ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3729/2023

Ședința publică din data de 10 iulie 2023

Asupra prezentei contestații privind tergiversarea procesului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 iunie 2023, pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat suspendarea efectelor mandatului de control emis de pârâtă și a controlului însuși, anunțat prin înștiințarea nr. 95950/26.03.2023.

Instanța de fond a stabilit termen pentru judecarea cererii de suspendare la data de 27 iulie 2023.

Prin cererea înregistrată la data de 28 iunie 2023, reclamanta a solicitat preschimbarea termenului acordat în cauză, cerere respinsă prin încheierea pronunțată la aceeași dată.

1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 30 iunie 2023, sub nr. x/2023/a1, contestatoarea A. S.R.L. a formulat contestație privind tergiversarea procesului, întemeiată pe dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., prin care a solicitat obligarea instanței de fond la fixarea unui termen de judecată în perioada 3 – 7 iulie 2023.

După o scurtă prezentare a situației de fapt, contestatoarea a susținut că, prin respingerea cererii de preschimbare, instanța a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim, deși erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 230 C. proc. civ., în raport de motivele pentru care s-a solicitat suspendarea mandatului de control și a controlului derulat de ANRE și de împrejurarea că cererile de suspendare se judecă de urgență și cu precădere, conform art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Consideră că, prin respingerea cererii de preschimbare, a fost încălcat dreptul la o judecată efectivă în dosar, primul termen de judecată nefiind stabilit în așa fel încât să asigure respectarea acestui drept. Potrivit art. 201 alin. (5) C. proc. civ., instanța de fond avea instrumentele necesare pentru a prescurta termenele procedurale, având posibilitatea stabilirii unui termen urgent, cu citarea părților prin mijloace electronice, având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei.

În opinia contestatoarei, respingerea cererii de preschimbare a termenului de judecată reprezintă un veritabil refuz al accesului la justiție, conducând la încălcarea art. 6 din C. proc. civ. și a Convenției EDO, care reglementează dreptul la soluționarea cauzei într-un termen optim și previzibil. Nepreschimbarea termenului din 27 iulie 2023 într-un termen util lipsește de conținut însuși dreptul legal de a solicita suspendarea executării mandatului de control și a controlului. În acest sens, contestatoarea solicită a fi avute în vedere considerentele CEDO din cauzele H. contra F., Vernillo c. Franței, Bucholz c. Germaniei, Zimmerman și Steiner c. Elveției, Milasi c. Italiei.

Consideră contestatoarea că prezenta contestație privind tergiversarea procesului își găsește utilitatea, întrucât durata controlului este reprezentată de intervalul de timp scurs între emiterea mandatului de control și întocmirea procesului-verbal de contravenție. Intimata ANRE a demarat 12 controale la sediul contestatoarei și a 2 parteneri ai acesteia, în care durata controlului a fost, în medie, de 10 zile lucrătoare.

În speță, arată contestatoarea, mandatul de control a fost emis la 23.06.2023, astfel că se poate prezuma că ANRE ar putea emite procesul-verbal în jurul datei de 10.07.2023, motiv pentru care instanța de fond ar fi trebuit să fixeze un termen de judecată în perioada 3 -7 iulie 2023. În lipsa acestei măsuri, până la termenul din 27 iulie 2023, ANRE va proceda la emiterea procesului-verbal, cu consecința rămânerii fără obiect a cererii de suspendare.

Analizând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, reținând următoarele considerente:

Potrivit art. 522 alin. (1) și alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ.:

"(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor precizate, se reține că instituția juridică de drept procesual civil a contestației privind tergiversarea procesului trebuie să fie privită ca un remediu oferit de normele de procedură, în ipoteza în care se constată că termenul de derulare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri a fost întârziat în mod nejustificat și pot fi dispuse măsuri pentru înlăturarea situației care a provocat întârzierea.

În jurisprudența instanțelor de judecată, inclusiv a Înaltei Curți, s-a reținut în mod constant că problema soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil se apreciază în raport de criterii obiective ce țin de datele statistice, de durata medie de soluționare a cauzelor, de încărcătura cauzelor pe fiecare instanță/pe complete de judecată, ori de obiectul cauzei, cu referire la caracterul urgent al acesteia sau la necesitatea desfășurării anumitor proceduri prealabile specifice. Noțiunea de termen optim și previzibil trebuie apreciată prin raportare la posibilitatea obiectivă a judecătorului, conferită de lege, de a putea trece la judecarea pricinii numai după parcurgerea tuturor etapelor procedurale premergătoare, impuse de dispozițiile anterior menționate.

De asemenea, "termenul rezonabil" prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu trebuie confundat cu noțiunea de "termen scurt", iar termenul "optim și previzibil" trebuie interpretat în contextul cerințelor de eficacitate ale actului de justiție și respectării drepturilor procesuale ale tuturor participanților la procesul civil.

Înalta Curte constată că cererea de suspendare formulată de reclamantă a primit cel mai scurt termen de judecată alocat completului învestit cu soluționarea cauzei, astfel cum rezultă și din încheierea din 28 iunie 2023, prin care a fost respinsă cererea de preschimbare a termenului de judecată, fiind evident că instanța de fond a ținut cont de caracterul urgent al cererii și de motivele expuse în susținerea acesteia.

Totodată, se constată că, nici în susținerea cererii de preschimbare a termenului de judecată, nici în motivarea prezentei contestații privind tergiversarea procesului, contestatoarea nu a prezentat argumente concrete, demonstrabile, cu privire la necesitatea judecării mai rapide a cererii de suspendare. Susținerile referitoare la durata medie în care intimata a derulat controale anterioare similare nu reprezintă dovezi incontestabile în sensul că, și în cazul de față, controlul va fi derulat cu aceeași celeritate.

Motivele invocatei urgențe reprezintă supoziții și prezumții ale contestatoarei, întemeiate pe practica administrativă anterioară a ANRE cunoscută de societate, însă nu sunt suficiente pentru a conduce la aplicarea unei proceduri accelerate a soluționării cererii de suspendare, cu reducerea termenelor procedurale și a termenului de judecată într-o asemenea măsură încât ar putea fi afectat însuși dreptul la apărare al părții oponente și corecta soluționare a cauzei. Este adevărat că dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 dispun că cererea de suspendare se judecă de urgență și cu precădere, dar, totodată, este de observat că legiuitorul nu a stabilit un termen în acest sens, lăsând la latitudinea judecătorului învestit cu soluționarea cauzei fixarea primului termen.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că termenul de judecată alocat de Curtea de Apel București, în raport de încărcătura instanței, de obiectul cauzei și de planificarea ședințelor de judecată, este unul rezonabil, contestatoarea neprezentând argumente care să probeze incidența cazului prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, în condițiile art. 525 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea procesului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind tergiversarea procesului, formulată de contestatoarea A. S.R.L. cu privire la dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 10 iulie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.