ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4567/2021

Ședința publică din data de 8 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 15.04.2015, sub nr. x/2015, reclamantul Județul Giurgiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 30/16.02.2015 privind soluționarea contestației formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Giurgiu, împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din data de 24.11.2014 emisă de Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli, Programe Cooperare Teritorială Europeană și Programe PHARE și desființarea titlului de creanță prin care s-a aplicat o corecție financiară de 5% din valoarea contractului (12.551.279 RON la care se adaugă TVA 3.012.306,97 RON).

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 138 din 16 ianuarie 2019 Curtea de Apel București – Veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamantul Județul Giurgiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 138 din 16 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – Veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta U.A.T. Județul Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

După expunerea rezumativă a istoricului circumstanțelor cauzei, recurenta-reclamantă arată că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală asupra fondului raportului juridic litigios, cu încălcarea normelor de drept material incidente speței .

În primul rând, consideră recurenta că este fondată critica privind neretroactivitatea legii noi și implicit, incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului "tempus regit actum", așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din Ordonanța Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Preciează că procedura de licitație pentru atribuirea contractului de lucrări a fost lansată prin invitația de participare nr. x, publicată în SEAP la data de 03 martie 2011, data la care O.U.G. nr. 66/2011 și normele de aplicare nu erau în vigoare.

Abaterile reținute în sarcina recurentei s-au epuizat la data publicării anunțului de participare, dată de la care nu se mai puteau face modificări decât prin dispoziții ale organului administrativ jurisdicțional sau instanței de judecată (conform art. 179 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006).

Mai arată recurenta că nu era în măsură să cunoască, în mod neechivoc, drepturile și obligațiile legate de aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție publică, deoarece obligația de a implementa Proiectul "în conformitate cu prevederile prezentului contract și ale legislației naționale și comunitare în vigoare" exprimă obligații generice și mult prea vagi față de specificitatea abaterilor descrise în anexa la Ordonanța de urgență.

Situația juridică a fost creată în momentul săvârșirii așa-ziselor nereguli și nu momentul efectuării unui act de control și respectiv momentul aplicării unei sancțiuni, așa cum eronat reține instanța.

Mai afirmă recurenta că reținerea în sarcina sa a săvârșirii unei "nereguli", nu a fost dovedită de către pârâtă, în sensul legăturii dintre modul de a acționa al reclamantei prin săvârșirea abaterii prevăzută de pct. 2.3 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011 și cauzarea un prejudiciu sau aptitudinea de a produce în viitor un astfel de prejudiciu.

Deoarece prejudiciul cuantificat sau cuantificabil, prezent sau viitor, înregistrat în bugetul Uniunii Europene determinat este o condiție constitutivă a unei "nereguli", consideră că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru calificarea faptei ca fiind o neregulă în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/20.11.

Referitor la solicitarea privind rezultatul exercițiului financiar pe anul 2009 să fie pozitiv, ne asigură de faptul că operatorul economic ce va fi desemnat câștigător, are posibilitatea de a îndeplini contractul de lucrări în bune condiții și de a rezolva eventuale dificultăți financiare legate de îndeplinirea acestuia prin preluarea unui nou angajament față de cele curente, aflate în derulare, nu am mai avea garanția îndeplinirii contractului în bune condiții, profitul reprezentând un indicator de măsură a performanței societății.

În ceea ce privește solicitarea recurentei, în calitate de autoritate contractantă, de stabilire a cerințelor minime de calificare referitoare la situația economico-financiară și la capacitatea tehnică și profesională a operatorilor economici, potențiali participanți la procedură, arată că prin nota explicativă nu a obligat pe cineva la o cerință, așa cum greșit a interpretat instanța, ci a justificat, în mod legal, cerința menționată, fiind în măsură să motivăm aceasta.

Mai arată recurenta că cerința impusă nu a restricționat accesul operatorilor economici la procedura de achiziție și a asigurat un cadru concurențial corespunzător, asigurând astfel principiile tratamentului egal și al nediscriminării, prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 34/2006.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum și la dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Recurenta-reclamantă U.A.T. Județul Giurgiu solicită, prin cererea de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea sentinței atacate, iar în rejudecare, admiterea acțiunii introductivă și anularea Deciziei nr. 30/16.02.2015 privind soluționarea contestației înregistrată sub nr. x.154/19.12.2014, formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/24.11.2014.

Înalta Curte reține că actele administrative contestate au fost emise în cadrul proiectului cu denumirea "Reabilitarea infrastructurii de acces pentru dezvoltarea cooperării transfrontaliere în regiunea Giurgiu – Ruse (R.O.A.D. Giurgiu - Ruse)", având cod MIS-ETC 547.

În fapt, instituția intimată a procedat la efectuarea verificării documentare a cazului de suspiciune de nereguli vizând aspectele cuprinse în sesizarea nr. 739/08.01.2014 a Unității Gestionare Nereguli Fonduri Europene(UGNFE), conținând constatări cu implicații financiare cu privire la încălcarea normativelor legale în materie de achiziție publică, la atribuirea contractului de lucrări nr. x/27.07.2011 - încheiat între U.A.T. Județul Giurgiu și S.C. A. S.R.L., în cadrul aceluiași proiect cu titlul "Reabilitarea infrastructurii de acces pentru dezvoltarea cooperării transfrontaliere în regiunea Giurgiu - Ruse".

Verificările au fost finalizate prin emiterea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/24.11.2014, prin care instituția pârâtă a aplicat o corecție de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/27.07.2011, împotriva căreia recurenta-reclamanta a formulat contestația administrativă înregistrată la MDRAP cu nr. x/19.12.2014, care a fost respinsă ca nefondată de către instituția noastră prin Decizia nr. 30/16.02.2015.

În speță, pentru atribuirea contractului de execuție lucrări nr. x/27.07.2011, în valoare totală de 12.551.279 RON fără TVA, recurenta-reclamanta a aplicat procedura de "cerere de ofertă", iar ca urmare a aplicării criteriilor de atribuire, a fost desemnat câștigător operatorul economic S.C. A. S.R.L., care a oferit prețul cel mai mic dintre ofertanții participanți la procedură.

Ca urmare a verificării procedurii de achiziție, s-a constatat că recurenta-reclamanta UAT jud. Giurgiu, în calitate de autoritate contractantă, a impus următoarele criterii minime de calificare care au restricționat participarea la procedura de achiziție a unor potențiali ofertanți:

- rezultatul exercițiului financiar în anul 2009 să fie pozitiv;

- pentru funcția de manager de proiect - coordonator de proiect s-a solicitat un absolvent cu studii superioare tehnice/economice cu vechime în specialitate de minim 10 ani, atestat și ca manager de proiect, cu prezentarea obligatorie a unei copii a certificatului de calificare/atestat/diplomă și care să fi condus în ultimii 5 ani minim 2 proiecte în domeniul construcției de drumuri;

- pentru funcția de asistent manager/coordonator de proiect adjunct s-a solicitat minim 1 inginer/subinginer constructor, absolvent de studii tehnice de lungă durată, care să fie și atestat ca manager de proiect, acesta fiind obligat să prezinte copia certificatului de calificare/atestat/diplomă;

- pentru funcția de Șef de șantier s-a solicitat minim 1 inginer/subinginer constructor specialitatea Căi Ferate Drumuri și Poduri sau echivalentul acestuia, absolvent cu studii superioare tehnice de lungă/scurtă durată în specialitatea Căi Ferate Drumuri și Poduri sau echivalentul acestuia cu vechime de minim 10 ani în specialitate;

- informații privind managementul de sănătate și securitate ocupațională OHSAS 18002:2007 pentru lucrări de drumuri sau echivalentul său.

Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, autoritatea contractanta nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară si/sau la capacitatea tehnica și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, iar conform art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, autoritatea contractantă are obligația de a motiva respectivele cerințe impuse.

Autoritatea contractantă trebuie să justifice avantajele pe care le oferă condițiile minime impuse prin fișa de date a achiziției, în condițiile în care exercitarea acestui drept nu încalcă principiile art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, fiind interzisă solicitarea îndeplinirii unor criterii minime referitoare la situația economică și financiară care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire.

În ceea ce privește cerința ca rezultatul exercițiului financiar în anul 2009 sa fie pozitiv, se reține că bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ și de pasiv (mijloacele și resursele) la închiderea exercițiului și în alte situații prevăzute de lege, grupate după natură, destinație și lichiditate, respectiv după natură, proveniență și exigibilitate.

Bilanțul are drept scop de a prezenta fidel informații despre poziția financiară a întreprinderii, respectiv capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, cu ajutorul resurselor economice controlate (activele), structurii de finanțare (datorii și capitaluri proprii), precum și cu ajutorul unor indicatori economico-financiari specifici (lichiditatea și solvabilitatea).

Prin urmare, se poate constata că sunt suficiente elemente care pot indica situația economico-financiară a societății doar din prezentarea bilanțului contabil, conform prevederilor art. 185 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, nefiind relevant faptul că societatea a înregistrat profit sau pierdere. Acest aspect nu reprezintă un indicator determinant pentru faza de atribuire a contractului, fiind de natură să restricționeze participarea unor potențiali candidați care ar fi putut prezenta situații dezavantajoase pentru ele în acest sens la momentul respectiv.

Conform prevederilor art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, "Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie sa aibă o țesătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. în acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia".

Autoritatea contractantă are obligația promovării concurenței între operatorii economici și garantării tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor economici, (principii instituite de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006).

În ceea ce privește condițiile minime impuse pentru personal, Înalta Curte reține că, în mod corect, instanța de fond a constatat că nu există o motivare a solicitării acestor cerințe, care au îngrădit participarea unor posibili ofertanți la procedura de achiziției, respectiv a acelor ofertanți care dețineau numai personal specializat cu un număr mai mic de ani decât cel solicitat, fapt care nu conduce în mod automat șt redundant la ideea existenței unor riscuri de neîndeplinire a contractului.

Astfel, conform art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, "Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției".

În cauză, prin Nota justificativă cu privire la alegerea criteriilor de calificare și selecție, nu a fost prezentată o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza impunerii cerinței minime în discuție (alegerea acestei soluții reprezentând o situație de excepție și nu o regulă).

Astfel, în absența unor justificări pentru numărul minim de ani solicitat și în lipsa unei prevederi legale care să oblige la impunerea unei anumit nivel minim pentru realizarea proiectului (prin raportare la riscurile de neîndeplinire a contractului, așa cum obligă prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006), nu se poate prezuma că experiența dobândită într-un număr mai mic de ani, ar fi condus în mod automat și redundant la concluzia că s-ar fi ajuns în imposibilitatea de îndeplinire în bune condiții a contractului.

Faptul că recurenta-reclamantă se prevalează de complexitatea lucrării ce face obiectul procedurii de achiziție publică, nu o poate exonera de asumarea răspunderii pentru încălcarea legislației specifice care guvernează sediul materiei (O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006), conform cărora operatorilor economici trebuie să li se aplice un tratament egal, iar criteriile minime impuse în cauză nu conferă circumstanțe echitabile pentru posibilii ofertanți.

Înalta Curte mai reține faptul că UAT jud. Giurgiu, în calitate de autoritate contractantă, nu avea dreptul de a restricționa participarea acelor posibili ofertanți care ar fi deținut personal cu un număr mai mic de ani vechime în domeniu, mai ales în condițiile în care, potrivit art. 188 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, puteau fi solicitate doar informații referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune că "în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrări, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanți lor/candidați lor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea lucrărilor ce urmează să fie executate si numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele:

a) lista a lucrărilor executate în ultimii 5 ani, însoțită de certificări de bună execuție pentru cele mai importante lucrări. Respectivele certificări indică beneficiarii, indiferent dacă aceștia sunt autorități contractante sau clienți privați, valoarea, perioada și locul execuției lucrărilor și precizează dacă au fost efectuate în conformitate cu normele profesionale din domeniu și dacă au fost duse la bun sfârșit;

b) informații referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obținut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calității;

c) informații referitoare ta studiile, pregătirea profesională și calificarea personalului de conducere, precum și ale persoanelor responsabile pentru execuția lucrărilor".

Pe cale de consecință, orice posibil ofertant care ar fi putut dovedi o experiență specifică ar fi avut dreptul de a participa la procedura de atribuire a contractului, fără a fi obligat la îndeplinirea unei condiții suplimentare. în cazul de față, restricționa rea accesului operatorilor economici la procedura de achiziție și neasigurarea unui cadru concurențial corespunzător, a determinat inclusiv încălcarea principiilor tratamentului egal și al nediscriminării, prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 34/2006.

Față de constatările sus-menționate și luând în considerare prevederile O.U.G. nr. 66/2011, pentru nerespectarea normativelor legale în materia achizițiilor publice s-a stabilit aplicarea unei corecții financiare de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/27.07.2011 - încheiat între UAT jud. Giurgiu și S.C. A. S.R.L., conform lit. A), pct. 9 - "Prin anunțul de participare sau prin documentația de atribuire sunt stabilite criterii de selecție/atribuire ilegale și/sau discriminatorii" din Anexa I la H.G. nr. 519/2014.

În mod legal, în speță au fost avute în vedere prevederile art. 4 din H.G. nr. 875/2011, conform cărora "în cazul în care, pentru același contract de achiziție verificat, se constată existența mai multor nereguli/abateri privind regimul achizițiilor pentru care trebuie aplicate corecțiile financiare procentuale prevăzute în anexa la ordonanță, corecțiile financiare nu se cumulează și se va aplica valoarea cea mai mare a corecției financiare procentuale propuse".

Astfel, deși în situația de față au fost constatate mai multe abateri de la legislația achizițiilor publice, în speță a fost aplicată o singură corecție financiară de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/27.07.2011.

Se mai constată de către instanța de control judiciar că, și în condițiile în care respectivele cheltuieli au fost declarate eligibile la momentul acceptării cererilor de rambursare, acest aspect nu afectează dreptul instituției pârâte de a stabili corecții financiare și de a constata existența unor creanțe bugetare, în cadrul termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, pe de o parte, trebuie observat că potrivit dispozițiilor art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, "atunci când se constata nereguli în aplicarea de către beneficiar a prevederilor privind procedura achizițiilor publice fie în raport cu reglementările naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice, fie cu procedurile specifice de achiziții aplicabile beneficiarilor privați, se emit note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21", iar pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) din același act normativ, "Activitatea de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare se desfășoară de către structurile/echipele de control prevăzute la art. 20".

Relevant este și aspectul că, în ceea ce privește finanțarea europeană, instituția intimată are numai calitatea de gestionar/administrator al acestei surse de fonduri, iar nerespectarea condițiilor asumate prin contract va conduce la restituirea finanțării către bugetul Uniunii Europene.

De altfel, în prezenta cauză, sunt incidente următoarele prevederi din legislația comunitară:

Art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) 2988/95: "Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct m numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate"; Art. 2 pct. 7 și art. 98 din Regulamentul (CE) 1083/2006: "neregularitate" - orice încălcare a unei prevederi a dreptului comunitar, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea efectul de a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general; - art. 98 din Regulamentul (CE) 1083/2006: "Statele Membre vor avea, în primul rând responsabilitatea de a investiga neregularitățile, să ia măsuri atunci când se constată o schimbare importantă, care afectează natura sau condițiile de implementare sau de control a operațiunilor SQU a programelor operaționale și să procedeze la corecțiile financiare necesare".

Regulamentele nr. 2988/95 și nr. 1083/2006 fac parte din același cadru legislativ care garantează buna gestionare a fondurilor Uniunii și protejarea intereselor financiare ale acestuia din urmă, iar noțiunea de "abatere" în sensul art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 și respectiv noțiunea de "neregularitate" în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, impun o interpretare uniformă.

Aceste precizări fiind făcute, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu ocazia interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 septembrie 2015, Sodiaal International, C-383/14, EU:C:2015:541, punctul 20 si jurisprudența citată).

Astfel, deși din interpretarea celor două noțiuni prevăzute de Regulamentele nr. 2988/95 și nr. 1083/2006, rezultă ca o încălcare a dreptului Uniunii constituie o abatere, respectiv o neregularitate, nu se poate exclude totuși ca o asemenea abatere sau neregularitate să poată rezulta și dintr-o încălcare a dreptului național.

În consecință, noțiunile de "abatere" și respectiv "neregularitate", trebuie interpretate ca vizând nu numai orice încălcare a acestui drept, ci si încălcarea dispozițiilor de drept național care contribuie la asigurarea bunei aplicări a dreptului Uniunii referitor la gestionarea proiectelor finanțate din fondurile Uniunii.

Referitor la susținerile recurentei-reclamante, că ar fi fost încălcat principiul neretroactivității, deoarece s-au aplicat prevederile O.U.G. nr. 66/2011 la procedura de achiziție publică derulată în anul 2009, Înalta Curte are în vedere jurisprudența secției de contencios administrativ și Fisacl a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care se menționează că în ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, CJUE s-a pronunțat în cauzele C-260/14 și C-261/14, prin Hotărârea din 26 mai 2016, în sensul că:

"Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. x al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispozițiilor naționale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziții publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menționat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecțiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanțate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispozițiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut toc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principate."

Astfel, prin raportare la Hotărârea CJUE (Camera a cincea) din 26.05.2016 pronunțată în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14, precum și la prioritatea dreptului comunitar asupra oricărei norme interne contrare, dezlegarea raportului juridic litigios ce face obiectul dosarului de față, s-a efectuat judicios de către prima instanță, prin raportare la interpretarea CJUE din Hotărârea menționată anterior, astfel că în speță nu se poate discuta de aplicarea retroactivă a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă U.A.T. Giurgiu prin Consiliul Județean Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 138 din 16 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – Veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2021.