ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3232/2023

Ședința publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 02.04.2021, sub numărul de dosar x/2021, reclamanții Județul Călărași și Consiliul Județean Călărași au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor și Guvernul României, restituirea sumei de 25.452.092 RON, reprezentând diferența dintre suma alocată de la bugetul de stat pentru asigurarea activităților de asistență socială și cuantumul de 90% din cheltuielile efectuate de Consiliul Județean Călărași.

Prin sentința civilă nr. 1299 din data de 27 septembrie 2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Județul Călărași și Consiliul Județean Călărași, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor și Guvernul României, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1299 din data de 27 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții Județul Călărași și Consiliul Județean Călărași, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Prima critică formulată de către reclamanți vizează constatările eronate ale instanței de fond privind imposibilitatea încadrării cererii introductive în prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, deși reclamanții s-au adresat instanței de contenios administrativ în calitate de părți vătămate în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 25.452.092 RON reprezentând diferența dintre suma alocată de la bugetul de stat pentru asigurarea activităților de asistență socială și cuantumul de 90% din cheltuielile efectuate de Consiliul Județean Călărași.

În opinia reclamanților, obiectul acțiunii poate fi încadrat în prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ca urmare a nesoluționării în termen legal a solicitării acestora formulate pe calea procedurii prealabile.

Cea de-a doua critică adusă sentinței recurate vizează motivele pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția de admitere a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

Recurenții-reclamanți susțin că prima instanță a considerat că acțiunea este inadmisibilă întrucât are ca obiect solicitarea unor sume de bani care depășesc alocările bugetare, interpretând în mod eronat dispozițiile Legii nr. 55/2020 privind bugetul de stat pe anul 2020, deși, în realitate, sumele solicitate de reclamanți erau cu mult sub nivelul alocărilor bugetare pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul județelor conform art. 4 lit. a) din același act normativ.

Atât intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor, cât și intimatul-pârât Guvernul României au înregistrat la dosarul cauzei întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți cu privire la cererea de recurs

Analizând cu prioritate termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.: "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Înalta Curte reține că recurenții-reclamanți Consiliul Județean Călărași și Județul Călărași au formulat, odată cu cererea de recurs, și o cerere de repunere în termenul de exercitare a acestei căi de atac, motivată de faptul că, în perioada 26 ianuarie 2022 – 4 februarie 2022, apărătorul ales al reclamanților, în urma infectării cu Coronavirus, s-a aflat în izolare la domiciliu și nu a avut acces la acte, fiind în imposibilitate de a formula și de a depune recursul în termenul prevăzut de lege.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ și absolut.

Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.

Potrivit art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.: "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".

Din analiza coroborată a prevederilor legale rezultă că, pentru repunerea în termen este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: nerespectarea de către parte a unui termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul inițial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării.

În literatura de specialitate, s-a precizat că prin "motive temeinic justificate" trebuie să se înțeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că argumentele recurenților-reclamanți în sensul că s-au aflat în imposibilitate de a declara cererea de recurs în termen, ca urmare a faptului că apărătorul ales al acestora s-a aflat în izolare la domiciliu, în urma infectării cu Coronavirus, nu întrunesc cerințele prevăzute de art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.. Astfel de aspecte nu pot fi apreciate drept motive temeinic justificate, care nu au permis părților să acționeze în termenul legal în vederea formulării și motivării recursului, întrucât apărătorul ales al reclamanților avea posibilitatea să acceseze dosarul electronic pentru obținerea datelor necesare motivării cererii de recurs și să uziteze de mijloacele electronice pentru comunicarea acestuia, precum și să își asigure substituirea, în conformitate cu prevederile art. 234 din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011 a Consiliului UNBR, în situația în care era împiedicat să își îndeplinească serviciul profesional.

În contextul prezentat, în conformitate cu dispozițiile enunțate, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulat de recurenții-reclamanți.

Procedând la soluționarea cu prioritate a excepției tardivității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Sentința civilă nr. 1299 din data de 27 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurenților-reclamanți la data de 19 ianuarie 2022, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 4 februarie 2022, potrivit dispozițiilor art. 181 coroborate cu art. 184 din C. proc. civ.

Cum cererea de recurs a fost depusă, prin intermediul poștei electronice, la data de 7 februarie 2022, Înalta Curte constată că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Fiind reglementat de norme de ordine publică, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează, astfel că intervine sancțiunea nulității, ce poate fi invocată de oricare dintre părți sau de către instanță, din oficiu, iar actul de procedură întocmit cu nerespectarea termenului prevăzut de lege este lovit de nulitate.

Nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs, și în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat va anula recursul declarat de reclamanții Județul Călărași și Consiliul Județean Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de reclamanții Județul Călărași și Consiliul Județean Călărași, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de reclamanții Județul Călărași și Consiliul Județean Călărași împotriva sentinței civile nr. 1299 din data de 27 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.