ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3327/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2020, la data de 29 octombrie 2020, reclamanta Compania Naționala de Căi Ferate "CFR" S.A. București - Sucursala Regionala de CF Timișoara, a formulat, în contradictoriu cu Agenția de Investigare Feroviară Română - AGIFER, plângere împotriva investigației și a Raportului final al accidentului feroviar produs la data de 02 martie 2019 în stația Săvârșin la ora 12:45, pe raza Sucursalei Regionale CF Timișoara, secția de circulație Radna – Ilia, linie dublă electrificată, unde, la expedierea trenului de călători nr. 74 – 1 (OTF – CFR Călători), de la linia 1 abătută în direcția Vărădia, pe firul 1 al dublei de circulație, s-a produs deraierea primei osii de la primul boghiu și ridicarea osiilor 2 și 3 al aceluiași boghiu al locomotivei EA 689 pe profilul contrașinei aparatului de cale nr. 18 din capătul Y al stației.

Prin sentința civilă nr. 20/21.01.2021, Curtea de Apel Timișoara și-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal.

La rândul său, Curtea de Apel București – secția a IX –a contencios administrativ și fiscal și-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 608/20.04.2021.

Conflictul negativ de competență astfel ivit a fost soluționat prin decizia nr. 4249/28.11.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul că revine Curții de Apel Timișoara competența teritorială de soluționare a cauzei în primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 638 din 14 decembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. București - Sucursala Regională de CF Timișoara, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Investigare Feroviară Română – AGIFER, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 638 din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. București - Sucursala Regională de CF Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Printr-un prim set de critici, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței să pronunțe soluția de respingere a contestației deduse judecății și nici motivele pentru care au fost înlăturate cererile/susținerile/apărările CNCF "CFR" S.A. - Sucursala Regionala de CF Timișoara.

De asemenea, soluția de respingere a cererii ca inadmisibilă și considerentele referitoare la lipsa caracterului administrativ al Raportului de investigare sunt nelegale, întrucât instanța nu a analizat argumentele de fapt și de drept pe care le-a invocat prin acțiunea dedusă judecății și probatoriul administrat.

Printr-un alt set de critici, recurenta-reclamantă a învederat, în esență, că sentința civilă recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 33/2015, pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul feroviar, art. 1 lit. b), art. 20 alin. (1) și art. 21 din Legea nr. 55/2006 privind siguranța feroviară, art. 6 lit. g), art. 45 și art. 70 alin. (2) din Anexa la H.G. nr. 117/2010 pentru aprobarea Regulamentului de investigare a accidentelor și a incidentelor, de dezvoltare și îmbunătățire a siguranței feroviare pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul din România, precum și lit. d) din Anexa 2 la H.G. nr. 21/2015 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor.

Astfel, hotărârea instanței de fond este nelegală, având în vedere că din interpretarea dispozițiilor legale invocate rezultă că instituția pârâtă este o instituție publică aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, iar actele emise de aceasta sunt acte administrative unilaterale supuse cenzurii instanței de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, în raport de dispozițiile art. 6 lit. g) din Anexa H.G. nr. 117/2010, coroborate cu cele ale art. 20 din Ordonanța de urgență nr. 73/2019 privind siguranța feroviară publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1002 din 12 decembrie 2019, precum și cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fără echivoc se constată că investigația accidentului de cale ferată și Raportul de investigare prin care a fost finalizată au caracterul de acte administrative, iar persoana juridică, care a efectuat investigarea și a emis raportul, are calitatea de autoritate publică.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 februarie 2022, intimata-pârâtă Agenția de Investigare Feroviară Română-AGIFER a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că în mod corect și motivat a admis instanța de fond excepția inadmisibilității.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. București - Sucursala Regională de CF Timișoara este fondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii, judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care se întemeiază soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă, în esență, o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă sau contradictorie nu poate fi reținută raportat la sentința atacată. Instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor susținerilor formulate de acestea.

În consecință, motivul de recurs analizat este nefondat, întrucât motivarea primei instanțe răspunde argumentelor prezentate de părți, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind astfel identificate contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. să nu-și găsească incidența în cauză.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. București - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara cu privire la greșita aplicare a prevederilor legale de către instanța de fond, în legătură cu aprecierea actului ce face obiectul litigiului dedus judecății.

Reclamanta a formulat plângere împotriva investigației derulate de AGIFER cu privire la accidentul feroviar produs la data de 02 martie 2019 în stația Săvârșin, la ora 12:45, respectiv împotriva Raportului de investigare final întocmit de pârâtă, ca urmare a acțiunii de investigare privind accidentul feroviar produs la la data de 02 martie 2019 în stația Săvârșin la ora 12:45, pe raza Sucursalei Regionale CF Timișoara, secția de circulație Radna - Ilia, linie dublă electrificată, unde, la expedierea trenului de călători nr. 74 - 1 (OTF - CFR Călători), de la linia 1 abătută în direcția Vărădia, pe firul 1 al dublei de circulație, s-a produs deraierea primei osii de la primul boghiu și ridicarea osiilor 2 și 3 al aceluiași boghiu al locomotivei EA 689 pe profilul contrașinei aparatului de cale nr. 18 din capătul Y al stației.

Instanța de primă jurisdicție a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, apreciind că actul supus judecății nu este un act administrativ, care să poată fi cenzurat de instanța de contencios administrativ.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 55/2006 privind siguranța feroviară, în forma în vigoare la data producerii accidentului și demarării investigației, stabilesc expres caracterul administrativ al investigației, astfel încât instanța de primă jurisdicție în mod greșit a reținut că actul atacat nu este un act administrativ, fiind încălcat dreptul constituțional la justiție al reclamantei.

Conform dispoziției prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 55/2006, investigația are statutul juridic de act administrativ, permițând investigatorilor principali să își îndeplinească sarcinile în modul cel mai eficient și în timpul cel mai scurt cu putință.

Totodată, potrivit art. 6 lit. g) teza a doua din Anexa la H.G. nr. 117/2010, pentru aprobarea Regulamentului de investigare a accidentelor și a incidentelor, de dezvoltare și îmbunătățire a siguranței feroviare pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul din România, "Investigația are statutul juridic de act administrativ".

Față de dispozițiile legale anterior expuse, instanța de control judiciar reține că, în condițiile în care legea specială stabilește expres natura actului emis în urma investigației, instanța nu poate stabili un alt regim juridic al actului și nici nu este datoare să analizeze actul emis de pârâtă și supus controlului judiciar din perspectiva prevederilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv a definiției actului administrativ conform legii contenciosului administrativ, în acest sens fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal de care s-a prevalat recurenta-reclamantă (decizia nr. 3613/16.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și decizia nr. 4493/18.09.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017) și chiar intimata-pârâtă, care a depus decizia nr. 4378/16.09.2020, prin care a rămas definitivă soluția instanței de fond de respingere a excepției inadmisibilității.

Raportat la motivele de fapt și de drept invocate de reclamantă în susținerea cererii de chemare în judecată, instanța de recurs constată că acțiunea acesteia este îndreptată împotriva investigației în sine, care este calificată, prin dispozițiile art. 20 din Legea nr. 55/2006 ca act administrativ, nu doar împotriva raportului prin care aceasta a fost finalizată.

Astfel, instanța de control judiciar reține că actul ce face obiectul cauzei este un act administrativ individual emis în aplicarea în concret a dispozițiilor H.G. nr. 117/2010, act care poate fi supus controlului judiciar, iar instanța de fond este datoare să analizeze cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

În acest context, se rețin ca fiind nerelevante și susținerile intimatei-pârâte referitoare la statutul juridic al AGIFER, respectiv, dacă aceasta poate sau nu să fie calificată ca autoritate publică în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ori considerentele referitoare la regimul raportului juridic în cadrul căruia se emite raportul de investigare, atâta timp cât legea specială stabilește expres natura investigației, a actului emis în urma investigației.

Având în vedere considerentele care au determinat soluția recursului de față și pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea continuării judecății, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. București - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara împotriva sentinței civile nr. 638 din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 iunie 2023.