ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3432/2023

Ședința publică din data de 22 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Oradea – secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 13 septembrie 2022, a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei, privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate‚ până la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/2022

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă invocă aplicarea greșită a prevederilor art. 413 C. proc. civ., cât și cele ale prevederilor art. 70, art. 71 și art. 76 din Legea nr. 161/2003, art. 228 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ și art. 301 din C. pen.

Se arată de către recurenta-pârâtă existența unei distincții între conflictul de interese de natură administrativă, reglementat de Legea nr. 161/2003 și săvârșirea infracțiunii de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane, prevăzută de art. 301 C. pen.

Astfel, chiar dacă, potrivit art. 19 din Legea nr. 176/2010, Inspecția de Integritate sesizează organele de urmărire penală, aceasta nu presupune că activitatea de evaluare și constatare să nu poată fi continuată sub imperiul reglementărilor privind conflictul de interese în materie administrativă.

Conflictul de interese de natură penală are o aplicare mult mai largă decât conflictul de interese administrativ.

Prin hotărârea judecătorească conflictul de interese administrativ este examinat prin raportare la normele administrative, urmând ca în situația unei sentințe definitive să se aplice sancțiunile prevăzute în Legea nr. 176/2010.

Astfel, soluția laturii penale nu are nicio incidență în ceea ce privește latura administrativă, în timp ce disp. art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 impun în sarcina primarilor și viceprimarilor obligația de a-și lua toate măsurile necesare pentru a nu încălca prevederile referitoare la conflictul de interese de natură administrativă.

Reglementările sus-menționate se coroborează cu cele ale art. 288 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care lărgesc sfera conflictului de interese și definesc noțiunea de interes personal într-o anumită problemă, care nu vizează doar aspectele patrimoniale, lucru care conduce la concluzia că soluția ce se va da în procesul penal nu are o înrâurire "hotărâtoare" asupra prezentei cauze.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea dacă legea nu prevede altfel.

Din actele dosarului, respectiv din cuprinsul adresei nr. x/06.04.2022, reiese faptul că sesizarea trimisă de recurentul-pârât către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost înaintată spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta, fără să se facă mențiunea începerii urmăririi penale.

În același timp, Înalta Curte constată că legiuitorul a reglementat distinct conflictul de interese de natură administrativă și infracțiunea de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane, iar sancțiunile sunt distincte.

În materie administrativă, conflictul de interese este definit de dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 și se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică, are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Infracțiunea prevăzută de art. 301 C. pen., folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane, presupune un pericol concret deoarece nu este suficient ca funcționarul să îndeplinească un act, ci trebuie ca acel act să fi produs direct sau indirect un folos material/patrimonial pentru sune, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, cum se arată în Deciziile Curții Constituționale nr. 34/2019 și nr. 438/2019, astfel că se delimitează clar cele două fapte.

Prin urmare, de principiu, cele două proceduri sunt distincte și numai prin pronunțarea unei hotărâri în materie penală, fie că este un act definitiv al procurorului sau o hotărâre a instanței penale, se poate clarifica ipoteza unei înrâuriri asupra procesului derulat în fața unei instanțe civile.

În cauza Lungu contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că nu este încălcat art. 6 din Convenție în situația derulării unor proceduri paralele, contestație administrativ-fiscală și o procedură penală.

Situația premisă este întrunită și în prezenta cauză, în ipoteza pronunțării unei hotărâri în materie penală care a analizat aspecte ce se impun cu autoritate de lucru judecat instanței civile, aspecte care în stadiul actual al ambelor proceduri nu pot fi cunoscute cu certitudine, instanța civilă va ține seama de acestea, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) din C. proc. pen.

La rândul său, în ipoteza pronunțării unei hotărâri definitive de către instanța civilă, sunt aplicabile prevederile art. 28 alin. (2) di C. proc. pen., dar și Hotărârea din cauza Lungu contra României, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția Drepturilor Omului.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 497 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să se admită recursul declarat, să se dispună casarea încheierii și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

În temeiul disp. art. 453 C. proc. civ., va fi obligat intimatul-reclamant la plata sumei de 100 RON către recurenta-pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva încheierii din data de 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Oradea – secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Obligă intimatul-reclamant la plata sumei de 100 RON către recurenta-pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.