ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3337/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

Asupra revizuirii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 aprilie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale Regulamentului privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1347/17.09.2019, a formulat acțiune în contencios administrativ, solicitând anularea Răspunsului la plângerea prealabila comunicat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Adresa nr. x/21.02.2020 precum și anularea Hotărârii secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1684/19.11.2019 și, pe cale de consecință, admiterea cererii de transfer de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Buzău.

Prin cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2020, Tribunalul Ilfov a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin sentința civilă nr. 136 din 25 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității ca neîntemeiată; a fost admisă cererea formulată de reclamantul A.; a fost anulată adresa nr. x/21.02.2020 și hotărârea nr. 1684/19.11.2019 și a fost obligat pârâtul Consiliului Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul reclamantului de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Buzău; totodată a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul voluntar accesoriu Tribunalul Ilfov, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 136 din 25 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal atât pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, cât și intervenientul Tribunalul Ilfov, au declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Prin decizia nr. 4337 din 29 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii și de recurentul-intervenient Tribunalul Ilfov împotriva sentinței nr. 136 din 25 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, a casat, în parte, sentința recurată și, rejudecând, a înlăturat dispoziția privind obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea hotărârii prin care să dispună transferul reclamantului de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Buzău, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Tribunalul Ilfov, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a obligat intimatul-reclamant A. la plata către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 4337 din 29 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire reclamantul A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii capătului de cerere având ca obiect transferul de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Buzău.

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția lipsei de interes, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 20 octombrie 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4337 din 29 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, pentru lipsă părți, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2022, a fost dispusă suspendarea judecării cererii de revizuire, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 20 aprilie 2023.

Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimată cererea de revizuire formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 4337 din 29 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul urmând a se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 iunie 2023.