ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5590/2022

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.06.2022 sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Administrația Prezidențială, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Sănătății și Autoritatea Națională Pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună pe cale de ordonanță preșidențială nereținerea contribuției sănătate, restituirea sumelor reținute, decontarea tuturor cheltuielilor medicale, respectiv medicamente, operații, analize, deplasări la spital, radioterapie, chimioterapie, în cuantum de 5000-6000 euro/lună.

Prin sentința civilă nr. 1195 din 27 iunie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția necompetenței materiale, ca neîntemeiată.

S-a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

S-a respins excepția lipsei de obiect, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Administrația Prezidențială, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Sănătății, și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul. Recursul nu este motivat.

Intimata-pârâtă Administrația Prezidențială, prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității recursului și excepția nulității cererii de recurs.

Pe fond, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința recurată fiind legală și temeinică.

Intimatul – pârât Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nemotivat, nul și formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, in ceea ce îl privește.

Intimatul – pârât Ministerul Sănătății a solicitat, prin întâmpinare, să se constate nulitatea recursului.

Recurentul – reclamant a formulat concluzii scrise prin care a invocat starea gravă de sănătate, solicitând admiterea acțiunii.

Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a exercitat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate.

Conform dispozițiilor art. 1.000 alin. (1) din C. proc. civ.

Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Astfel, data pronunțării sentinței prin care s-a respins cererea de emitere a ordonanței președințiale are efectul declanșării curgerii termenului de recurs, în raport de această dată, calculându-se ultima zi de declarare a căii de atac potrivit art. 181 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs fiind pronunțată la data de 27.06.2022, recursul fiind declarat la data de 8.07.2022 (data poștei), ultima dată de depunere a recursului fiind data de 13.07.2022.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte amintește că sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că recurentul nu a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs.

De asemenea, reține instanța de control judiciar că termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Instanța reține că prin Decizia nr. 3/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.000 alin. (1) din C. proc. civ. pronunțată de Curtea Constituțională, s-a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru legal stabilit de legiuitor în virtutea competenței sale constituționale prevăzute de art. 126 din Legea fundamentală, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene, după a căror împlinire valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Părțile citate la dezbateri au posibilitatea să cunoască soluția instanței și să acționeze în consecință, exercitându-și fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege. Eventuala lipsă de diligență a părții care, deși a fost citată la dezbateri sau la pronunțarea hotărârii judecătorești, nu promovează calea de atac în condițiile prevăzute de lege nu poate constitui un viciu de neconstituționalitate.

Faptul că legiuitorul a reglementat o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită nu relevă niciun aspect de neconstituționalitate, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție potrivit căruia, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum recurentul – reclamant a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reținut anterior, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 489 alin. (1), respectiv art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. și va respinge recursul ca tardiv formulat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 489 alin. (1) și art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1195 din 27 iunie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 noiembrie 2022.