ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5467/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 28 mai 2021 reclamanta A. S.A. a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 211 din data de 10.02.2021 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2020, solicitând în principal anularea actului administrativ menționat anterior și în subsidiar, suspendarea efectelor actului administrativ până la soluționarea definitivă a plângerii formulate.

Prin sentința civilă nr. 297 din data de 18 noiembrie 2021 Curtea de Apel Cluj – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de A. S.A., împotriva hotărârii nr. 211 din10.02.2021 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru anularea, respectiv suspendarea acestui act.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs recurenta-reclamantă A. S.A. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că prin Hotărârea nr. 211 din data de 10.02.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării ("Consiliul") a sancționat A. cu amendă în valoare de 5.000 RON, apreciind că banca a comis fapte care intră sub incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) si art. 10 lit. d) din O.G. nr. 137/2000 republicată, pe motiv ca A. ar fi refuzat să deschidă un cont bancar domnului B., din considerente care țin de naționalitatea acestuia.

În primul rând, instanța de fond nu a luat în considerare niciunul dintre elementele pe care s-a întemeiat plângerea. Astfel, după cum s-a arătat în cuprinsul plângerii, domnul B. nu a primit niciun refuz oficial privind solicitarea de deschidere cont.

Este incorectă afirmația instanței potrivit căreia solicitarea domnului B. a fost "urmată în vederea analizării", domnul B. colabora deja de aproape un an cu banca la momentul sesizării CNCD, legitimându-se cu permisul de ședere. Permisul de ședere al petentului comunicat băncii era expirat încă din 16.01.2020, conform documentului depus la dosarul cauzei anexă la plângerea formulată.

Cu toate acestea, instanța de fond a arătat ca recurenta nu a propus "administrarea unui probator din care a rezultat motivul pentru care nu s-a deschis contul fără să analizeze probele deja depuse la dosarul cauzei.

Recurenta afirmă că, petentul trebuia să își reînnoiască permisul de ședere și să se legitimeze cu un permis de ședere valabil în vederea deschiderii contului de persoană fizică, în conformitate cu reglementările legale aplicabile în materia prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului, aspect care putea fi remediat ușor de acesta.

Permisul de ședere al domnului B. în România furnizat băncii era expirat la acel moment, banca nefiind informată dacă acesta a fost sau nu prelungit, valabilitatea acestuia având impact în autorizarea operațiunilor, indiferent că au ca obiect încercarea de a deschide un cont curent de persoana fizica sau efectuarea de operațiuni în calitate de delegat pe un cont de persoană juridică.

Punctual, în ceea ce privește solicitarea domnului B. de inițiere a relației de afaceri, doar ulterior preluării acesteia, prin completarea documentelor de deschidere de cont și furnizarea documentelor de identitate actualizate, banca ar fi putut să emită o decizie în ceea ce-1 privește pe petent - or domnul B. nu a completat documentația specifică.

Într-adevăr, conform evaluărilor internaționale realizate de către organismele abilitate precum Comisia Europeană, Moneyval, FATF, Turkmenistan este înscrisă pe lista țărilor cu risc, însă nu există nicio limitare impusă de A. pentru cetățenii turkmeni în ceea ce privește intrarea în relații de afaceri cu A..

Fiecare deschidere de cont este punctual analizată, însă banca nu are reglementată nicio interdicție cu privire la deschiderea de conturi pentru cetățenii acestui stat.

Banca nu poate face dovada unui fapt negativ, și anume faptul că domnul B. nu a fost discriminat. O eventuală dovadă a faptei de discriminare ar putea fi reprezentată de un document care să ateste refuzul deschiderii de cont, document care însă nu a fost emis de bancă și nici nu se pune problema unui astfel de refuz. Sub nicio formă însă aceste solicitări nu sunt și nu pot fi respinse pe motiv că un potențial client ar fi cetățeanul statului Turkmenistan.

Instanța nu a analizat nici apărarea băncii, de unde reiese faptul că A. nu adoptă o abordare discriminatorie față de cetățenii din Turkmenistan.

Astfel, în acest sens reiterează faptul că în conformitate cu bazele de date ale băncii la data de 30.06.2020 la data plângerii petentului un număr de 118 clienți A. aveau cetățenie turkmenă și conturile acestora au fost deschise în baza documentelor prezentate pentru verificarea identității acestora (permise de ședere/pașapoarte) cu respectarea legislației în vigoare.

În consecința, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare la instanța competentă.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este greșită.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta A. S.A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 211 din data de 10.02.2021 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării arătând că persoana care a solicitat deschiderea de cont curent nu a fost discriminată pentru că, nu a primit nici un refuz oficial pentru solicitarea formulată de deschidere de cont curent, și că în nici un caz solicitarea nu a fost respinsă pe motiv că un potențial client ar fi cetățeanul statului Turkmenistan.

CNCD, prin Hotărârea nr. 211/10.02.2021 a considerat că faptele sesizate de către petentul B. în sensul că acestuia i-a fost respinsă solicitarea de a-și deschide un cont bancar personal de către A. S.A. din cauza faptului că este din Turkmenistan, intră sub incidenta disp. art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. d) din O.U.G. nr. 137/2000.

Recurenta-reclamantă a apreciat că sancțiunea aplicată de consiliu și încadrarea faptei băncii ca fiind una discriminatorie sunt nelegale și nefondate, motiv pentru care a formulat plângere împotriva hotărârii anterior menționate, plângere care face obiectul prezentului dosar.

Instanța de fond a considerat plângerea formulată ca fiind neîntemeiată și a respins-o în consecință.

Înalta Curte nu împărtășește soluția instanței de fond apreciind că nu ne aflăm în prezența unei fapte de discriminare.

Astfel, Înalta Curte are în vedere că între A. și domnul B. existau relații de afaceri la momentul interacțiunii care face obiectul sancționării băncii. Petentul B. deținea la A. calitatea de împuternicit să realizeze anumite operațiuni pe contul unui client persoană juridică română, având astfel deja relații de afaceri cu banca în considerarea acestei calități, Înalta Curte apreciază că nu poate fi admisă existența unor fapte de discriminare din moment ce domnul B. avea la acel moment relații de afaceri cu A., încă din luna mai a anului 2019.

Astfel, domnul B. colabora deja de aproape un an cu banca la momentul sesizării CNCD, legitimându-se cu permisul de ședere. Permisul de ședere al petentului comunicat băncii era expirat încă din 16.01.2020, conform documentului depus la dosarul cauzei anexă la plângerea formulată.

Petentul trebuia să își reînnoiască permisul de ședere și să se legitimeze cu un permis de ședere valabil în vederea deschiderii contului de persoană fizică, în conformitate cu reglementările legale aplicabile în materia prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului, aspect care putea fi remediat de acesta.

Conform, Prevederilor din Condițiile Generale de Afaceri ale băncii, document care reglementează relația de bază dintre clienți (inclusiv împuterniciți) și A., stabilesc următoarele:

,,3.4.3. În situația expirării actului de identitate sau dacă clientul/împuternicitul nu și-a actualizat în evidențele băncii alte informații necesare aplicării măsurilor de cunoaștere a clientelei, Banca își rezervă dreptul de a suspenda orice tranzacții/servicii inițiate de Client/împuternicit la ghișeul băncii sau prin canale alternative până la prezentarea unor documente de identitate valide emise în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv până la furnizarea informațiilor necesare."

Permisul de ședere al domnului B. în România furnizat băncii era expirat la acel moment, banca nefiind informată dacă acesta a fost sau nu prelungit, valabilitatea acestuia având impact în autorizarea operațiunilor, indiferent că au ca obiect încercarea de a deschide un cont curent de persoana fizica sau efectuarea de operațiuni în calitate de delegat pe un cont de persoană juridică.

Înalta Curte are în vedere că, în ceea ce privește solicitarea domnului B. de inițiere a relației de afaceri, doar ulterior preluării acesteia, prin completarea documentelor de deschidere de cont și furnizarea documentelor de identitate actualizate, banca ar fi putut să emită o decizie în ceea ce-l privește pe petent, or domnul B. nu a completat documentația specifică.

În concluzie, Înalta Curte constată că, în speța supusă analizei CNCD nu a fost vorba de fapte de discriminare, ci de aspecte de conformitate, care au la bază obligații legale impuse de legislația în vigoare din materia combaterii spălării banilor și finanțării terorismului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite acțiunea formulată de reclamantă A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru combaterea Discriminării și va anula Hotărârea nr. 211 din data de 10.02.2021 a CNCD.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței nr. 297 din data de 18 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamantă A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru combaterea Discriminării.

Anulează Hotărârea nr. 211 din data de 10.02.2021 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.