ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5584/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 28.05.2020, sub dosar nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului Geoagiu, a solicitat obligarea pârâtei la comunicarea unor copii de pe documentele pe care le deține în vederea emiterii certificatului de urbanism, copii de pe documente necesare aprobării proiectului tehnic nr. 258/2007 și emiterii certificatului de urbanism și copii privind C.U. nr. 21/788/19.03.2001. Prin sentința nr. 846/CA/2020 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului Geoagiu, ca neîntemeiată. Prin decizia nr. 285/2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant B. împotriva încheierii de ședință din 12.06.2020 și a sentinței nr. 380/2020 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant A., prin care a solicitat desființarea deciziei atacate, fiind lipsită de temeinicie și legalitate; observarea faptului că dispozitivul deciziei privește pe B. și sentința nr. 380/2020 a Tribunalului Sibiu; respectiv, trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, apreciind că nici instanța de recurs, nici cea de fond nu au obligat pârâta să îi furnizeze documentele solicitate prin petiția x/30.03.20202, considerând că, în aceste condiții, judecata cauzei nu este terminată. Revizuentul a invocat motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., menționând că instanța de judecată nu s-a pronunțat în niciun fel asupra lucrurilor pe care le-a cerut expres prin acțiune, respectiv asupra restituirii taxei de timbru judiciar, adăugând că Legea nr. 554/2001 nu prevede.

Hotărârea primei instanțe Prin Decizia nr. 93 din 2 februarie 2022 a Curții de Apel Alba iulie – secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția perimării și s-a constatat perimată judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 285/10.03.2021pronunțată de Curtea de apel Alba Iulia în dosar nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului Geoagiu .

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs revizuentul criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie S-a arătat că in mod nelegal instanța a constatat că cererea a rămas in nelucrare 6 luni din cauza revizuentului, în condițiile in care la termenul din data de 16 iunie 2021 a formulat cerere de repunere pe rol, în temeiul art. 415 din C. proc. civ. Împrejurarea că cererea nu a fost atașată la dosar nu-i poate fi imputată.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Primăria Orașului Geoagiu a precizat, prin întâmpinare, că lasă soluția la aprecierea instanței

Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, Înalta Curte constată că recurentul - revizuent nu a exercitat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate. Conform dispozițiilor art. 421 din C. proc. civ.: (2) Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători. Astfel, data pronunțării sentinței prin care s-a constatat perimarea cererii de revizuire are efectul declanșării curgerii termenului de recurs, în raport de această dată, calculându-se ultima zi de declarare a căii de atac potrivit art. 181 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs fiind pronunțată la data 2 februarie 2022, recursul fiind declarat la data de 24 februarie 2022 (data poștei), ultima dată de depunere a recursului fiind data de 18 februarie 2022. Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Înalta Curte amintește că sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că recurentul nu a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs. De asemenea, reține instanța de control judiciar că termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor. Termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum recurentul – reclamant a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reținut anterior, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 489 alin. (1), respectiv art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. și va respinge recursul ca tardiv formulat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 489 alin. (1) și art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca tardiv formulat.