ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4430/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/03.03.2021 întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, cu privire la care aduce critici de netemeinicie și nelegalitate.

Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 179 din 13 octombrie 2021, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/03.03.2021.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs, solicitând în principal admiterea recursului formulat, casarea Sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu consecința admiterii contestației ca fiind fondată și anularea Raportului de evaluare nr. x/03.03.2021 întocmit de ANI, ca fiind netemeinic și nelegal, iar în subsidiar, admiterea contestației ca fiind fondată și anularea Raportului de evaluare nr. x/03.03.2021 întocmit de ANI, ca fiind netemeinic si nelegal.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că starea de fapt s-a creat în mod neintenționat, că fapta constituie abatere disciplinară comisă fără voință.

Prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor de drept material. Hotărârea recurată se dovedește a fi nelegală, întrucât Raportul de evaluare este lovit de nulitate absolută, urmare a faptului că sesizarea a fost făcută cu rea-credință de către Consiliul local Șibot fiind înaintată Inspecției de Integritate din cadrul ANI înainte de a se împlini termenul de depunere a declarației de interese și expirarea termenul de 10 zile lucrătoare prevăzut de articolul 6 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 176/2010. În concret, astfel cum rezultă din Raportul de evaluare, la data de 28.102019, în lucrarea nr. x/28.102019.

În contextul prezentat, cu trimitere la prevederile articolul 7 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, Agenția nu putea să declanșeze procedurile de evaluare până la expirarea termenelor susmenționate, sens în care raportul de evaluare este lovit de nulitate.

Hotărârea recurată se dovedește a fi nelegală având în vedere și faptul că, nerespectarea termenului de 30 de zile de la data la alegerii de depunere a declarațiilor de avere si declarațiile de interese constituie contravenție ce se sancționează cu amendă de la 50 RON la 2.000 RON, (art. 29, alin. (1) Legea nr. 176/2010), nefiind incidente dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, astfel cum s-a reținut în motivarea sentinței recurate. Acest aspect rezultă, inclusiv, prin prisma analizării prevederilor art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

În sensul tezei din urmă a articolului indicat, Inspecția de Integritate din cadrul ANI, prin adresa nr. x/11.06.2021, adeverește faptul că, "....nu au fost identificate elemente de încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese prevăzute de Legea nr. 161/2003 ".

Drept urmare, sancțiunile ce se pot efectiv dispune sunt cele prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. c) și d) din Legea 393/2004, respectiv diminuarea indemnizației cu 5-10% pe timp de 1-3 luni sau eliberarea din funcție, - ori, în cazul dat contestatorul nu mai detine funcția de viceprimar.

În atare privință, de menționat și faptul că, premergător înaintării sesizării către Agenție, cu trimitere la prevederile articolul 6 alin. (1) (li.t c, g și h) din Legea nr. 176/2010, persoana responsabilă din cadrul instituției locale cu implementarea prevederilor referitoare la declarațiile de avere si declarațiile de interese, avea obligația să ofere consultanță pentru completarea corectă a rubricilor din declarație și pentru depunerea în termen a acesteia, să ofere informații și indicații cu privire la conținutul și aplicarea prevederilor legale privind declararea și evaluarea averii, a conflictelor de interese și a incompatibilităților, iar după expirarea termenului de depunere, să informeze de Îndată persoana ce se află într-o atare situație, solicitându-i un punct de vedere în termen de 10 zile lucrătoare, (procedură prealabilă neefectuată).

Hotărârea recurată este nelegală și sub aspectul faptului că, nu a avut în vedere că drepturile bănești pe care le-a încasat contestatorul/recurent ca urmare a activității sale la SC "B." S.R.L., sunt infime, cu mult sub limita prevăzută de art. 18 din lege, nefiind diferențe semnificative între modificările intervenite în averea sape durata exercitării funcției de viceprimar și veniturile realizate în perioada supusă evaluării. Susținerile pârâtei/intimate, reținute de către instanța de fond, le apreciază ca fiind irelevante, contrare dispozițiilor legale în materie, motivat de durata redusă a acestei stări, de sume nesemnificative primite drept remunerație pentru calitatea de angajat, (cu mult sub limita prevăzută de art. 18 din lege), de faptul că starea de incompatibilitate a încetat anterior sesizării, altfel spus, incompatibilitatea nu a fost efectivă.

De altfel urmare a reorientării jurisprudenței secției de contencios administrativ și fiscal prin soluția de principiu adoptată în ședința din 22 mai 2017, în legătură cu modalitatea diferită de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, ținând cont și de modificarea Legii nr. 161/2003 prin Legea nr. 87/2017, instanța supremă a hotărât că la stabilirea stării de incompatibilitate între funcția publică și calitatea de administrator la o societate comercială, (în cazul dat, angajat) se are în vedere exercitarea efectivă a atribuțiilor și nu simpla deținere concomitentă a celor două calități.

În atare sens, arată faptul că, după data validării mandatului de viceprimar, contestatorul nu a desfășurat efectiv activități specifice meseriei de mecanic auto în cadrul SC "B." S.R.L..

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x/03.03.2021 emis de Agenția Națională de Integritate s-a reținut încălcarea de către reclamantul A. a dispozițiilor legale privind regimul incompatibilităților, reglementat de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, întrucât, în perioada 26.09.2019 – 11.02.2020, a deținut simultan atât funcția de viceprimar al comunei Șibot, jud. Alba și a exercitat și funcția contractuală de mecanic auto în cadrul S.C. B. S.R.L.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. c) Legea nr. 161/2003 prevede "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități:

c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia."

Pentru ca starea de incompatibilitate să fi încetat sau să nu fi existat, era obligatoriu, conform art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, ca recurentul să renunțe la funcția contractuală de mecanic auto în cadrul S.C. B. S.R.L. în cel mult 15 zile de la numirea sa în funcția de viceprimar, cerință legală ce nu a fost respectată de recurent și care a atras starea de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea antemenționată.

Astfel, potrivit art. 91 - (1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local.

(1

1

) Starea de incompatibilitate durează până la data încetării de drept a mandatului în care alesul local a exercitat o funcție sau o calitate incompatibilă cu aceasta sau până la data la care a încetat funcția sau calitatea care a determinat starea de incompatibilitate.

(2) În cazul prevăzut la art. 89, incompatibilitatea cu calitatea de ales local intervine la data la care alesul local, soțul sau ruda de gradul I a acestuia devin acționari.

(3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi."

Or, din documentele depuse la dosarul cauzei, reiese că reclamantul a încălcat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, referitoare la regimul juridic al incompatibilităților, ca urmare a faptului că în perioada 26.09.2019 - 11.02.2020, simultan cu exercitarea funcției de viceprimar al comunei Șibot, județul Alba, a exercitat și funcția contractuală de mecanic auto în cadrul S.C. B. S.R.L., fiind obținute venituri impozabile în valoare de 1.640 RON.

Nerespectarea de către alesul local aflat în stare de incompatibilitate a obligației prevăzute de dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 este sancționată cu încetarea de drept a mandatului de ales local, conform dispozițiilor art. 91 alin (4) din același act normativ.

Contrar criticilor recurentului, nu poate fi vorba de aplicarea sancțiunii nulității absolute a raportului de evaluare ca urmare a relei-credințe a Consiliului Local, instituția care a făcut sesizarea și nici pentru că aceasta a fost făcută înainte de expirarea celor 10 zile prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 176/2010, forma în vigoare la data evaluării, întrucât legea antementionată nu instituie o astfel de sancțiune și nici măcar nu temporizează sesizarea încălcării regimului juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților în funcție de vreun astfel de termen.

Așa cum este reglementat și de dispozițiile art. 91 alin. (3) și (4) din Legea nr. 161/2003, după expirarea termenului de 15 zile de la numirea în funcție, dacă sunt exercitate în continuare cele 2 funcții, intervine starea de incompatibilitate, indiferent de solicitarea punctului de vedere în cele 10 zile de la depunerea declarației de avere și de interese de persoana responsabilă, precum susține în mod greșit recurentul în cererea sa.

În plus, nu sunt incidente prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 176/201 invocat de către recurent, deoarece acesta se referă la declarația rectificată, aspect despre care nu poate fi vorba în speța de față, întrucât recurentul nu a depus nici măcar declarațiile de avere și de interese inițiale obligatorii, pe durata mandatului său de ales local 2016-2020, precum a fost reținut și în raportul de evaluare la punctul IV.

Astfel, teza finală a alin. (3) a art. 7 prevede că nu pot fi declanșate procedurile de evaluare până la expirarea termenului de depunere a declarației rectificate numai în măsura în care sunt depuse în termenul legal, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Evaluarea a fost declanșată la data de 10.03.2020, nu la data de 28.10.2019, precum în mod eronat susține recurentul. Astfel, chiar dacă am considera ipotetic că dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 sunt aplicabile în prezenta cauză, procedura evaluării ar fi în continuare întocmită cu respectarea legii, întrucât a început la câteva luni distanță de la data la care ar expira termenul de depunere a declarației de avere și/sau a declarației de interese rectificate aferente numirii în funcția de viceprimar.

"Art. 7

(1) Dacă, în termen de 10 zile de la primirea declarației de avere și a declarației de interese, persoanele responsabile potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) sesizează deficiențe în completarea acestora, vor recomanda, în scris, pe bază de semnătură sau scrisoare recomandată, persoanei în cauză rectificarea declarației de avere și/sau a declarației de interese, in termen de cel mult 30 de zile de la transmiterea recomandării. Rectificarea declarației poate fi inițiată și de către persoanele prevăzute la art. 1, în termen de 40 de zile de la depunerea inițială. Declarația de avere și/sau declarația de interese rectificată pot/poate fi însoțite/însoțită de documente justificative. (...)

(3) Până la expirarea termenului de depunere a declarației de avere și/sau a declarației de interese rectificate, Agenția nu poate declanșa procedurile prevăzute de prezenta lege, în condițiile în care sunt depuse în termenul legal."

Prin urmare, raportul de evaluare nu este lovit de nulitate absolută, ci este legal întocmit, potrivit dispozițiilor Legii nr. 176/2010.

De asemenea, hotărârea instanței de fond este pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente, reținându-se prin intermediul acesteia că recurentul a încălcat regimul incompatibilităților prevăzut de disp. art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Dispozițiile Legii nr. 393/2004 la care face referire recurentul se aplică conflictelor de interese, ori în prezenta cauză, precum în mod judicios a reținut și instanța de fond, raportul de evaluare contestat privește exclusiv starea de incompatibilitate.

Dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 176/2010, forma anterioară modificării din data de 15.12.20211, nu se referă la atenționarea cu privire la o posibilă stare de incompatibilitate, această obligație revenindu-i recurentului, anume cea de a cunoaște cazurile concrete de incompatibilitate pe care se impune a le respecta.

Totodată, nu prezintă nicio relevanță pentru existența stării de incompatibilitate aspecte precum vinovăția persoanei evaluate, prejudiciile produse ori cuantumul modificărilor aduse averii, deoarece pentru existența stării de incompatibilitate este suficientă simpla exercitare a două funcții care se exclud reciproc, în speță acestea fiind reprezentate de funcția de viceprimar și cea de angajat în baza unui contract individual de muncă.

Din dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, rezultă că nu are importanță durata contractului de muncă, fiind suficientă exercitarea unei funcții contractuale, prin urmare nu ar trebui analizată nicidecum intenția persoanei să încalce regimul juridic al incompatibilităților și, cu atât mai mult, nu are vreo influență cuantumul venitului obținut, întrucât în raportul de evaluare nu este vorba de identificarea unei diferențe semnificative în averea sa.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 179 din 13 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2022.