ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3335/2023

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curte de Casație și Justiție sub nr. x/2019, petentul reclamant A. a solicitat instanței restituirea taxei de timbru în cuantum de 100 RON plătită în dosarul nr. x/2019, având ca obiect cerere de strămutare a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj. Cererea a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Cluj, care a soluționat dosarul nr. x/2019 având ca obiect strămutare.

Hotărârea primei instanțe Prin încheierea nr. 99 din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul, solicitând anularea acesteia și rejudecarea cauzei pe fond.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Soluția instanței de recurs În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza admisibilitatea recursului, reținând următoarele: Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului". Din dispozițiile din C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru reglementează situațiile în care, la cererea petiționarului, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie - integral, parțial sau proporțional. Mai departe, alin. (4) teza I din același act normativ stipulează că, "cererea de restituire se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea", corelativ alin. (5) prevede că, "cererea de restituire soluționată de instanța de judecată va fi depusă în vederea restituirii la unitatea administrativ-teritorială la care a fost achitată". Așadar, potrivit procedurii prevăzute de dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cererea de restituire a taxei judiciare de timbru se soluționează de către instanța de judecată, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de a fi atacată cu vreo cale de atac. Astfel, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, rezultă că, încheierea nr. 99 din 15 decembrie 2021, obiect al recursului pendinte, prin care Curtea de Apel Cluj a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, formulată de reclamant nu este susceptibilă a fi atacată cu apel/recurs. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 99 din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.