ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5756/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (veche), la data de 25.11.2013, sub nr. x/2013, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/05.11.2013 întocmit de către pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând admiterea acțiunii și anulare raportului, cu consecința constatării neîncălcării de către acesta a dispozițiilor legale invocate în cuprinsul actului administrativ, în speță disp. art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 94 din 17 martie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-Veche a admis excepția perimării, a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect "anulare act administrativ" și a respins ca rămase fără obiect cererile de repunere a cauzei pe rol.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că nu ar fi intervenit perimarea, întrucât a luat cunoștință de soluția de respingere a cererii de redeschidere a urmării penale în dosarul nr. x/2014, dosar până la soluționarea căruia s-a dispus suspendarea cauzei de față, abia la data de 18.01.2021(odată cu accesarea dosarului electronic, ca urmare a comunicării cererii de repunere pe rol formulată de ANI).

Apărarea formulată în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează. Referitor la excepția nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, întrucât criticile formulate de reclamantul A. se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu soluționarea contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/05.11.2013 întocmit de către pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând admiterea acțiunii și anulare raportului, cu consecința constatării neîncălcării de către acesta a dispozițiilor legale invocate în cuprinsul actului administrativ, în speță disp. art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Curtea de Apel București a admis excepția perimării și a constatat intervenită perimarea cererii de chemare în judecată și a respins ca rămase fără obiect cererile de repunere a cauzei pe rol. Soluția curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt. Înalta Curte constată că prin încheierea pronunțată la data de 04.06.2014 în dosarul nr. x/2013, Curtea de apel București a dispus în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății acțiunii formulate de reclamant, pânâ la pronunțarea unei hotărâri definitive în dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța. Prin Ordonanța nr. 1365/P/2014 din data de 27.05.2015 Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Prin Ordonanța nr. 224/II/2/2016 dina data de 10.10.2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța a admis plângerea formulate de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 1365/P/2014 și s-a dispus redeschiderea urmăririi penale în dosarul nr. x/2014. La data de 05.01.2021, pârâta a depus la dosarul cauzei o cerere de repunere pe rol la care a atașat înscrisuri, iar la data de 22.01.2021, prin Compartimentul Registratură, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere de reluare a judecării cauzei după suspendare . Înalta Curte arată că, în mod corect a reținut instanța de fond că dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța a fost soluționat definitiv la data de 01.11.0216 când Judecătoria Constanța a pronunțat încheierea nr. 850/01.11.2016 în dosarul nr. x/2016 prin care a respins, în mod definitiv, cererea parchetului, constatând netemeinicia ordonanței nr. 224/II/2/10.10.2016 de redeschidere a urmăririi penale în dos nr. 1365/P/2014. Aceste aspecte rezultă din procesele-verbale aflate în dosarul de fond de la filele x și din înscrisurile depuse de pârâta ANI la filele x. Așadar, încheierea antemenționată a fost pronunțată de Judecătoria Constanța în temeiul dispozițiilor art. 335 alin. (4) 1 C. proc. pen. potrivit cărora:,,(4^1) Judecătorul de cameră preliminară, soluționând cererea de confirmare, verifică legalitatea și temeinicia ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă.". Totodată, potrivit dispozițiilor art. 335 alin. (4) C. proc. pen.: "redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității. Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau, după caz, a inculpatului și cu participarea procurorului, asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluționarea cererii de confirmare. Potrivit art. 407 C. proc. pen. după pronunțare se comunică părților și procurorului o copie de pe minuta hotărârii, urmând ca, după redactare, să fie comunicată și hotărârea.". Din coroborarea acestor dispoziții legale reiese cu puterea evidenței că reclamantul a avut cunoștință de acest demers judiciar, aspect ce reiese și din dispozitivul Ordonanței din 10.10.2016 . Față de aspecte învederate, înalta Curte nu poate primi alegațiile recurentului în sensul că a luat cunoștință de soluția judecătorului de cameră preliminară abia la data de 18.01.2021 când a accesat dosarul electronic din prezentul litigiu. Cu atât mai puțin poate fi primită susținerea că reclamantul s-ar fi aflat într-o imposibilitate obiectivă de a cunoaște soluția instanței (de la pronunțarea încheierii în 2016 până la data de 21.01.2021 când a formulat cererea de repunere a cauzei pe rol) în condițiile în care atât dispozițiile C. proc. pen. cât și Regulamentul de organizare intern al instanțelor de judecată asigură accesul părții la propriul dosar. Ca atare, reclamantul cu un minim de diligente putea afla soluția instanței pronunțate în anul 2016 și efectua demersuri în vederea reluării judecății prezentului dosar. Conform dispozițiilor art. 413 alin. (2) C. proc. civ. suspendarea va dura până la data când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă. Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța a fost soluționat definitiv la data de 01.11.2016. De la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, care s-a împlinit la 01.05.2017. In acest interval niciuna dintre părți nu a făcut niciun demers în vederea reluării judecății, deși, cu un minim de diligență puteau obține relații privind stadiul dosarului penal. Părțile au formulat cereri de repunere pe rol abia în anul 2021, mai exact la 05.01.2021 pârâta și la 21.01.2021 reclamantul. Perimarea este o sancțiune procedurală cu aplicabilitate generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată. Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, și anume acela ca drepturile lor să nu rămână un timp îndelungat într-o stare de incertitudine, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție, urmărind soluționarea cauzelor cu celeritate și degrevarea rolului instanțelor de dosare inactive. Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului este o consecință a culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege. Cu privire la cursul perimării, dispozițiile art. 417 C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecății procesului de către partea care justifică un interes. Se constată că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, conform prevederilor menționate. Înalta Curte nu poate primi nici alegațiile recurentului în sensul că "termenul de judecată din data de 17.03.2021 a survenit ca o consecință a formulării cererii ANI de repunere pe rol a cauzei (pârâta nesolicitând constatarea perimării cauzei) ca urmare a luării la cunoștință despre stadiul soluționării dosarului penal nr. x/2014 în cursul lunii decembrie 2020". Cum s-a reținut anterior, susținerile reclamantului sunt neîntemeiate, fiindu-i imputabilă lăsarea cauzei în nelucrare. De esența sancțiunii perimării este culpa procesuală a părții, buna administrare a justiției impunând ca respectivele acte procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor cerute de lege și să se succeadă, în timp, în ordinea și cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător. În acest sens sunt și prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., care instituie în sarcina părților obligația de a-și îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite și de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind astfel finalizarea acestuia. Instanța de control judiciar reține că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 416 alin. (1) cu referire la 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza rămânând în nelucrare odată cu pronunțarea măsurii suspendării. Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea contenciosului administrative nr. 554/2004.