ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4196/2022

Ședința publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020 reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Organism Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației și Cercetării ca, în urma probatoriului ce se va administra să se dispună: suspendarea aplicării dispozițiilor procesului-verbal nr. x/11.02.2020, de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, emisă de OIPOCU-MEC, până la soluționarea definitivă a contestației pe fond; anularea deciziei nr. 01/1342/ES/29.05-2020, emisă de către OIPOCU- MEC, decizie prin care s-a respins contestația formulată de Inspectoratul Școlar Județean Iași nr. 01/23374/SJICSN/05.03.2020 privind proiectul x, cod SMIS - 22491, împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, înregistrat sub nr. x/11.02.2020; anularea procesului-verbal nr. x/1235/SJCSN/11.02.2020, de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență.

Prin sentința nr. 90 din 30 septembrie 2020, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de către reclamantul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN IAȘI în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ ORGANISM INTERMEDIAR PROGRAMUL OPERAȚIONAL CAPITAL UMAN din cadrul MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII îndreptată împotriva Deciziei nr. x/29.05.2020 privind soluționarea contestației depuse de ISJ Iași înregistrată la OIPOCU – MEC cu nr. x/05.03.2020 privind Proiectul x – Cod SMIS 22491 și împotriva Procesului-verbal nr. x/11.02.2020 de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN IAȘI, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, admiterea excepției prescripției dreptului material pentru declararea sumelor ca neeligibile, iar, pe fond, admiterea acțiunii.

Recurentul a reiterat prescripția dreptului material privind declararea acestor sume ca neeligibile și solicitarea de plată a acestora, motivat de faptul că de la data plății acestor sume s-a depășit cu mult, atât termenul de prescripție general reglementat de C. proc. civ., cât și termenul de prescripție privind creanțele bugetare reglementat de legislația fiscală.

Astfel, termenul general de prescripție pentru plata acestor sume de către I.S.J. Iași este depășit, sumele fiind rambursate în anii 2011, 2012, 2013, 2014 și 2015, iar procesul-verbal prin care se solicită plata sumelor a fost emis la data de 11.02.2020.

În continuare, recurentul a susținut că sentința recurată a fost pronunțată cu greșita aplicare a prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009.

În esență, a susținut că ulterior selectării de către ISJ Iași a lui A. S.A. în calitate de partener și ulterior întocmirii Acordurilor de Parteneriat (03.09.2009), la data de 15.09.2009, s-a publicat Ordinul nr. 2548/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice la O.U.G. nr. 64/2009 cu trei luni mai târziu, acesta reglementând, printre altele, modul de derulare a procedurilor de selecție a partenerilor privați menționate la art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009. La data de 15.09.2009, Inspectoratul Școlar Județean Iași și partenerul semnaseră Acordurile de parteneriat, iar Cererile de finanțare erau transmise spre evaluare în sistemul Actionweb.

Concluzionând, recurentul a susținut că selecția A. S.A. în calitate de partener de către ISJ Iași s-a realizat cu respectarea cerințelor care existau la momentul încheierii Acordurilor de Parteneriat căruia nu i se poate imputa retroactiv nerespectarea unor cerințe legale adoptate ulterior.

A susținut recurentul că prin 2 Corrigenda și o erată la Condițiile Generale, respectiv 6 Corrigenda și o erată la Condițiile Specifice ale Ghidului Solicitantului, emise până la data limită de depunere a proiectelor, nu au fost aduse modificări sau completări explicite acestor documente cu privire la o eventuală procedură de selecție a partenerilor privați sau clarificări cu privire la modalitatea de aplicare a dispozițiilor art., 24 din O.U.G. nr. 64/2009 în condițiile inexistenței normelor de aplicare ale acesteia.

Dacă Autoritatea de Management ar fi considerat necesară și relevantă aplicarea prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009, aceasta ar fi avut posibilitatea menționării exprese a acestui fapt în Ghidul solicitantului aplicabil și ar fi putut prezenta o serie de măsuri care să permită beneficiarilor, derularea unor proceduri de selecție a partenerilor, chiar și în lipsa normelor de aplicare ale O.U.G. nr. 64/2009, cu incidență până la publicarea acestora, ca măsură tranzitorie.

De asemenea, dacă Autoritatea de Management ar fi considerat relevant acest lucru apreciem că aceasta ar fi putut sesiza acest fapt atât în etapa de evaluare a proiectelor (etapă care s-a întins pe parcursul a 12 luni) cât și în etapa de implementare a proiectelor, la oricare din cererile de rambursare depuse spre aprobare.

A mai invocat recurentul inaplicabilitatea prevederilor invocate ca temei legal pentru stabilirea sancțiunii, respectiv dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 care vizează constatarea unor nereguli produse în perioada de implementare a proiectului, adică după semnarea contractului de finanțare nu și în timpul activităților care au fost realizate anterior semnării.

Cu privire la Regulamentul (CE) nr. 2342 din 23 decembrie 2002, de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, și Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006, de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European si Fondul de coeziune si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, recurentul a susținut că nu a identificat în cuprinsul Proiectului nicio altă trimitere expresă la un text din cuprinsul să care să fie aplicabil în cazul de speță.

În ceea ce privește dispozițiile art. 4 și art. 9 lit. A) din Contractul de finanțare x, înregistrat la AMPOSDRU cu nr. x/28.09.2010, a precizat că acestea nu sunt incidente în speță, deoarece ele vizează obligații în legătură cu implementarea contractului de finanțare și nu pot fi extinse la aspecte și evenimente anterioare semnării contractului de finanțare.

Referitor la nerespectarea principiului proporționalității, recurentul a arătat că orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia.

Analizând aspectele reținute de echipa de control în Procesul-verbal de constatare materializate în declararea ca neeligibile a tuturor sumelor solicitate la rambursare de partenerul 2 - A. S.A., este evident faptul că echipa de control a ignorat dispozițiile legale imperative în individualizarea sancțiunii acordate și implicit în aplicarea principiului proporționalității.

În fine, a susținut că AMPOSDRU trebuia și putea, încă de la momentul depunerii cererilor de finanțare, cunoscând situația generată de apariția O.U.G. nr. 64/2009 și faptul că, termenul de publicare a normelor de aplicare a O.U.G. nr. 64/2009 a fost semnificativ depășit, fie să emită instrucțiuni către solicitanți pentru a clarifica modul de aplicare a legii, fie, în etapa de verificare a eligibilității să sesizeze neaplicarea procedurii de selecție a partenerilor și să ia măsurile ce se impuneau.

În contextul în care AMPOSDRU trebuia și putea să pună în aplicare oricare dintre variantele de mai sus, dar nu a făcut acest lucru, apreciază că sancționarea exclusivă a beneficiarilor, la aproape 10 ani de la atribuirea proiectelor, pentru fapte care țin, printre altele, și de lipsa de reacție a AMPOSDRU, este netemeinică și nelegală.

Intimatul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., invocând neformularea de critici din care să rezulte aspectele de nelegalitate a hotărârii atacate.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

Excepția nulității recursului a fost respinsă de instanță, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

În susținerea prescripției dreptului material privind declararea sumelor ca neeligibile, recurenta invocă termenul de prescripție general reglementat de C. proc. civ., cât și termenul de prescripție privind creanțele bugetare reglementat de legislația fiscală, fără a avea în vedere prevederile legii speciale, derogatorie, respectiv O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, corect reținute de către instanța de fond, "dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare."

Așadar, legea a stabilit un termen de prescripție a cărui durată este de 5 ani și care începe să curgă, în principiu, de la data de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere.

În speță, instanța de fond în mod corect a apreciat, în raport de aceste dispoziții legale, că reclamantul nu a făcut dovada că programul a fost închis cu mai mult de 5 ani înainte de data stabilirii creanței bugetare pentru a fi aplicabilă prescripția.

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009.

Prin procesul – verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, contestat în cauză, s-a constatat neeligibilitatea cheltuielilor aferente contractului pentru nerespectarea prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, potrivit căruia, "Pentru implementarea proiectelor prevăzute la art. 23, autoritățile sau instituțiile finanțate din fonduri publice pot stabili parteneriate cu entități din sectorul privat, numai prin aplicarea unei proceduri transparente și nediscriminatorii privind alegerea partenerilor din sectorul privat", motivat de faptul că beneficiarul nu a făcut dovada derulării unei proceduri de selecție transparente și nediscriminatorie, la momentul selectării partenerului privat S.C. A. S.A., faptele reținute constituind neregulă în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Instanța de fond a constatat că sunt nefondate motivele de nelegalitate referitoare la faptul că art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009 nu poate constitui temei pentru declararea ca neeligibile a cheltuielilor efectuate de partenerul A., precum și cel al nerespectării principiului proporționalității.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului pârât sunt fondate. Prin contractul de finanțare, beneficiarul s-a obligat "(1) (...) să asigure managementul și implementarea proiectului în concordanță cu prevederile acestui contract, ale legislației comunitare și naționale și cu instrucțiunile emise de AMPOSDRU, cu maximum de profesionalism, eficiență și în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu. 4) (...) să respecte prevederile cuprinse în cererea de finanțare și să asigure conformitatea cu legislația și politicile Uniunii Europene și naționale, în special cele privind achizițiile publice, egalitatea de șanse și nediscriminarea, informarea și publicitatea, concurența loială, dezvoltarea durabilă și ajutorul de stat, acolo unde este cazul" (articolul 9), în conformitate cu legislația comunitară și națională în vigoare (articolele 1 și 15)

De asemenea, prin contractul de finanțare părțile au stabilit că eligibilitatea sumelor proiectului se stabilește în condițiile stabilite de "Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, de Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului economiei și finanțelor nr. 3/185/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin POSDRU, cu modificările și completările ulterioare, de Ghidul Solicitantului, de prezentul contract, de instrucțiunile AMPOSDRU, precum și de alte dispoziții legale aplicabile" (articolul 4).

Înțelesul noțiunii de neregulă în executarea contractului de finanțare a fost stabilit, astfel cum invocă recurentul, prin chiar contractul de finanțare, în sensul că "(1) Prin "neregulă" se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor Contractului de finanțare și a legislației comunitare și naționale în domeniu, rezultată dintr-o acțiune sau omisiune a Beneficiarului care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Comunității Europene, bugetelor administrate de aceasta ori în numele acesteia sau a bugetelor din care provine finanțarea publică națională. (2) Constatarea neregulilor și recuperarea sumelor plătite necorespunzător se realizează conform prevederilor legale în domeniu, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare, și a Hotărârii Guvernului nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 79/2003" (articolul 11).

Beneficiarului i s-a solicitat dovada derulării tipului de procedură de selecție, astfel cum este prevăzut în actul normativ de bază, O.U.G. nr. 64/2009, art. 23-24, și nu dovada respectării procedurii de selecție prevăzute de normele de aplicare ale acestuia, Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2548/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, fiind neîntemeiată invocarea acestuia pentru anularea actelor administrative.

Instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente apreciind că, la data încheierii Acordului de parteneriat nr. 7118 din 03.09.2009 cu S.C. A. S.A., era în vigoare O.U.G. nr. 64/2009 care la art. 24 consacră faptul că "pentru implementarea proiectelor prevăzute la art. 23, autoritățile sau instituțiile finanțate din fonduri publice pot stabili parteneriate cu entități din sectorul privat, numai prin aplicarea unei proceduri transparente și nediscriminatorii privind alegerea partenerilor din sectorul privat.", reclamanta având totuși obligația de a respecta exigențele impuse de ordonanța de urgență prin selectarea partenerului printr-o procedură care să asigure accesul tuturor societăților interesate.

Este corect faptul că O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 413 din 17 iunie 2009, art. 25 prevedea că "Aspectele legale, financiare și de altă natură privind proiectele implementate în parteneriat, finanțate în cadrul programelor operaționale pentru obiectivul convergență, vor fi reglementate prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență", iar potrivit art. 26, "În termen de 10 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, prin ordin al ministrului finanțelor publice, se aprobă normele metodologice de aplicare."

Contrar acestor dispoziții, într-adevăr, Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009 au fost aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2548/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 619 din 15 septembrie 2009, în timp ce Acordul de parteneriat între reclamantă și partenerul A., în vederea obținerii finanțării nerambursabile pentru proiect, a fost încheiat la data de 03.09.2009, anterior publicării normelor metodologice de aplicare, O.M.F.P. nr. 2548/2009. Acesta a prevăzut, prin art. 31 alin. (6), faptul că "Prevederile art. 24 din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 64/2009 se consideră îndeplinite dacă: a) liderul face dovada îndeplinirii prevederilor alin. (5) prin intermediul canalelor media cu acoperire națională sau prin internet și demonstrează că a ales partenerii dintre entitățile private care au răspuns anunțului public, în cazul parteneriatelor stabilite cu entități din sectorul privat înregistrate fiscal în România; b) liderul face dovada că partenerii au fost selectați dintre organizațiile care au domenii de activitate în concordanță cu obiectivele specifice ale proiectului, în cazul parteneriatelor stabilite cu entități din sectorul privat înregistrate fiscal în alte state membre ale Uniunii Europene."

Reclamanta nu a fost sancționată, însă, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 31 alin (6) din O.U.G. nr. 64/2009, prin actele contestate fiind reținut faptul că normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009 au intrat în vigoare la data de 15.09.2009, după data limită de încărcare în sistemul ActionWeb a cererii de finanțare (07.09.2009) și după data la care a fost semnat și înregistrat Acordul de parteneriat 7118/03.09.2009.

Neeligibilitatea cheltuielilor validate anterior pentru implementarea proiectelor s-a constatat pentru nerespectarea prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009, motivat de faptul că, la momentul selectării partenerului privat S.C. A. S.A., beneficiarul nu a făcut dovada derulării unei proceduri de selecție transparență și nediscriminatorie.

Conform prevederilor art. 23 din O.U.G. nr. 64/2009, "Proiectele finanțate din instrumente structurale în cadrul programelor operaționale pentru obiectivul convergență pot avea ca beneficiari parteneriate compuse din două sau mai multe entități cu personalitate juridică, înregistrate în România și/sau în statele membre ale Uniunii Europene, cu condiția desemnării ca lider al parteneriatului a unei entități înregistrate fiscal în România, excepție făcând proiectele pentru care beneficiar este o grupare europeană de cooperare teritorială", iar art. 24 prevede că "Pentru implementarea proiectelor prevăzute la art. 23, autoritățile sau instituțiile finanțate din fonduri publice pot stabili parteneriate cu entități din sectorul privat, numai prin aplicarea unei proceduri transparente și nediscriminatorii privind alegerea partenerilor din sectorul privat."

Art. 24 prevede posibilitatea autorităților/instituțiilor finanțate din fonduri publice de a stabili parteneriate cu entități din sectorul privat, dar stabilește obligativitatea de a derula o procedură transparentă și nediscriminatorie la selectarea partenerilor din sectorul privat.

Aceste dispoziții, a căror nerespectare s-a constatat prin procesul-verbal contestat, prevăd imperativ aplicarea unei proceduri transparente și nediscriminatorii în alegerea partenerilor din sectorul privat, impunând, așadar, obligativitatea aplicării procedurii. Pentru încălcarea acestora a fost constatată neeligibilitatea cheltuielilor, întrucât reclamanta nu a făcut dovada derulării unei proceduri de selecție, transparente și nediscriminatorii, din care să rezulte potențialii parteneri avuți în vedere în etapa de selecție, modul în care a efectuat analiza acestora în etapa de selecție, modalitatea de selectare a partenerului în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse și realizării indicatorilor asumați.

Lipsa normelor metodologice de aplicare a dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009 nu determină inaplicabilitatea acestora și nu justifică neaplicarea dispozițiilor care stabileau imperativ selectarea partenerilor din sectorul privat prin derularea unei proceduri transparente și nediscriminatorii.

În raport de cele reținute, actele administrative sunt legale, întrucât se confirmă neregula, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care definesc neregula ca reprezentând "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia Bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit", art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, potrivit căruia constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate, și art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, potrivit căruia "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Aprobarea cererii de finanțare, validarea și plata unei cheltuieli nu sunt de natură să împiedice constatarea unei nereguli. Chiar în situația în care sumele reprezentând contribuția UE și cele de la bugetul statului au fost încasate deja de beneficiar, autoritățile competente sunt obligate să își exercite activitatea de control asupra modului de utilizare a acestor fonduri, în situațiile în care nu sunt respectate condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare și să recupereze sumele reprezentând creanțe bugetare rezultate din nereguli. Curtea de Justiție a Comunității Europene a stabilit în jurisprudența sa că producerea unor nereguli, abateri sau fraude, produce un prejudiciu bugetului UE, iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiar restituirea fondurilor utilizate necorespunzător, regula fiind ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (Hotărârea din 15 septembrie 2005, Irlanda împotriva Comisiei Comunităților Europene, C-199/03).

În ceea ce privește nerespectarea principiului proporționalității în individualizarea sancțiunilor propuse, contrar susținerilor recurentului-reclamant și în deplin acord cu judecătorul fondului, acest principiu a fost respectat, în condițiile în care, așa cum rezultă din calculul prezentat în conținutul actelor contestate, au fost declarate ca neeligibile doar cheltuielile aferente partenerului privat, celelalte nefiind afectate de reduceri.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea 554/2004, se va dispune respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Inspectoratul Școlar Județean Iași împotriva sentinței nr. 90 din 30 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 27 septembrie 2022.