ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3134/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2020 la data de 21.12.2020, reclamanta A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța: 1. să se anuleze actul administrativ nr. P8857/27.10.2020 emis cu exces de putere prin care CNAS a refuzat nejustificat să soluționeze cererea având ca obiect decontarea contravalorii tratamentului cu Gilenya suportat de reclamantă din fonduri proprii; 2. să fie obligate pârâtele în solidar să-i plătească suma de 177.831,54 RON reprezentând contravaloarea tratamentului cu Gilenya pe anii 2017 - 2019, sumă achitată de reclamanta pentru tratamentul sclerozei multiple recurent remisive de care suferă; 3. să fie obligate pârâtele să îi achite daune morale în cuantum de 99.167 RON pentru suferințele provocate prin lăsarea reclamantei fără tratament adecvat.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința nr. 1110 din 8 iulie 2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Ministerul Sănătății; - a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; - a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în privința capătului 2 de cerere pentru sumele solicitate de reclamantă aferente anului 2017; - a respins capătul 2 de cerere formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pentru sumele solicitate de reclamantă aferente anului 2017, ca fiind prescris; - a respins în rest acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

Recursul formulat de reclamantă Recurenta A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1110/08.07.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr. x/2020 solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii pronunțate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. S-a arătat că prin sentința civilă nr. 1110/08.07.2021 Curtea de Apel București a dispus următoarele: (1) Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Ministerul Sănătății; (2) Respinge acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; (3) Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta CNAS, în privința capătului 2 de cerere pentru sumele solicitate de reclamantă aferente anului 2017. Respinge capătul 2 de cerere formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâta CNAS pentru sumele solicitate de reclamantă aferente anului 2017, ca fiind prescris. (4) Respinge în rest acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta CNAS, ca neîntemeiată. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Se arată că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României și a Ministerului Sănătății, instanța de fond a apreciat că pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății nu au calitate procesuală în cauză deoarece aceștia "nu sunt emitenții adresei a cărei anulare a fost solicitată de reclamantă și nici nu au în competență gestionarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din care sunt asigurate fondurile necesare pentru efectuarea decontărilor pretinse de reclamantă". Soluția instanței este greșită deoarece, anterior formulării cererii de chemare în judecată, Ia data de 23.09.2020 recurenta s-a adresat intimaților pârâți Guvernul României și Ministerul Sănătății și CNAS cu o cerere prin care a solicitat să-mi plătească suma de 177.831,54 RON reprezentând contravaloarea tratamentului cu FINGOLIMOD (denumite comercială GYLENIA) pentru anii 2017 - 2019, sumă achitată de recurenta reclamantă pentru tratamentul sclerozei multiple recurent remisive de care suferă. La această cerere intimatele pârâte Guvernul României și Ministerul Sănătății au răspuns prin adresele x/28.09.2020 și y/07.10.2020 invocând arătând că va primi răspuns de la CNAS. Prin adresa din 27.10.2020 a răspuns intimate CNAS în numele celor două pârâte respingând solicitările. Recurenta a considerat răspunsul comunicat de pârâta CNAS ca fiind un "refuz nejustificat de a soluționa o cerere" în sensul art. 2 alin. (1), lit. i) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane". În ceea ce privește intimații pârâți Guvernul României și Ministerul Sănătății, indicând drept temei art. 61 din O.G. nr. 27/2002 aceștia nu au răspuns în fapt la cererea reclamantei întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, astfel că este incidentă situația prevăzută de art. 2 alin. (1), lit. h) teza I din Legea nr. 554/2004: "nesoluționare în termenul legal a unei cereri -faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen". Ulterior, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, în cauză fiind aplicabile ipotezele prevăzute de art. 8 alin. (1) teza II din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. După cum se poate observa, în condițiile în care pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății nu au răspuns în fapt la cererea formulată mărginindu-se să trateze cererea ca o simplă petiție și să o trimită la CNAS, reclamanta a deschis calea acțiunii în contencios administrativ împotriva acestora pentru nesoluționarea a cererii. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele aferente anului 2017, instanța fond a apreciat că în cauză a intervenit prescripția dreptului material la acțiune în privința capătului 2 de cerere pentru sumele solicitate de reclamantă aferente anului 2017, reținându-se că "acțiunea a fost formulată de reclamantă la data de 17.12.2020 (data poștei, potrivit dovezii de la fila x din volumul I), fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 21.12.2020, iar în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor întreruperi sau suspendări ale termenului de prescripție de 3 ani" Potrivit art. 2528 alin. (1) din C. civ. prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea." Or, reclamanta recurentă a luat la cunoștință de faptul că vinovați de prejudiciul cauzat sunt pârâții din prezenta cauză – GV,MS și CNAS la data de 05.04.2019 când s-a pronunțat sentința civilă nr. 95 din 05.04.2019 din dosarul nr. x/2019 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă la 10.10.2019 prin respingerea recursului declarat de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin această hotărâre judecătorească s-a statuat cu putere de lucru judecat că pârâții din prezenta cauză GV, MS si CNAS sunt în culpă deoarece nu au luat o decizie finală privind includerea pe lata de compensate a medicamentului Fingolimod (denumite comercială Gylenia) depășind toate termenele prevăzute de legislația românească, cât și termenul imperativ de 90 de zile prevăzut de art. 6 alin. (1) Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988. Așadar, termenul de prescripție a dreptului material la acțiune în privința capătului 2 de cerere începe să curgă de la 05.04.2019, moment la care reclamanta a luat la cunoștință că cei vinovați de producerea pagubei sunt pârâții din prezenta cauză GV, MS și CNAS. Din această perspectivă pentru sumele solicitate, aferente anului 2017, nu a intervenit prescripția. Referitor la fondul cauzei, pe acest aspect, instanța a apreciat că "susținerile reclamantei, care a invocat tergiversarea de către autorități a procedurilor necesare includerii medicamentului Gylenia în schemele de tratament compensate, precum și protejarea dreptului la viață și garantarea dreptului la ocrotirea sănătății, astfel cum sunt consacrate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituția României, nu pot justifica obligarea pârâtei CNAS la plata sumelor achitate de reclamantă în perioada 2018-2019, din moment ce decontarea din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate nu poate fi realizată de pârâtă în alte condiții decât cele impuse de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările ulterioare". De asemenea, în ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța de fond a arătat că "în cauză nu s-a făcut dovada săvârșirii vreunei fapte ilicite care să fi cauzat pretinsele prejudicii morale invocate de reclamantă, motiv pentru care nu se poate vorbi de acordarea de daune morale." Contrar acestor susțineri ale Curții de Apel București, în cauză s-a făcut dovada,faptei ilicite" a pârâților ca o condiție a răspunderii civile delictuale. Astfel, fapta ilicită constă în faptul că pârâții au luat decizia finală privind includerea pe lista de compensate a medicamentului Fingolimod (denumire comercială Gylenia) după aproape 6 ani încălcând termenul imperativ de 90 de zile prevăzut de art. 6 alin. (1) Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988, precum și toate celelalte termene prevăzute în legislația românească subsecventă. Acest fapt a fost statuat cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 95 din 05.04.2019 din dosarul nr. x/2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă la 10.10.2019 prin respingerea recursului declarat de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Decizia de compensare a prețului medicamentelor este rezultatul unui complex de factori: tehnici, financiari și politici Din acest motiv, Uniunea lasă la latitudinea statelor membre decizia în acest domeniu, însă încearcă să standardizeze anumite aspecte procedurale, menite să asigure libera circulație a bunurilor și serviciilor. În acest sens a fost adoptată și Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate. Scopul acestei directive este de a se asigura că măsurile de stabilire a prețurilor medicamentelor și de compensare a acestora nu discriminează în funcție de origine acestora. Prin această directivă se intenționează să se garanteze că diferențele dintre statele membre privind listele naționale de medicamente compensate sunt bazate pe criterii obiective si verificabile. Situația medicamentului FINGOLIMOD (denumite comercială GYLENIA) a. Medicamentul FINGOLIMOD (denumite comercială GYLENIA) este autorizat pentru punerea pe piață, inclusiv în România, prin procedura centralizată la nivelul Uniunii Europene, dar pentru ca pacienții să poată beneficia de acest medicament cu titlu gratuit trebuie: (i) să fie evaluat de către Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, conform procedurilor aprobate prin OMS nr. 861/2014; (ii) să se adopte o decizie (hotărâre de Guvern) de includere pe Lista de medicamente compensate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008 (art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006). b. În temeiul pct. A.1. din Anexa 2 - Metodologia de evaluare" - a OMS nr. 861/2014, deținătorul autorizației de punere pe piață - B. S.R.L. - a depus la data de 06.08.2014 la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale cerere în vederea evaluării medicamentului FINGOLIMOD (denumite comercială GYLENIA) pentru includerea în Lista de medicamente compensate, aprobată prin aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008. Cererea de evaluare a medicamentului FINGOLIMOD (denumite comercială GYLENIA) a format obiectul dosarului nr. x/06.08.2014. Acest fapt rezultă din "Raportul de evaluare a tehnologiilor medicale - fingolimodum - indicația: scleroză multiplă" anexat, (postat pe site-ul Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale https:/www.x.ro/_/EVALUARE%20TEHNOLOGII%20MEDICALE/2962_Fingolimodum. GYLENIA.pdf). c. În urma evaluării, medicamentul FINGOLIMOD (denumite comercială GYLENIA) a obținut 62 de puncte și a fost propus pentru includerea condiționată pe lista de compensate, fiind emis în acest sens "Raportul de evaluare a tehnologiilor medicale -fingolimodum - indicația: scleroză multiplă" menționat mai sus. d. Din documentul intitulat ^umărul de pacienți eligibili comunicați de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății, pentru fiecare terapie în parte aferentă medicamentelor pentru care s-a emis Decizie de includere condiționată in Listă in perioada 2015 - mai 2018, pentru deținătorii de autorizații de punere pe piață prin reprezentanții lor legali, în conformitate cu Ordinul MS/CNAS nr. 735/976/2018 au depus la CNAS cererea prin care își exprimă disponibilitatea pentru începerea procesului de negociere a contractelor cost-volum/cost-volum-rezultat, situație actualizată octombrie 2018", anexat, rezultă că la data de 20.04.2015 a fost emisă Decizia nr. 317/20.04.2015 a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale de includere condiționată pe lista de compensate a medicamentului FINGOLIMOD (denumite comercială GYLENIA) (a se vedea în acest sens nr. crt. 12, coloana 3 din document). d. Potrivit art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede că "lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății și CNAS, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului". Medicamentul FINGOLIMOD (denumire comercială GYLENIA) a fost inclus pe lista de compensate la 01.06.2020 când, prin H.G. nr. 315/2020,s-a completat anexa la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate. După cum se observă, raportat la data depunerii cererii de evaluare de către deținătorul autorizației de punere pe piață (06.08.2014) autoritățile române competente au luat decizie finală privind includerea pe lista de compensate a medicamentului FINGOLIMOD (denumire comercială GYLENIA) după aproape 6 ani depășind toate termenele prevăzute de legislația românească, cât si termenul imperativ de 90 de zile prevăzut de art. 6 alin. (1) Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988.

Apărările formulate în cauză Intimații au depus la dosar întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate în recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de chemare în judecată prin care a solicitat anularea actului administrativ nr. P8857/27.10.2020 emis cu exces de putere prin care CNAS a refuzat nejustificat să soluționeze cererea având ca obiect decontarea contravalorii tratamentului cu Gilenya suportat de reclamantă din fonduri proprii, obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 177.831,54 RON reprezentând contravaloarea tratamentului cu Gilenya pe anii 2017 - 2019, sumă achitată de reclamanta pentru tratamentul sclerozei multiple recurent remisive de care suferă, obligarea pârâtelor să îi achite daune morale în cuantum de 99.167 RON pentru suferințele provocate prin lăsarea reclamantei fără tratament adecvat. S-a arătat în esență că reclamanta din anul 2014 (de la vârsta de 34 ani) a fost diagnosticată cu scleroza multiplă recurent remisivă, fiind inclusă în programul național de tratare a bolilor neurologice, prin intermediul Spitalului Colentina. Începând cu data de 1 februarie 2017 medicul curant i-a prescris un medicament nou - GILENYA - care a avut efecte miraculoase, medicament pe care, pentru a putea trăi, l-a plătit lunar din sumele pe care a fost nevoită să le împrumute de la prieteni și rude care au înțeles să o ajute. În temeiul Ordinului nr. 861/2014 compania B. S.R.L. a depus la data de 06.08.2014, la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale documentația în vederea evaluării HTA și statul roman a tergiversat timp de 6 ani procedura de includere în schemele de tratament care trebuia să dureze maxim 90 de zile. Nici în prezent statul nu a finalizat această procedură punând în pericol viețile a mii de persoane. Tocmai de aceea, pentru grava neglijență a pârâtelor, pentru a supraviețui a fost nevoită să achiziționeze tratamentul cu GILENYA din sume împrumutate de la diverse persoane începând cu anul 2017, iar astăzi pârâta CNAS își declină orice răspundere deși este evident că dacă medicamentul era introdus pe lista medicamentelor cuprinse în sistemul de asigurări de sănătate la termen, nu ar fi trebuit să cumpere medicamentele din banii împrumutați. Înainte de a adresa instanței prezenta cerere în pretenții s-a adresat pârâtelor, iar prin adresa nr. x/27.10.2020 CNAS îi comunică - chiar și după ce s-au judecat în celelalte dosare iar instanțele au obligat pârâta să îi deconteze medicamentul Gylenia - că nu înțelege să îi achite contravaloarea tratamentului pe care l-a suportat cu Gilenya. Refuzul pârâtelor de a soluționa cererea reclamantei în pretenții este nejustificat și reprezintă un exces de putere în a nu rezolva cererea în condițiile în care dreptul vătămat este prevăzut de Constituție, iar reclamanta prezintă un interes legitim în satisfacerea acestuia. În analiza recursului declarat în cauză, cu titlu prealabil, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat a fost emis de către pârâta-intimată Casa Națională de Asigurări de Sănătate la data de 27.10.2020 (după declinarea solicitărilor recurentei-reclamante de către intimații-pârâți Guvernul României și Ministerul Sănătății) comunicându-se recurentei-reclamante respingerea cererii privind decontarea contravalorii medicamentului Gilenya în suma de 177.831,54 RON (achitată de aceasta în perioada 2017-2019), respingere justificată prin faptul că nu există temei legal pentru decontarea medicamentelor din bugetul Fondului Unic Național de Asigurări de Sănătate care nu figurează în lista de medicamente cu sau fără contribuție personală, aprobată prin H.G. nr. 720/2008 și care nu se acordă în sistemul asigurărilor sociale de sănătate. La data de 20.04.2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României H.G. nr. 215/2020 privind modificarea și completarea anexei la H.G. nr. 720/2008, prin care s-a introdus medicamentul DCIM Fingolinadum (Gilenya) în lista cuprinzând denumirile comune internaționale de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală pe bază de prescripție medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Așadar, recurenta-reclamantă a învestit instanța de fond cu cererea de plată a sumei de 177.831,54 RON reprezentând contravaloarea tratamentului aferent anilor 2017-2019, respectiv aferente unei perioade în care acest medicament nu era inclus pe lista anterior menționată, iar utilizarea acestuia se realiza off label, în afara indicațiilor terapeutice aprobate. Se constată de asemenea că în luna septembrie 2018 producătorul medicamentului și deținătorul autorizației de punere pe piață își exprimă disponibilitatea pentru începerea procesului de negociere în vederea încheierii unui contract de cost-volum potrivit anexei nr. 3 pct. 1 lit. g) din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora acesta poate realiza acest proces în cazul în care punctajul calculat individual este corespunzător pentru includerea condiționată în listă. Contractul cost-volum rezultat a fost încheiat la 23.12.2019 sub nr. PII250 . În acest context, Înalta Curte reține că la data la care recurenta-reclamantă s-a adresat intimatei-pârâte Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru decontarea contravalorii tratamentului cu medicamentul Gilenya pentru perioada anterioară încheierii contractului cost-volum rezultat, intimata-pârâtă a constatat în mod legal că solicitarea nu poate fi aprobată întrucât pentru perioada 2017-2019 medicamentul nu figura pe lista celor cuprinse în sistemul de asigurări de sănătate. Susține recurenta-reclamantă că în mod eronat a reținut prima instanță că în cauză nu s-a făcut dovada săvârșirii vreunei fapte ilicite care să îi fi cauzat prejudicii morale sau materiale întrucât pârâții au luat decizia finală privind includerea pe lista medicamentelor compensate a medicamentului Gilenya abia după 6 ani de la data depunerii cererii la Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Mediale de către deținătorul autorizației de punere pe piață în vederea evaluării medicamentului pentru includerea în listă, această atitudine fiind în mod evident cauzatoare de prejudicii. Înalta Curte constată că procedura prevăzută de dispozițiile legale incidente în cauză a debutat în luna septembrie 2018 la cererea producătorului medicamentului și s-a finalizat prin contractul încheiat la 23.12.2019, intimații -pârâți din prezenta cauză neavând nicio atribuție în derularea acestei proceduri, astfel încât actul administrativ comunicat recurentei de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu poate fi considerat ca emis cu exces de putere în sensul legii, în condițiile în care decontarea sumelor din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale putea fi realizată exclusiv în condițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și republicată și ale H.G. nr. 720/2008. Așadar, în prezenta cauză nu se poate reține existența unei vătămări de către autoritățile publice pârâte prin neîndeplinirea atribuțiilor ce le revin în procesul de includere în listă a unor noi medicamente, în condițiile în care deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentului a declanșat abia în anul 2018 procesul care ar fi fost apt să conducă la includerea acestuia în categoria celor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală pe bază de prescripție medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate. De asemenea, prima instanță a apreciat în mod corect, în raport de solicitarea reclamantei –recurente de anulare a actului administrativ emis de CNAS, asupra calității procesuale pasive a celorlalți doi pârâți-intimați dar și asupra incidenței instituției prescripției extinctive în ceea ce privește pretențiile recurentei aferente anului 2017, dat fiind momentul introducerii cererii de chemare în judecată (17.12.2020). Instanța de control judiciar apreciază că judecătorul fondului a soluționat în mod legal cererea reclamantei-recurente în limitele învestirii, ținând cont de obiectul cererii de chemare în judecată, raportându-se la cadrul procesual stabilit de aceasta și la fiecare dintre capetele de cerere ale acțiunii introductive. Stabilind că anularea actului administrativ emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu se impune în considerarea aspectelor de drept anterior expuse, având în vedere și criticile recurentei-reclamante expuse în motivele de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază cu eventuală atitudine culpabilă a Guvernului României și a Ministerului Sănătății în soluționarea cu întârziere a procedurii de includere/excludere de pe listele de medicamente compensate cu depășirea termenului prevăzut de art. 6 alin. (1) din Directiva 89/105/CEE din 21.12.1988 nu poate fi cenzurată în acest cadru procesual, în condițiile în care capătul principal dc cerere a fost reprezentat de solicitarea de anulare a actului administrativ emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. În consecință, apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, soluționând cauza în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de actele normative aplicabile în cauză și de probele administrate, Înalta Curte va respinge recursul,ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.