ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5654/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.08.2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Colegiul Medicilor din Romania și Spitalul Clinic Colentina - Comisia Mixtă de Recunoaștere a Titlurilor de Medic Specialist în Specialitatea Neurologie a solicitat: obligarea pârâtului Spitalul Clinic Colentina - Comisia Mixta de Recunoaștere a titlurilor de medic specialist în specialitatea neurologie să comunice reclamantei și să depună la dosarul cauzei procesul-verbal de promovare a probei de aptitudini susținută de reclamantă în luna februarie 2020 și raportul aferent înaintat CMR potrivit H.G. nr. 764/2017; anularea în tot a avizului negativ privind recunoașterea emis de CMR, necomunicat reclamantei, însă comunicat Ministerului Sănătății prin Adresa nr. x/20.02.2020 și obligarea CMR la emiterea unui aviz pozitiv privind recunoașterea solicitată de reclamantă prin cererea nr. x/13.07.2018; anularea în tot a actului administrativ nr. x/12.05.2020 emis de Ministerul Sănătății, Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publica ("CRUSP"), prin care i s-a comunicat refuzul nejustificat de emitere a Ordinului de recunoaștere a titlului de calificare profesională în specialitatea neurologie și obligarea Ministerului Sănătății la emiterea Ordinului de recunoaștere profesională în specialitatea neurologie conform art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 764/2017 și astfel conferirea reclamantei dreptului de liberă practică a profesiei de medic neurolog pe teritoriul României, solicitat prin cererea nr. x/13.07.2018.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 397 din data de 17 martie 2021 Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes, invocate de pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiate, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Colegiul Medicilor din România, ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Spitalul Clinic Colentina și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Colegiul Medicilor din România, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile a formulat recurs A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă interpretarea greșită a dispozițiilor H.G. nr. 764/2017. Potrivit art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017 "În cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaștere prevăzute la art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic și a abilităților practice ale solicitantului". Analiza întrunirii cumulative a condițiilor de la art. 1 alin. (1) și art. 5 alin. (3) se face doar pe palierul ipotezei reglementate de dispozițiile art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017 potrivit cărora "în cazul în care formarea ca specialist întrunește condițiile de la art. 1 alin. (1) lit. a) și art. 5 alin. (3), comisia mixtă înaintează către Colegiul Medicilor din România procesul-verbal cu concluziile comisiei și o copie a dosarului titularului; pe baza raportului emis de către comisia mixtă, Colegiul Medicilor din România transmite Ministerului Sănătății avizul favorabil de recunoaștere". Or, chiar și în acest caz, art. 6 alin. (1) face trimitere doar la condițiile de la art. 1 alin. (1) lit. a), nicidecum la lit. b). Art. 1 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 764/2017 prevede că "a) titularul se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României". Or, situația recurentei-reclamante se regăsește în ipoteza de la art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017, text care, spre deosebire de art. 6 alin. (1), se referă doar la criteriile de recunoaștere din art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 764/2017. Nu în ultimul rând, prima instanță a extins nepermis domeniul de aplicare al Directivei 2005/36/CE, care stabilește în mod expres și limitativ că își produce efectele doar în raport de calificările profesionale emise exclusiv de state membre, și a restrâns nepermis domeniul de aplicare al H.G. nr. 764/2017, adăugând la lege. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și în rejudecare admiterea acțiunii.

Apărările formulate în cauză Intimații Ministerul Sănătății și Colegiul Medicilor din România au depus întâmpinări solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de recurs. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta prin cererea adresată pârâtului Ministerul Sănătății, înregistrată sub nr. x/13.07.2018, a solicitat acestuia recunoașterea specialității neurologie dobândite în Republica Moldova. Conform înștiințării, urmare a adresei nr. x/06.01.2020 emisă de CRUSP, reclamanta a susținut în zilele de 4 și 7 februarie proba de aptitudini (proba teoretică și probă practică) care s-a desfășurat în cadrul Clinicii de Neurologie Colentina a Universității de Medicină și Farmacie "Carol Davila" București (Spitalul Clinic Colentina), respectiv a participat și promovat și proba de aptitudini conform art. 7 din H.G. nr. 764/2017. Prin adresa înregistrată sub nr. x, x/12.05.2020 Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătății i-a comunicat reclamantei faptul că în urma analizei efectuată de Colegiul Medicilor din România a documentelor de studii din dosar precum și a Procesului-Verbal al probei de aptitudini întocmit de comisia mixtă de neurologie, prin adresa nr. x/20.02.2020, CMR a comunicat ministerului avizul negativ privind recunoașterea, ca urmare a diferențelor de conținut și durată dintre curriculumul de pregătire în specialitatea neurologie din România (5 ani) față de cel din Republica Moldova (3 ani). Totodată, s-a menționat că, față de cele de mai sus și ținând cont de prevederile art. 6 alin. (1), (3) din H.G. nr. 764/2017, Ministerul Sănătății nu poate întocmi ordinul de recunoaștere a titlului de calificare dobândit în Republica Moldova în lipsa unui aviz favorabil din partea Colegiului Medicilor România. Reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 34935, 10428/12.05.2020 emisă de Ministerul Sănătății, Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică prin care i s-a comunicat emiterea avizului negativ cu privire la recunoașterea titlului de calificare profesională în specialitatea neurologie. Prin Decizia nr. 2/2020 emisă de Comisia Națională de soluționare a contestațiilor privind recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terț, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii, Comisia națională de soluționare a contestațiilor constituită în baza H.G. nr. 764/2017 a validat decizia CMR, a apreciat că proba de aptitudini nu poate fi folosită pentru compensarea duratei de formare nerealizate și a recomandat ca titlul de medic specialist neurologie acordat doamnei dr. A. de către statul terț să nu fie recunoscut pe teritoriul României. Prin prezentul demers judiciar reclamanta solicita cenzurarea refuzului Ministerului Sănătății de emitere a ordinului de recunoaștere a titlului de calificare dobândit în Republica Moldova, respectiv anularea Deciziei nr. 2/2020 emisă de Comisia națională de soluționare a contestațiilor constituită în baza H.G. nr. 764/2017. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând că, pentru emiterea avizului propriu, cât și avizului final, este necesar îndeplinirea cumulativă cerințelor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017 de către candidat, iar neîndeplinirea oricăreia dintre acestea conduce la respingerea cererii de recunoaștere a titlurilor/calificărilor obținute pe teritoriul statelor terțe, printre care și Republica Moldova. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității" Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obține când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancțiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă. Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată. Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului. Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este greșită. În motivarea cererii deduse judecății, recurenta-reclamantă a arătat că a solicitat intimatului-pârât Ministerul Sănătății recunoașterea titlului de calificare în specialitatea medicină internă dobândit în Republica Moldova în conformitate cu dispozițiile art. 470 indice 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 3 din H.G. nr. 764/2017, sens în care în perioada 04-07.02.2020 a susținut proba de aptitudini care a avut ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic și ale abilităților practice în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017, iar la această probă a obținut nota de 7,16 la proba teoretică și nota 7,33 la abilitățile practice. Având în vedere că în raport de dispozițiile art. 1 alin. (2) și (4) din H.G. nr. 764/2017 potrivit cărora: "(2) Analizarea solicitărilor de recunoaștere a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către o comisie mixtă constituită prin ordin al ministrului sănătății. (...) (4)Recunoașterea profesională a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către Ministerul Sănătății, prin ordin al ministrului, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România a raportului comisiei mixte prevăzute la alin. (2), și se finalizează cu autorizarea titularului prin eliberarea certificatului de membru de către Colegiul Medicilor din România, în vederea exercitării profesiei de medic pe teritoriul României cu titlul de medic specialist în specialitatea echivalată, cu respectarea normelor în vigoare.", prin adresa nr. x/25.02.2020, Colegiul Medicilor din România a înștiințat Ministerul Sănătății că pregătirea efectuată în Republica Moldova de către recurenta-reclamantă A. este neconformă din punct de vedere al duratei de formare. Prin adresa nr. x/12.05.2020, Ministerul Sănătății – Centrul de resurse umane în sănătate publică a transmis recurentei-reclamante faptul că "Comisia de soluționare a contestațiilor constituită în baza H.G. nr. 764/2017, a validat decizia Colegiului Medicilor din România, ca urmare a diferențelor de durată dintre curriculumul de pregătire în specialitatea neurologie din Romania 5 ani și cel din Republica Moldova 3 ani. Prima instanță a reținut că, ceea ce vor analiza însă atât comisia mixtă, la emiterea avizului propriu, cât și Colegiul Medicilor, în scopul emiterii avizului final, este îndeplinirea de către candidat a cerințelor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017, respectiv îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: "a) titularul se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 376 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României; b) formarea de medic specialist pentru care se solicită recunoașterea s-a efectuat în condiții de studiu și practică medicală care asigură competența profesională a acestuia cel puțin similară cu competența profesională a medicilor pe plan național; c) titlurile oficiale de calificare ca medic specialist sunt eliberate de autoritatea desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea.(...)" Fiind vorba despre condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea oricăreia dintre acestea conduce la respingerea cererii de recunoaștere a titlurilor/calificărilor obținute pe teritoriul statelor terțe, printre care și Republica Moldova. Înalta Curte constată că, potrivit art. 1 din Normele privind recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terț, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 764 din 11 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 832 din 20 octombrie 2017, nr. 832 din 20 octombrie 2017, "(1) Titlurile oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de statele terțe, altele decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii, echivalente specialităților medicale clinice și paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății publice nr. 1.509/2008, cu modificările și completările ulterioare, sunt recunoscute drept certificate de medic specialist eliberate de Ministerul Sănătății pentru specialitatea respectivă, în vederea facilitării dreptului de exercitare a practicii medicale pe perioadă nedeterminată sau a practicii medicale temporare/ocazionale pe teritoriul României a titularilor acestora, cu condiția îndeplinirii în mod cumulativ a următoarelor condiții: a) titularul se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 376 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României; b) formarea de medic specialist pentru care se solicită recunoașterea s-a efectuat în condiții de studiu și practică medicală care asigură competența profesională a acestuia cel puțin similară cu competența profesională a medicilor pe plan național; c) titlurile oficiale de calificare ca medic specialist sunt eliberate de autoritatea desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea. (2) Analizarea solicitărilor de recunoaștere a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către o comisie mixtă constituită prin ordin al ministrului sănătății." Într-adevăr, dispozițiile art. 5 alin. (3) din același act normativ menționează în mod expres că: "Comisia mixtă analizează pregătirea în specialitate efectuată, precum și alte documente atestând formarea specializată, respectiv experiența profesională a titularului și stabilește dacă formarea de specialist a solicitantului întrunește cumulativ următoarele cerințe: a) s-a efectuat în una dintre specialitățile medicale prevăzute de Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății publice nr. 1.509/2008, cu modificările și completările ulterioare; b) condițiile de organizare, desfășurare și supraveghere a formării, durata și curriculumul de pregătire teoretică și practică în specialitate sunt similare/echivalente condițiilor de formare prevăzute în România de normele în vigoare pentru specialitatea în cauză; c) competențele profesionale de medic specialist conferite sunt similare celor atestate prin certificatul de medic specialist eliberat de Ministerul Sănătății în specialitatea respectivă; d) formarea este atestată prin titlu de calificare de medic specialist eliberat de autoritatea competentă desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul formator." Însă, dispozițiile art. 7 menționează în mod expres că: "(1) În cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaștere prevăzute la art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini" care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic și a abilităților practice ale solicitantului. (2) Proba de aptitudini constă în susținerea și promovarea a două componente, teoretică și clinică sau practică, în funcție de specialitate, subiectele făcând parte din tematica examenului de medic specialist aflată în vigoare. Punctajul de promovare a fiecărei probe este de minimum 7,00, pe baza baremului întocmit de comisia de examinare. Proba de aptitudini profesionale se consideră promovată dacă la finalizarea examinării solicitantul obține minimum media 7,00. Rezultatul probei de aptitudini profesionale se comunică de către comisia de examinare în scris solicitantului și Ministerului Sănătății împreună cu procesul-verbal încheiat în acest scop." Față de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă s-a aflat în situația prevăzută de art. 7 alin. (1) din Normele privind recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terț, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 764 din 11 octombrie 2017, iar în cadrul probei de aptitudini a obținut nota 7,16 la proba teoretică și nota 7,33 la abilitățile practice. În acest context, Înalta Curte constată că, atât timp cât dispozițiile art. 7 alin. (1) din Normele privind recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist menționează în mod expres că în cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaștere prevăzute la art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic și a abilităților practice ale solicitantului, dispozițiile art. 7 alin. (4) conform cărora "neîndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) și art. 5 alin. (3), constatată de comisia mixtă, precum și nepromovarea probei de aptitudini profesionale constituie motiv justificat de respingere a cererii de recunoaștere", au fost interpretate în mod greșit, reținându-se fără temei că în speța dedusă judecății criteriile prevăzute la art. 5 alin. (3) și promovarea probei de aptitudini profesionale trebuie îndeplinite în mod cumulativ. Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că din conținutul normei rezultă faptul că, evaluarea parcursului teoretic și a abilităților practice, prin susținerea probei de aptitudini echivalează cu îndeplinirea criteriului de practică medicală și împreună cu celelalte documente anexate de candidat la dosarul de recunoaștere a titlului/calificării profesionale conduce la admiterea cererii acestuia de recunoaștere a titlului dobândit în Republica Moldova. Concluzionând, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată, va adminte în parte acțiunea formulată de reclamanta A., va anula adresa nr. x/12.05.2020 emisă de Ministerul Sănătății, Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică și adresa nr. x/20.02.2020 emisă de Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică. Ținând cont de dispozițiile art. 6 din același act normativ care menționează în mod expres că, "În cazul în care formarea de specialist analizată întrunește toate cerințele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) și art. 5 alin. (3), comisia mixtă înaintează către Colegiul Medicilor din România procesul-verbal cu concluziile comisiei și o copie a dosarului titularului, iar pe baza raportului emis de către comisia mixtă, Colegiul Medicilor din România transmite Ministerului Sănătății avizul favorabil de recunoaștere", va obliga pârâtul Colegiul Medicilor din România să procedeze la avizarea favorabilă a cererii reclamantei și să înainteze dosarul intimatului-pârât Ministerul Sănătății în vederea emiterii ordinului de aprobare a recunoașterii titlului de calificare dobândit în Republica Moldova. De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere și procedura instituită de dispozițiile art. 1 alin. (4) din același act normativ potrivit cărora, recunoașterea profesională a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către Ministerul Sănătății, prin ordin al ministrului, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România a raportului comisiei mixte prevăzute la alin. (2), și se finalizează cu autorizarea titularului prin eliberarea certificatului de membru de către Colegiul Medicilor din România, în vederea exercitării profesiei de medic pe teritoriul României cu titlul de medic specialist în specialitatea echivalată, cu respectarea normelor în vigoare. Așa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 6Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată, va adminte în parte acțiunea formulată de reclamanta B., va anula adresa nr. x/12.05.2020 emisă de Ministerul Sănătății, Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică și adresa nr. x/20.02.2020 emisă de Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică, în ceea ce privește pe reclamanta A. și va obliga pârâtul Colegiul Medicilor din România să procedeze la avizarea favorabilă a cererii reclamantei și să înainteze dosarul pârâtului Ministerul Sănătății în vederea emiterii ordinului de aprobare a recunoașterii titlului de calificare dobândit în Republica Moldova.