ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3193/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3193/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 26 mai 2021
Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cerere de chemare în judecată înregistartă pe rolul Curții de Apel București– secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Președintele ANAF, B., a solicitatat obligarea acestuia din urmă la ștergerea cazierului fiscal al reclamantului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În cauză a fost introdusă în calitate de pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, care a depus întâmpinare la acțiunea în contencios administrativ formulată de către A., prin care se solicită instanței obligarea la ștergerea cazierului fiscal, cu cheltuieli de judecata.
1.2. Hotărârea instanței de fond
Curtea de Apel București– secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 982 din 17 decembrie 2019, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui ANAF – B., ridicată de pârâtul Președintele ANAF B. și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală - B., având ca obiect obligație de a face, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, a admis excepția prematurității acțiunii reclamantului A. în contradictoriu cu pârâtul Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța având ca obiect obligație de a face – obligarea pârâtului la ștergerea cazierului fiscal al reclamantului și a respins ca fiind prematură acțiunea introductivă a reclamantului A. în contradictoriu cu pârâtul Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Galați pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, având ca obiect obligație de a face – obligarea pârâtului la ștergerea cazierului fiscal al reclamantului.
1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate
Împotriva sentinței nr. 982 din 17 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București– secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., a promovat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ.
Criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fără a le dezvolta pe fiecare separat, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacte și, în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Reiterând modalitatea de soluționare a cauzei și în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a arătat, în esență, că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanța de fond a ignorat conținutul textelor legale incidente în cauză, respectiv, art. 49 din Legea nr. 207/2015, art. 12 din O.G. nr. 39/2015, Legea nr. 346/2018.
Arată că intimatul-pârât a permis înscrierea în cazierul fiscal al recurentului a unei mențiuni lovite de nulitate. Partea adversă a ignorat prevederile legale - dizolvarea firmei S.C. C. din data de 12.06.2009, dizolvare publicata in Monitorul Oficial - si i-a înscris În cazier fapte de inactivitate fiscală pentru aceasta firma ulterioare dizolvării. Arătând ca pârâta a ignorat si O.G. nr. 39/2015 care dispunea ștergerea tuturor faptelor înscrise in cazier la data intrării in vigoare. Arată de asemenea ca parata a refuzat sa respecte prevederile Legii 346 din 27 decembrie 2018 articolul 6 alin. (1) lit. j).
De asemenea, același pârât a ignorat toate prevederile legale și a refuzat ștergerea acelei mențiuni, iar judecător fondului a încălcat legile României și a săvârșit un abuz în serviciu și nu a respectat dreptul recurentului de cetățean european.
În fine, recurentul arată că este ca mergând la o audienta la Președintele ANAF, acesta este "autoritatea publica" care trebuie sa soluționeze petiția mea in termen legal și in condițiile stabilite de lege.
1.4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală a fost reiterată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia însă instanța a constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost admisă la fond, iar acțiunea a fost respinsă față de acest pârât, însă recurentul critică această soluție, iar prin urmare Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală are calitatea de intimat.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
1.5. Procedura de soluționare a recursului
În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
Prin rezoluția din 6 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 26 mai 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. ., Curtea va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În primul rând, Curtea reamintește că recursul este o cale de atac extraordinară, prin intermediul căreia se poate solicita instanței de control judiciar, în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, reformarea hotărârii atacate.
De asemenea, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, după cum rezultă din prevederile art. 483 alin. (3) și urm. C. proc. civ.
Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurentul-reclamant sunt elemente care țin de temeinicia respingerii acțiunii ca prematur formulată de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.
Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.
Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reținând că, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile incidente în cauză.
Complementar celor de mai sus, referitor la calitatea procesual pasivă a Președintelui ANAF, Înalta Curte apreciază că față de petitul principal al acțiunii privind obligarea Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală la ștergerea cazierului fiscal al reclamantului, instanța de fond în mod corect a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui ANAF – B., ridicată de pârâtul Președintele ANAF B. și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală - B., având ca obiect obligație de a face, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ "Orice persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata."
Pentru ca o persoană să primească o calitate procesuala pasivă într-o cauza având ca obiect legea contenciosului administrativ, trebuie îndeplinită condiția privind emiterea unui act administrativ pretins vătămător de către persoana chemata in judecata ca parata, sau, nesoluționarea de către acea persoana, în termen legal, a unei cereri.
Este mai mult decât evident că, în prezenta cauză, petitul principal constă în cererea reclamantului privind obligarea la ștergerea cazierului fiscal al reclamantului, așa cum reiese și din cerere formulată de recurent în data de 25 ianuarie 2019 înregistrată la sediul serviciului Fiscal Municipal Medgidia sub nr. 1894/30. 01. 2019, prin care acesta a solicitat, pe cale electronică, rectificarea datelor privind cazierul fiscal.
În soluționarea cererii a fost emisă Decizia nr. 10 din 31 ianuarie 2019 prin Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Galați pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, a dispus respingerea cererii de rectificare a informațiilor înscrise în cazier, întrucât fapta înscrisă în cazierul fiscal de inactivitate fiscală se menține până la împlinirea termenului de 1 an de la data radierii contribuabilului.
Așadar, calitate procesuală pasiva are numai DGRFP Galați instituție publică cu personalitate juridică distincta de cea a ANAF în cadrul căreia este organizata AJFP Constanta - Serviciul Fiscal Medgidia.
Mai mult, dispozițiile art. 30 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală potrivit cărora "(1) Pentru administrarea creanțelor fiscale și a altor creanțe datorate bugetelor prevăzute la art. 29 alin. (1) și (2), competența revine acelui organ fiscal teritorial din cadrul A.N.A.F., stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F., în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului".
Așadar, pe baza prevederilor legale menționate mai sus, în cauză are calitate procesuală pasivă emitentul actelor atacate, respectiv instituția fiscală abilitată de lege să soluționeze cerere – obligație de a face – a reclamantului, anume ștergerea cazierului fiscal al acestuia, astfel că Președintele ANAF nu poate avea calitate procesual pasivă în cauză, nefiind autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci doar reprezentantul acesteia.
Referitor la excepția prematurițătii cu privire la obligarea pârâtului la ștergerea cazierului fiscal al reclamantului, instanța a reținut corect că argumentele aduse de intimata-pârâtă Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța sunt pertinente, legale și temeinice având în vedere data la care se împlinește termenul de un an reglementat de prevederile Ordinului nr. 2594/2015 privind procedura de înscriere, scoatere și rectificare a informațiilor în/din cazierul fiscal, Cap. II Procedura de actualizare a faptelor și situațiilor înscrise în cazierul fiscal, lit. H). fiind aplicabil în mod direct alin. (1), potrivit căruia: "Situațiile privind inactivitatea fiscală se scot din evidența cazierului fiscal al reprezentantului legal/reprezentantului desemnat al contribuabilului declarat inactiv, care s-a radiat din Registrul contribuabilului fără a fi reactivat, la data împlinirii unui termen de un an de la data radierii contribuabilului, în condițiile art. 6 alin. (1) lit. j) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2015.
Asta în condițiile în care, așa acum reiese din încheierea din 15 octombrie 2019, în virtutea dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ.,instanța a dispus emiterea unei adrese către Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța, respectiv Oficiul Național al Registrului Comerțului București, pentru răspunde dacă reclamantul A., cu datele de la dosar, figurează asociat în vreo societate comercială încă activă, respectiv dacă a figurat ca asociat în S.C. C. S.R.L. și dacă această societate comercială mai este în ființă, precum și eventuala dată a dizolvării și radierii a acestei societăți comerciale. De asemenea, instanța a dispus emiterea unei adrese către Serviciul Fiscal Municipal Medgidia pentru a comunica dacă în cazierul fiscal al reclamantului A., cu datele de la dosar, mai figurează înscrieri care să indice datorii ale acestuia față de organele fiscale, indicând în ce constau eventualele înscrieri de debite.
Or, din informațiile furnizate de Oficiul Registrul Comerțului a reiesit că radierea societății comerciale S.C. C. S.R.L., unic acționar reclamantul A., s-a realizat efectiv cu data de 27.12.2018, dată de la care se calculează termenul de un an menționat,astfel încât termenul de un an se împlinește la data de 26.12.2019.
Față de neîmplinirea termenului de 1 an de la data raderii contribuabilului în cauză, precum și față de data la care recurentul reclamant s-a adresat instanței de judecată,(1 februarie 2019) acțiunea sa este prematur introdusă, astfel că excepția invocată de pârâtul Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța este întemeiată.
III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Considerentele care premerg au fundamentat convingerea instanței supreme că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum au fost calificate de instanță, de aceea recursul urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 982 din 17 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București– secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2021.