ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4541/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal reclamantele Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia și A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 7602 din 21.12.2017, în principal restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. x, înscris inițial în carte funciară nr. x, nr. top. x, casă cu 2 etaje, din cărămidă, acoperită cu țiglă, la parter cu 19 camere, 6 bucătării și dependințe, la etajul 1, cu 12 camere, 4 bucătării și dependințe, la etajul II cu 12 camere, 4 bucătării și dependințe (ulterior dezmembrat în apartamente), în subsidiar restituirea în natură a cotei de 1/2 parte din apartamentele din imobil pentru care s-a constatat anterior nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare și calitatea Arhiepiscopiei Romano-Catolic și măsuri reparatorii pentru rest. Prin sentința civilă nr. 188/2018 pronunțată în data de 06 iulie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, și A., respingând, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă, acțiunea formulată de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia și de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare, împotriva Deciziei nr. 7602 din 21.12.2017 emisă de pârât. Prin decizia 2162 din data de 05.04.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2018 Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul formulat de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 188/2018 din 6 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj– secția a III-a contencios administrativ și fiscal. A casat în parte sentința recurată. A trimis spre rejudecare la aceeași instanță cererea formulată de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței recurate referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantei A.. A respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 188/2018 din 6 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj– secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. În decizia de casare ICCJ a reținut că, cererea de retrocedare a fost formulată pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, iar această Dieceză este în prezent Arhidieceză ca urmare a ridicării în grad a Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia la nivel de Arhiepiscopie anul 1991, situația în care a apreciat că Arhiepiscopia are calitate procesuală activă. De asemenea a reținut că, cererea de retrocedare a fost formulată de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia pentru Consiliul Arhidiecezei, iar titularul actului administrativ contestat este același cu titularul cererii de chemare în judecată. În urma casării sentinței și trimiteri cauzei spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III – a contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2018*.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 23 din 3 februarie 2022 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba-Iulia, împotriva Deciziei nr. 7602/21.12.2017 a Comisiei Speciale de Retrocedare. S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții B., C., D., E., Câmpean Anica, F. - succesor al lui G., H. - fiica Moștenitoare a lui I., J. - fiica moștenitoare a lui K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. în nume propriu și în calitate de reprezentant al celorlalți intervenienți, Z., AA. în interesul pârâtei Comisiei Speciale de Retrocedare. S-a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 7602/21.12.2017 restituirea în natură pe seama reclamantei a cotei de 1/2 parte din dreptul de proprietate a apartamentelor din imobilul situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recurs intervenienți accesorii C., D., O., N., S., T., R., M., L., W., V., Q., P., E., H.- fiica moștenitoare a lui I., F. - succesorul lui G., Câmpean Anica, B., U., J. - fiica moștenitoare a lui K., X., Y., AA., Z.. Invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecarea în fond a cauzei de către instanța de recurs, cu consecința respingerii contestației formulate de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia și admiterii cererii de intervenție accesorie formulate în favoarea Guvernului României – Comisia Specială de Retrocedare.

Apărările formulate în cauză Intimata – pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, în condițiile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., autoritatea neformulând cale de atac. Intimata – reclamantă Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia a solicitat, prin intâmpinare, respingerea recursului ca inadmisibil, în raport de dispozițiile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de dispozițiile procedurale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenții-intervenienți accesorii este neavenit pentru următoarele considerente: Înalta Curte reține că, în cauză, intervenienți C., D., O., N., S., T., R., M., L., W., V., Q., P., E., H.- fiica moștenitoare a lui I., F. - succesorul lui G., Câmpean Anica, B., U., J. - fiica moștenitoare a lui K., X., Y., AA., Z. au formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul pârâtului Guvernului României – Comisia Specială de Retrocedare. Cererea de intervenție a fost admisă în principiu prin încheierea din data de 23 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, în primul ciclu procesual. Potrivit art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac. Cu alte cuvinte, aceasta nu va fi analizată de instanță, fiind considerată inexistentă. Investită cu o critică de neconstituționalitate a prezentelor dispoziții, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 80/2019 a statuat că: O astfel de soluție legislativă este firească, având în vedere că intervenția accesorie nu este altceva decât o apărare exercitată în favoarea uneia dintre părți. Ca atare, dacă partea originară, în interesul căreia s-a realizat intervenția accesorie, și-a demonstrat intenția de a nu utiliza beneficiul căii de atac prevăzute de lege pentru litigiul în cauză, prin neexercitare sau renunțare, atunci examinarea căii de atac introduse de intervenientul accesoriu în interesul acesteia este inutilă, lipsind însuși interesul, care se materializează exclusiv în susținerea demersurilor procesuale întreprinse de partea în favoarea/interesul căreia s-a realizat intervenția accesorie. Caracterul auxiliar al acestui tip de intervenție voluntară îi determină particularitatea imposibilității efectuării altor acte procesuale în afara celora care sunt în indisolubilă legătură cu finalitatea sprijinirii interesului părții originare, explicându-se astfel soluția legislativă înscrisă în textul ce formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate. Având în vedere cele arătate, Curtea constată că nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 21 din Constituție care consacră dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil. (par. 14). Înalta Curte constată că pârâtul în favoarea căruia s-a formulat cererea de intervenție, respectiv Guvernul României – Comisia Specială de Retrocedare, nu a formulat recurs împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, poziția procesuală fiind exprimată în mod neechivoc prin întâmpinare. In raport de relația intervenientului accesoriu de subordonare procesuală față de pârât și de dispozițiile anterior reținute, urmează a respinge recursul intervențiilor, ca neavenit, în temeiul dispozițiilor art. 67 alin. (4) din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenții – intervenienți accesorii, ca neaventi.