ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3031/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 01.10.2015, astfel cum a fost completată prin cererea depusă la dosar în data de 14.01.2016 reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, anularea poziției nr. 262 din anexa la Ordinul nr. 810/2015, precum și a poziției nr. 263 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 810/2015, astfel cum a fost aprobată prin Ordinul nr. 1122/2015; anularea adresei nr. x/30.10.2015, privind răspunsul la contestația administrativă; obligarea pârâtului să emită un ordin prin care să aprobe prețul medicamentului Amoksiklav 1000 mg la nivelul stabilit prin adresa nr. x/20.05.2015.

Prin sentința nr. 603/25 februarie 2016, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, astfel cum a fost completată; a anulat adresa nr. x/30.10.2015 emisă de către pârât; a anulat parțial Anexa la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 810/2015, respectiv în ceea ce privește prețul medicamentului menționat la pct. 262 (cod CIM W00400003), precum și parțial Anexa la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1122/2015 privind modificarea și completarea Ordinului nr. 810/2015, în ceea ce privește prețul medicamentului menționat la pct. 263 (cod CIM W00400003); a obligat pârâtul să emită un ordin, prin care să aprobe prețul medicamentului cu codul CIM W00400003 la nivelul stabilit prin nota nr. x/20.05.2015.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând admiterea recursului, casarea în tot sau în parte a sentinței recurate și respingerea cererii de obligare a Ministerului Sănătății la emiterea unui nou ordin prin care să aprobe prețul medicamentului cu codul CIM W00400003, la nivelul stabilit prin nota nr. x/20.05.2015.

Prin decizia nr. 4628 din data de 18 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs; a admis recursul formulat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 603 din data de 25 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În esență, prin decizia de casare s-a reținut că prima instanță a apreciat în mod eronat că nota din data de 20.05.2015 și decizia inițială de preț comunicată intimatei-reclamante A. S.R.L. reprezintă acte administrative, în condițiile în care singurul act administrativ rezultat din procedura reglementată de Ordinul nr. 75/2009 este ordinul final al Ministrului Sănătății, nota și decizia de preț fiind doar acte preparatorii emiterii ordinului.

Astfel, a considerat că, urmare a acestei aprecieri eronate, Curtea de Apel București a omis să analizeze și să dezlege pricina în lumina principalelor aspecte litigioase ale cauzei, în special cu privire la interpretarea și aplicarea art. 6 alin. (5) din Ordinul nr. 75/2009 și nu a analizat consecințele nerespectării acestor dispoziții legale pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtului la emiterea ordinului prin care să aprobe prețul medicamentului la nivelul stabilit prin adresa nr. x/20.05.2015, precum și a incidenței în cauză a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din același ordin.

Astfel fiind, instanța de recurs în primul ciclu procesual a reținut că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material care definesc actul administrativ (art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004), în raport cu actele întocmite în cadrul procedurii reglementate de Ordinul nr. 75/2009, iar pe de altă parte, nu a dezlegat fondul cauzei în raport cu apărările esențiale ale părților.

Prin sentința civilă nr. 2121 din 28 iunie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății;

A anulat adresa nr. x/30.10.2015;

A anulat în parte Anexa la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 810/2015, în ceea ce privește prețul medicamentului menționat la pct. 262 (cod CIM W 00400003), precum și parțial Anexa la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1122/2015 privind modificarea și completarea ordinului nr. 810/2015, în ceea ce privește prețul medicamentului menționat la pct. 263 (cod CIM W00400003);

A respins cererea de obligare a pârâtului la emiterea unui nou ordin prin care să aprobe prețul medicamentului având codul CIM W00400003 la nivelul stabilit prin nota nr. x/20.09.2015.

Împotriva sentinței civile nr. 2121 din 28 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, în ceea ce privește anularea actelor atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată. Solicită menținerea sentinței recurate în ceea ce privește respingerea cererii de obligare a Ministerului Sănătății la emiterea unui nou ordin prin care să aprobe prețul medicamentului având codul CIM W00400003 la nivelul stabilit prin nota nr. x/20.09.2015.

În motivarea recursului arată că instanța a reținut în considerentele hotărârii motive de fapt și de drept care nu au fost puse în discuția părților și nici nu au fost invocate de reclamantă, astfel că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității, prevăzut de art. 14 alin. (2), (4), (5) și 6 C. proc. civ.

Susține că instanța de recurs a reținut că pârâtul a încălcat procedura de aprobare a prețului medicamentului, fără ca acest motiv să facă parte din motivele invocate de reclamantă și fără a pune în discuția părților acest aspect, pentru ca Ministerul Sănătății să poată formula apărări.

Arată că instanța de recurs a interpretat aplicabilitatea Ordinelor nr. 75/2009 și nr. 703/2015 în mod eronat, adăugând la lege. Astfel, Ordinul nr. 703/2015 prevede că cererile depuse anterior vor fi soluționate în baza documentației prevăzute de normele în vigoare la data depunerii cererii, și nu în temeiul vechilor norme, or, instanța a apreciat că dispoziția referitoare la documentație atrage consecința aplicării normelor de la data primirii cererii.

Consideră că instanța de fond a soluționat cererea de chemare în judecată fără ține cont de evoluția legislativă și a anulat parțial Anexa la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 810/201 în ceea ce privește prețul medicamentului de la pct. 262 (Cod CIM W 00400003), precum și parțial Anexa la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1122/2015 privind modificarea și completarea Ordinului nr. 810/2015, în ceea ce privește prețul medicamentului menționat la pct. 263 (cod CIM W00400003).

Or, actul normativ în baza căruia se calculează prețul medicamentelor de uz uman care se comercializează pe teritoriul României și cel pentru aprobarea prețurilor maximale cuprinse în Catalogul național al prețurilor medicamentelor autorizate de punere pe piața din România sunt:

- Ordinul Ministrului Sănătății nr. 368/28.03.2017 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul și procedura de aprobare a prețurilor maximale ale medicamentelor de uz uman, publicat în Monitorul Oficial nr. 215/29.03.2017;

- Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1.468/21.11.2018 pentru aprobarea prețurilor maximale ale medicamentelor de uz uman, valabile în România, care pot fi utilizate/comercializate de către dețintorii de autorizație de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții acestora, distribuitorii angro și furnizorii de servicii medicale și medicamente pentru acele medicamente care fac obiectul unei relații contractuale.

Astfel, Ordinul Ministrului Sănătății nr. 810/2015 nu mai produce efecte juridice de la data emiterii Ordinului Ministrului Sănătății nr. 251/13.03.2017, publicat în Monitorul Oficial nr. 179/13.03.2017, iar Ordinul Ministrului Sănătății nr. 251/2017 a fost abrogat prin Ordinul nr. 1468/2018.

Precizează că în anexele tuturor ordinelor mai sus menționate, medicamentul Amoxiclav 1000 cuprinde la rubrica deținătorului autorizației de punere pe piață (DAPP) societatea B. și nu A. S.R.L..

Mai arată că Ordinul Ministrului Sănătății nr. 75/2009 pe care instanța și-a întemeiat considerentele a fost abrogat prin Hotărârea Guvernului nr. 800/26.10.2016, publicată in Monitorul Oficial nr. 869/31.10.2016, abrogată, la rândul său, prin Hotărârea Guvernului nr. 143/22.03.2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 215/29.03.2017.

Susține că instanța și-a întemeiat soluția pe norme juridice ce și-au pierdut valabilitatea ca efect al abrogării acestora, omițând prevederile în vigoare.

Deși a fost legal citată, intimata-reclamantă A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, anularea poziției nr. 262 din anexa la Ordinul nr. 810/2015, precum și a poziției nr. 263 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 810/2015, astfel cum a fost aprobată prin Ordinul nr. 1122/2015; anularea adresei nr. x/30.10.2015; obligarea pârâtului să emită un ordin prin care să aprobe prețul medicamentului Amoksiklav 1000 mg la nivelul stabilit prin adresa nr. x/20.05.2015.

Prin sentința recurată în prezentul dosar, în rejudecare, instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L.; a anulat adresa nr. x/30.10.2015; a anulat în parte anexa la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 810/2015, respectiv în ceea ce privește prețul medicamentului de la pct. 262 (cod CIM W 00400003), precum și parțial anexa la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1122/2015 privind modificarea și completarea ordinului nr. 810/2015, în ceea ce privește prețul medicamentului menționat la pct. 263 (cod CIM W00400003); a respins cererea de obligare a pârâtului la emiterea unui nou ordin prin care să aprobe prețul medicamentului având codul CIM W00400003 la nivelul stabilit prin nota nr. x/20.09.2015.

Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2121 din 28 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche.

O primă critică vizează faptul că instanța a reținut în considerentele hotărârii motive de fapt și de drept care nu au fost puse în discuția părților și nici nu au fost invocate de reclamantă, cum ar fi aspectul că pârâtul a încălcat procedura de aprobare a prețului medicamentului, fără ca acest motiv să facă parte din motivele invocate de reclamantă și fără a pune în discuția părților acest aspect, pentru ca Ministerul Sănătății să poată formula apărări.

Critica este nefondată, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată sunt criticate aceste aspecte, reclamanta arătând că: a învederat autorității publice emitente că prețul Amoxiclav 1000 mg de la pct. 262 din Anexă, prevăzut în Canamed este rezultatul unei erori materiale (pct. 24 din acțiune); procedura de aprobare a prețurilor a fost aprobată prin Norme (pct. 28 din acțiune) și că, deși au intervenit unele modificări ale Normelor, nu a fost edictată vreo dispoziție legală care să impună modificarea automată a prețurilor (pct. 27 din acțiune); din analiza Normelor aplicabile înainte sau după data de 05.06.2015 (data publicării Ordinului MS nr. 703/2015, când au fost aduse completări și modificări la Norme) rezultă că Ministerul Sănătății nu avea niciun temei în baza căruia să modice, unilateral și nemotivat, nivelul de preț, anterior aprobat în baza cererii DAPP.

Astfel fiind, întrucât cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului Ministerul Sănătății, rezultă că este nefondată susținerea recurentului-pârât în sensul că instanța nu a pus în discuție aceste aspecte, cum ar fi aspectul privind procedura de aprobare a prețului medicamentelor, câtă vreme comunicarea pretențiilor părții adverse echivalează cu punerea în discuție a aspectelor asupra cărora instanța urmează a se pronunța.

O a doua critică formulată prin cererea de recurs vizează interpretarea și aplicarea în mod eronat, în opinia recurentului-pârât, a Ordinelor nr. 75/2009 și nr. 703/2015, cu adăugare la lege, recurentul-pârât susținând că Ordinul nr. 703/2015 prevede că cererile depuse anterior vor fi soluționate în baza documentației prevăzute de normele în vigoare la data depunerii cererii, și nu în temeiul vechilor norme, or, instanța a apreciat că dispoziția referitoare la documentație atrage consecința aplicării regulilor de fond de la data primirii cererii.

Sub acest aspect, instanța de recurs constată că prima instanță a reținut în mod corect că normele tranzitorii de aplicare a Ordinului nr. 703/2005 stabilesc că doar documentația care urmează să fie avută în vedere este cea de la data primirii cererii, cu consecința că și regulile de fond dovedite prin respectiva documentație rămân cele de la data primirii cererii.

De asemenea, tot în mod corect a reținut instanța de fond că procedurii de aprobare sau de revizuire a prețurilor anuale ale medicamentelor i se aplică imediat dispozițiile legii noi, încă de la momentul intrării acesteia în vigoare, conform regulii de aplicare imediată a legii noi, fără a fi aplicabile dispozițiile de excepție prevăzute de C. proc. civ. și Legea nr. 554/2004, referitoare la ultraactivitatea legii vechi în ceea ce privește procedura de judecată.

Or, recurentul-pârât a criticat în mod general modalitatea de interpretare și aplicare a Ordinelor nr. 75/2009 și nr. 703/2015, fără a aduce critici concrete considerentelor instanței de fond, respectiv fără a arăta în mod concret care sunt argumentele pentru care apreciază că raționamentul primei instanțe este eronat.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a criticat și faptul că instanța de fond a soluționat acțiunea fără să aibă în vedere evoluția legislativă în materie, aplicând prevederi legale abrogate și nu pe cele în vigoare.

Înalta Curte constată că nici această critică nu este fondată, având în vedere că instanța de fond a aplicat în mod corect legea de la momentul la care Ministerul Sănătății a inițiat procedurile, în 2015, de aducere la cunoștința intimatei-reclamante a prețurilor medicamentelor de uz uman, conform Ordinului Ministerului Sănătății nr. 75/30.01.2009 și avizate de către Ministerul Sănătății sub nr. N.B./4938/20.05.2015, prin adresa nr. x/20.05.2015.

Ordinul nr. 703/2015 pentru modificarea și completarea anexei la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 75/2009 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman și pentru modificarea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 245/2012 pentru aprobarea prețurilor la medicamentele de uz uman cuprinse în Catalogul național al prețurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piață în România a intrat în vigoare de la 05 iunie 2015, respectiv ulterior emiterii adresei nr. x/20.05.2015.

În consecință, controlul de legalitate a actelor contestate se impune a fi făcut în raport cu legislația în vigoare la acel moment, respectiv în raport cu Ordinul Ministrului Sănătății nr. 75/2009.

De altfel, în chiar conținutul adresei nr. x/20.05.2015 se face referire la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 75/2009, precizându-se că prețurile au fost analizate și calculate în conformitate cu acest ordin.

Cu alte cuvinte, în cauză nu este vorba de soluționarea cauzei în baza unor texte de lege abrogate, ci de verificarea legalității actelor atacate în raport cu legislația în vigoare la momentul emiterii acestora.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 2121 din 28 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 2121 din 28 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 25 mai 2022.