% nu poate fi aplicată prin extrapolare la valoarea de referință sectorială și cu atât mai puțin nu poate fi aplicată altei categorii de persoanl decât cea vizată de lege.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență, că au dreptul la stabilirea drepturilor salariale în raport de dispozițiile legale incidente cauzei, dispoziții legale ce au ca finalitate asigurarea unei egalități salariale, din perspectiva unui indicator general aplicabil, la nivelul unei categorii profesionale, în raport de faptul că există personal din această categorie căruia i-a fost recunoscută o valoare de referință sectorială de 605,225 RON.

Susțin intimații că temeiul pretențiilor îl reprezintă principiul aducerii la același nivel de salarizare, maxim, a celor din aceeași categorie profesională, conform O.U.G. nr. 57/2015 precum și actelor normative ulterioare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că, în înțelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept.

Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de prcoedură civilă se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Intimații-reclamanți, personal auxiliar și conex în cadrul Curții de Apel București au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect recunoașterea stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu alți angajați din cadrul Ministerului Justiției (consilierii de probațiune în Direcția Națională de Probațiune), respectiv uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente ale acestora raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016 până la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la VRS și după 31.12.2017 (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. II din O.U.G. nr. 20/2016).

Soluționând cauza, prima instanță a admis acțiunea și a obligat Curtea de Apel București să emită pentru reclamanți noi decizii de salarizare raportate la valoarea de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016 până la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la VRS și în continuare (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. II din O.U.G. nr. 20/2016), cu consecința plății diferențelor dintre drepturile salariale la care sunt îndreptățiți reclamanții și veniturile efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflație, precum și cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare aferente diferențelor salariale calculate începând cu data scadenței sumelor ce ar fi trebuit achitate reclamanților și până la plata efectivă a sumelor cuvenite.

În esență, criticile recurentului-pârât vizează interpretarea și aplicarea greșită a normelor legale incidente, respectiv dispozițiile art. I pct. 1 din Legea nr. 293/2015, art. III din O.U.G. nr. 20/2016, susținând că aceste dispoziții legale nu se aplică categoriei profesionale din care fac parte reclamanții și nici nu există la acest moment în cadrul familiei ocupaționale din justiție, personal care să beneficieze de indemnizația de încadrare calculată și plătită prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON.

Înalta Curte reține că prin Legea nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016 legiuitorul a prevăzut o soluție legislativă menită să asigure egalizarea indemnizațiilor la nivelul maxim aflat în plată, prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familia ocupațională "Justiție", indiferent de instituția sau autoritatea publică angajatoare.

Așadar, salariul de bază/indemnizația de încadrare trebuia calculat(ă) la nivelul maxim aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "Justiție", nivel maxim ce a fost stabilit, de exemplu pentru personalul de probațiune, prin sentința nr. 1668/12.11.2019 a Tribunalului Caraș-Severin, definitivă prin decizia Curții de Apel Timișoara, respectiv prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, la care s-a adăugat, începând cu luna august 2016, majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016. Cu alte cuvinte, începând cu data menționată anterior, cuantumul valorii de referință sectorială în funcție de care se calculează salariul de bază pentru această categorie profesională s-a majorat cu 25%, respectiv de la 484,18 RON la 605,225 RON (484,18 RON + 121,045 RON = 605,225 RON).

Legislația în privința salarizării personalului din sistemul justiției a parcurs mai multe etape, iar salarizarea a fost realizată inițial prin Legea nr. 284/2010 (în prezent abrogată prin Legea nr. 153/2017) și prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 06.04.2015, care a intrat în vigoare la 09.04.2015 și prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 83/2014.

Prin acest din urmă act normativ s-a stabilit obligația egalizării indemnizațiilor pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul aceleiași autorități sau instituții. Ulterior, prin Legea nr. 293/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 884 din 25 noiembrie 2015, a fost stabilită o majorare cu 10% a indemnizațiilor, inclusiv pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție".

Prin O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 s-a prevăzut că în anul 2016 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

La data de 01.07.2016 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prin care a fost introdus art. 31, în temeiul căruia, avându-se în vedere diferențele nejustificate ale veniturilor din sistemul bugetar pentru persoanele care își desfășurau activitatea în aceleași condiții, a fost stabilită obligația egalizării nivelului veniturilor în raport de nivelul maxim aflat în plată.

În fine, prin O.U.G. nr. 43/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 673 din 31 august 2016, a fost modificată O.U.G. nr. 57/2015, în sensul înlocuirii principiului egalizării indemnizațiilor în raport de nivelul maxim existent, cu regula conform căreia acest nivel se va stabili fără a se ține seama de drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătorești.

Textele legale care prevăd regula amintită au făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 794/2016 din data de 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale statuându-se în sensul constatării neconstituționalității dispozițiilor art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că dispozițiile legale în discuție contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, astfel că, pentru respectarea acestuia, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare prevăzut de O.U.G. nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad, treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie aceleași pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Or, concluzia instanței de fond nu contrazice aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, care evidențiază principiul egalității în fața legii a tuturor categoriilor de salariați, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătorești obținute anterior și incluse în baza de salarizare.

De asemenea, concluzia instanței de fond este în sensul interpretării pe care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a realizat-o prin Decizia nr. 36/2018, și anume:

"(…) Nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din aceeași ordonanță de urgență, astfel încât personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Prin urmare, în acest caz, nu va funcționa regula menținerii în anul 2015 a aceluiași nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază și sporuri) pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparație cu salariile de bază și sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca și acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creștere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare."

În esență, prin decizia amintită s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare".

Totodată, hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea valorii de referință sectorială care prin definiție vizează aplicabilitatea aceluiași criteriu de salarizare unui întreg sector de activitate, nu vizează situații de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse în acte normative, cu aplicabilitate generală, astfel cum a reținut Î.C.C.J. în decizia antereferită, precum și în Decizia nr. 7/2019, adoptată în recurs în interesul legii (pct. 71).

În aceste condiții, devin pe deplin valabile concluziile Î.C.C.J., potrivit cărora, dacă s-ar da o altă interpretare, aceasta ar fi contrară scopului și substanței normei, s-ar menține inechitățile salariale în cadrul aceleiași categorii de personal și, în consecință, ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intenționat să o elimine prin edictarea acestei reglementări (pct. 73 din Decizia nr. 7/2019).

Așadar, reglementările O.U.G. nr. 83/2004 cu modificările și completările aduse de Legea nr. 71/2015 sau O.U.G. nr. 57/2015 cu modificările și completările aduse de O.U.G. nr. 20/2016 și O.U.G. nr. 43/2016 au ca scop ca personalul care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la nivelul maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții, premisa de aplicare a textului legal fiind stabilirea la autoritatea/instituția publică a unui nivel maxim de salarizare, în raport de care să fie uniformizate și celelalte drepturi salariale, având un cuantum inferior, plătite pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, atunci când titularii își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Legea cadru nr. 153/2017 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prevede la art. 38 în mod clar că începând cu data de 1 iulie 2017 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. De asemenea, art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, prevede și în anul 2018 și 2019 păstrarea acestor drepturi, cărora li se aplică o anumită majorare.

Reiese, așadar, prin coroborare cu toate dispozițiile legale, astfel cum au fost reținute anterior, că acest act normativ a stabilit majorarea VRS pentru personalul din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor.

În acest context normativ și ținând cont de faptul că, atât în cazul magistraților, prin numeroasele hotărâri pronunțate la nivelul mai multor instanțe judecătorești la nivel național, cât și în cazul personalului de probațiune printr-o hotărâre pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, rămasă definitivă la Curtea de Apel Timișoara, s-a stabilit deja o salarizare prin raportare la valoarea de referință sectorială solicitată de reclamanții din cauza pendinte, în mod just a apreciat instanța de fond că se impune recalcularea indemnizației de încadrare a acestora pe baza valorii de referință sectorială de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016 până la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la VRS și în continuare (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. II din O.U.G. nr. 20/2016).

În concluzie, criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății iar hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – pârâtă Curtea de Apel București împotriva sentinței nr. 1092/2021 din 6 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2022.