ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5899/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 16.04.2021, pe rolul Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, anularea în parte a dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) din Instrucțiunile privind recrutarea, selecția, formarea profesională și evoluția în cariera militară în Armata României, aprobate prin Ordinul MApN nr. 30/2012, în ceea ce privește condiția impusă pentru locotenenți-colonei/căpitani-comandori de a se afla în primul an de stagiu în grad și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 58 din 24 iunie 2021, Curtea a admis acțiunea reclamantului, a anulat în parte dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b) din Instrucțiunile privind recrutarea, selecția, formarea profesională și evoluția în cariera militară în Armata Română, aprobate prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. 30/2012, respectiv teza finală care impune condiția pentru locotenenți-colonei/căpitani-comandori de a se afla în primul an de stagiu în grad.

A obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 2.430 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate, cu consecința respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

A susținut recurentul-pârât că Instrucțiunile privind recrutarea, selecția, formarea profesinoală și evoluția în cariera militară în Armata României aprobate prin Ordinului ministrului apărării naționale nr. M30/31.03.2012 au fost emise în conformitate cu art. 77-78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și reglementează condițiile specifice care trebuie îndeplinite pentru participarea la masterul de conducere interarme a militarilor cărora li s-a acordat dreptul prin prevederile art. 15 din H.G. nr. 106/2011 pentru aprobarea Ghidului carierei militare, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 106/2011 acordă posibilitatea participării la concurs pentru anumite categorii de ofițeri, respectiv "căpitanii în activitate aflați în ultimii 2 ani de stagiu minim în grad, maiorii/locotent-comandorii, locotenent-coloneii/căpitan-comandorii, precum și coloneii/comandorii pot participa prin concurs la programul de studii universitare de master de conducere interarme". Alin.(2) al aceluiași articol stabilește că, "pentru a participa la concurs în vederea admiterii la studii universitare de master de conducere interarme, ofițerii prevăzuți la alin. (1) trebuie să fie absolvenți ai studiilor universitare militare cu diplomă de licență și să îndeplinească celelalte condiții, care se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale pentru fiecare formă de organizare a acestor studii".

Deși instanța de fond a reținut art. 76 alin. (1) lit. b) din Instrucțiuni, în mod greșit a constatat că sunt aplicabile doar prevederile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 106/2011, pentru că dispozițiile art. 15 alin. (2) din același act normativ prevăd că, pentru a participa la concursul în vederea admiterii la programul de studii universitare de master de conducere interarme, ofițerii prevăzuți la alin. (1) trebuie să fie absolvenți ai studiilor universitare militare cu diplomă de licență și să îndeplinească celelalte condiții care se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale, pentru fiecare formă de organizare a acestor studii.

În acest sens, Instrucțiunile modificate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M63/13.06.2017, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 472/22.06.2017, stipulează la art. I, pct. 28, faptul că se modifică art. 76 alin. (1) din Instrucțiuni, menținând la pct. b) condiția pentru locotenenți-colonei/căpitani-comandori "aflați în primul an de stagiu în grad", pe lângă alte prevederi completatoare.

Potrivit Informării nr. A-1733/13.05.2021 a UM 01837 Mihail Kogălniceanu, intimatul-reclamant a participat în anul 2019 la concursul de admitere pentru masterul de conducere interarme, sens în care la dosarul cauzei este anexat faxul nr. AF 549/17.05.2021 al Universității Naționale de Apărare "Carol I" București. Ofițerul a fost înaintat la gradul de căpitan la data de 01.07.2010, în gradul de locotenent-comandor la 30.12.2014 și în gradul de căpitan-comandor la 31.07.2018.

Analizând art. 76 din Instrucțiuni, reiese că intimatul-reclamant a avut dreptul de a participa la examenul pentru masterul de conducere interarme începând cu 01.07.2012. Ministerul Apărării Naționale nu i-a îngrădit dreptul de a participa la examentul pentru masterul de conducere interarme, având posibilitatea de a uza de dreptul său încă de la acea dată.

Întrucât numărul de locuri prevăzute a fi scoase la concurs anual pentru masterul de conducere interarme în prezent este limitat, fiind condiționat de nevoile ministerului, principiul respectării egalității de șanse trebuie aplicat și pentru candidații care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 76 din Instrucțiuni.

Din analiza datelor transmise de UM 01837 unde intimatul este încadrat, rezultă că a uzat de oportunitatea de a participa la examen abia în anul 2019, când a fost declarat respins.

Prevederile art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 106/2011 stabilesc explicit faptul că "în vederea participării cadrelor militare în activitate la concurs/examen pentru încadrarea în posturi care sunt prevăzute, conform reglementărilor specifice, să fie ocupate în astfel de condiții, comisiile de selecție au competența de analiză și avizare a celor care îndeplinesc criteriile minime obligatorii cumulative, stabilite prin leg, prin prezentul ghid și prin alte acte normative specific aprobate prin ordine ale ministrului apărării naționale.

Instanța de judecată nu poate interveni în modificarea unei norme juridice, ci doar să vegheze la corecta ei aplicare, în cazul de față Instrucțiunile respectând prevederile hotărârii de Guvern.

Intimatul-reclamant poate promova în gradul următor (comandor), în condițiile stabilite de art. 16 din H.G. nr. 106/2011.

Accesul la cursul postuniversitar de perfecționare a pregătirii, similar pentru colonei/comandori, nu îi este restricționat intimatului-reclamant, putând opta pentru a urma cursul care să-i confere dreptul de a fi avansat la gradul de comandor, oricând dorește, cu îndeplinirea condițiilor menționate în art. 16 din H.G. nr. 106/2011.

Prevederile art. 76 din Instrucțiuni se întemeiază pe dispozițiile art. 15 din H.G. nr. 106/2011, în integralitatea lui. La alin. (2) al acestui articol se prevede că, "pentru a participa la concurs în vederea admiterii la studii universitare de master în conducere interarme, ofițerii prevăzuți la alin. (1) trebuie să fie absolvenți ai studiilor universitare militare cu diplomă de licență și să îndeplinească celelalte condiții, care se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale pentru fiecare formă de organizare a acestor studii".

Deci, alin. (2) al art. 15 din Ghidul carierei militare are în vedere "ofițerii prevăzuți la alin. (1)", ceea ce face imposibilă interpretarea celor două alineate în mod cu totul separat.

Prevederile art. 76 din Instrucțiuni sunt întemeiate pe dispozițiile alin. (2) ale art. 15 din H.G. nr. 106/2011 și detaliază prevederile alin. (1), cu respectarea normelor de tehnică legislativă instituite prin art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000.

A mai susținut recurentul-pârât că, în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, nu a dat dovadă de rea credință, neglijență și, prin urmare, nu poate fi sancționat procedural. Conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., judecătorul poate să suplinească absența cererii de reducere a onorariilor avocaților atunci când observă lipsa de proporționalitate dintre circumstanțele cauzei și cuantumul sumei achitate cu titlu de onorariu avocațial.

Deși, aparent, este înzestrat cu o liberate de apreciere foarte mare, în ipoteza constatării unei diferențe categorice în sens negativ între valoarea sau complexitatea cauzei și onorariul încasat, judecătorul nu are dreptul de a interveni în sensul majorării onorariului, ultima teză a art. 451 alin. (2) C. proc. civ. stabilind că măsura luată de instanță (reducerea cuantumului onorariului solicitat) nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

Pe cale de consecință, fără a aduce atingere clauzelor contractului de asistență juridică, instanța poate să reducă cuantumul onorariului avocațial solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată dacă apreciază disproporționalitatea acestuia în raport cu limitele pricinii.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile recurentului-pârât și cu dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a contestat dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b) din Instrucțiunile privind recrutarea, selecția, formarea profesională și evoluția în cariera militară în Armata Română, aprobate prin Ordinul MApN nr. 30/2012, respectiv condiția ca locotenenți-comandorii/căpitani-comandorii să se afle în primul an de stagiu în grad pentru a se putea înscrie la studiile de master de conducere interarme, apreciind că sunt contrare art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 106/2011.

Conform articolului menționat,

"Art. 15. - (1) Căpitanii în activitate aflați în ultimii 2 ani de stagiu minim în grad, maiorii/locotenent-comandorii, locotentent-coloneii/căpitan-comandorii, precum și coloneii/comandorii pot participa prin concurs la programul de studii universitare de master de conducere interarme, iar după absolvire pot fi menținuți sau promovați în funcții corespunzătoare.

(2) Pentru a participa la concurs în vederea admiterii la studii universitare de master de conducere interarme, ofițerii prevăzuți la alin. (1) trebuie să fie absolvenți ai studiilor universitare militare cu diplomă de licență și să îndeplinească celelalte condiții, care se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale pentru fiecare formă de organizare a acestor studii".

Instanța a apreciat că mențiunea prevăzută la art. 76 alin. (1) lit. b) din Instrucțiuni, ca locotenenți-comandorii/căpitani-comandorii să se afle în primul an de stagiu în grad, este contrară dispozițiilor art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 106/2011, pentru că adaugă la acestea.

Recurentul-pârât susține că instanța de fond în mod greșit a constatat că în cauză sunt aplicabile doar prevederile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 106/2011, pentru că dispozițiile alin. (2) ale aceluiași articol prevăd că, pentru a participa la concursul în vederea admiterii la programul de studii universitare de master de conducere interarme, ofițerii prevăzuți la alin. (1) trebuie să fie absolvenți ai studiilor universitare militare cu diplomă de licență și să îndeplinească celelalte condiții care se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale, pentru fiecare formă de organizare a acestor studii.

Restul argumentelor recurentului, privind modalitatea în care intimatul-reclamant a uzat de oportunitatea participării la examen și cariera acestuia, nu au legătură cu legalitatea hotărârii recurate.

Răspunzând criticilor recurentului, Înalta Curte constată, analizând coroborat dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 15 din H.G. nr. 106/2011, că, atunci când a dorit, legiuitorul secundar (Guvernul României) a impus condițiile ce trebuie îndeplinite de cadrele militare cu privire la stagiul minim în grad. Astfel, referindu-se la căpitani, a impus ca aceștia să se afle în ultimii 2 ani de stagiu minim în grad.

Însă, cu privire la ceilalți ofițeri enumerați în alin. (1), respectiv maiorii/locotenent-comandorii, locotentent-coloneii/căpitan-comandorii, precum și coloneii/comandorii, hotărârea de Guvern nu a mai impus condiția de vechime în stagiu.

Înalta Curte reține că actele normative trebuie să fie emise cu respectarea competenței constituționale și legale a organului emitent și cu respectarea actelor normative cu forță juridică superioară.

Hotărârile de Guvern, conform art. 108 alin. (2) din Constituția României, republicată, "se emit pentru organizarea executării legilor", se întemeiază pe lege sau pe un act normativ cu forța juridică a legii.

Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale, conform dispozițiilor art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000 invocate chiar de recurentul-pârât, se emit în conformitate cu reglementările cu forță juridică superioară, respectiv legea, hotărâri și ordonanțe ale Guvernului.

Or, în cauză, condiția contestată de intimatul-reclamant a fost prevăzută la art. 76 alin. (1) lit. b) din Instrucțiunile privind recrutarea, selecția, formarea profesională și evoluția în cariera militară în Armata Română, aprobate prin Ordinul MApN nr. 30/2012, instrucțiuni care, după cum s-a reținut mai sus, au o forță juridică inferioară H.G. nr. 106/2011.

Contrar alegațiilor recurentului-pârât, sintagma prevăzută la alin. (2) al art. 15 din H.G. nr. 106/2011 la care face referire, respectiv "să îndeplinească celelalte condiții, care se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale", nu presupune că instrucțiunile ce vor fi emise în baza ordinului ministrului apărării ar putea completa condițiile privind vechimea în stagiu impuse prin hotărârea de Guvern.

Această sintagmă nu se poate referi decât la îndeplinirea de către cadrele militare a altor condiții care au legătură cu evaluarea activității ofițerului, fără, însă, a putea completa/modifica dispozițiile H.G. nr. 106/2011, ce reglementează condiția de vechime în stagiu militar.

1.2. În ceea ce privește criticile recurentului-pârât referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Astfel, nu prezintă relevanță argumentele recurentului, în sensul că nu ar fi dat dovadă de rea voință sau de neglijență, de vreme ce a cazut în pretenții față de reclamant, care a câștigat procesul.

Referitor la cuantumul cheltuileilor de judecată, instanța de control judiciar reține că, prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii a stabilit că,

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În raport cu caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanța supremă prin decizia menționată, potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., se constată că argumentele recurentului vizând modalitatea de apreciere asupra cuantumului onorariului avocațial acordat reclamantului în primă instanță nu pot forma obiect al analizei instanței de recurs, neîncadrându-se în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, reținând că soluția pronunțată de prima instanță este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței nr. 58 din 24 iunie 2021 a Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.