ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3350/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 07.05.2021, reclamanta A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României, Ministerul Sănătății să dispună, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului ERLOTINIB (denumire comercială TARCEVA) pentru indicația terapeutică chordom de clivus operat, iar în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Prin sentința civilă nr. 216 din 3 septembrie 2021Curtea de Apel Cluj– secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii ridicată din oficiu și a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, având ca obiect obligație de a face.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs A. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că în mod eronat instanța de fond a admis excepția inadmisibilității pe motiv că nu s-ar fi formulat cerere adresată pârâților.

Arătă că anterior promovării cererii de chemare în judecată s-a adresat cu o cerere pârâților și a solicitat în principal, includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului ERLOTINIB (denumire comercială TARCEVA) pentru indicația terapeutică CHORDOM DE CLIVUS OPERAT și în subsidiar obligarea pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂȚII la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse in rezumatul caracteristicilor produsului, publicat in transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Intimatele-pârâte au depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimate-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta A. susține că s-a adresat cu o cerere pârâților, solicitând în principal includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fară contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Erlotinib (denumire comercială Tarceva) pentru indicația terapeutică Chordom de Clivus Operat și în subsidiar adoptarea de către Ministerul Sănătății a Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Referitor la motivul de recurs privind admiterea în mod eronat de către instanța de fond a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată pe motiv că recurenta-reclamantă nu ar fi formulat cerere adresată pârâților:

Instanța de fond, analizând întreaga documentație depusă la dosarul cauzei a reținut în mod corect că deși reclamanta susține că, anterior promovării acțiunii, s-a adresat autorităților pârâte cu solicitările care fac obiectul prezentului dosar, nu a făcut dovada în acest sens și nu s-a conformat nici la solicitarea expresa a instanței.

Astfel, în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamanta nu a îndeplinit dispozițiile art. 249 C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un net administrativ individual care i se adresează trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhice superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

În contextul prevederilor legate mai sus menționate și având în vedere că la nivelul CNAS nu s-a înregistrat nicio plângere administrativ prealabilă prin care să se solicite CNAS " obligarea CNAS și includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe baza de prescripție medicală, în sistemul da asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare, în regim de compensare 100%, a medicamentului Erlotiniv (denumire comercialii Tarceva) pentru indicația "chordorm de clivus-operat", instanța de fond în mod corect a reținut că recurenta-reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor art. 7 alin, (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările si completările ulterioare.

Referitor la inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, se au în vedere și dispozițiile art. 2 alin. (5)-(7), art. 10 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulțumit, sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acțiune în contencios administrativ, iar, în aceste condiții, dreptul la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă, sau după expirarea termenului legal de soluționare a cererii.

Din redactarea textului rezultă fără echivoc că formularea plângerii prealabile constituie o condiție specială, obligatorie, de exercitare a acțiunii. Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ.

Recurenta-reclamanta nu a formulat plângere prealabilă, procedură reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Acțiunea în contenciosul administrativ trebuie să respecte forma și obiectul, astfel cum sunt acestea prevăzute de legea specială. art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 care dispun că instanța de contencios administrativ poate fi sesizată pentru anularea în tot sau în parte a unui act administrativ sau pentru a se denunța nesoluționarea în termen a unei cereri, respectiv refuzul nejustificat de soluționare a cererii, prin obligarea autorității publice la emiterea actului administrativ sau la efectuarea operațiunii administrative.

Recurenta-reclamantă, susține că prezenta cerere se încadrează în categoria acțiunilor de contencios administrativ generate de refuzul nejustificat de soluționare a cererii, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Or, pentru a exista un refuz nejustificat, în mod evident este necesar ca, în prealabil, recurenta-reclamantă să se fi adresat autorității publice cu o cerere, a cărei soluționare a fost refuzată cu exces de putere.

În acest context, recurenta-reclamantă A. a formulat acțiune direct în instanță, fără a se adresa în prealabil pârâților cu solicitările în legătură cu care pretinde că a primit refuzuri nejustificate. Or, o astfel de conduită atrage inadmisibilitatea cererii în contenciosul administrativ, reprezentând un veritabil fine de neprimire.

În speță nu este vorba despre nerespectarea procedurii plângerii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci despre lipsa unei cereri incipiente, impusă de chiar definiția refuzului nejustificat, de natură a declanșa întreaga procedură reglementată de Legea contenciosului administrativ, lipsă care atrage inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva sentinței nr. 216 din 3 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj– secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2022.