ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2749/2023

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 762 din 08 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în doar nr. 626/33/2022, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire declarat de revizuenții PFA A., A. și B., împotriva deciziei civile nr. 1.281 din 11.11.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, pe care a fost menținută în întregime.

Prin cererea înregistrată la data de 21 septembrie 2022 revizuenții PFA A., A. și B. au solicitat completarea deciziei civilă nr. 762 din 08 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în doar nr. 626/33/2022.

Hotărârea instanței de fond

Prin Hotărârea de completare din 20 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuienții, PFA A., A. și B. privind completarea deciziei civile nr. 762 din 08 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în doar nr. 626/33/2022.

Calea de atac a recursului ce face obiectul prezentei judecăți

Împotriva Hotărârii de completare din 20 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții PFA A., A. și B. au declarat recurs.

Apărările formulate în recurs

Intimatele-pârâte Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Bistrița-Năsăud (AJPIS BN) și C. au formulat întâmpinări la recursul promovat de reclamanți, în cadrul cărora au invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la caracterul definitiv al hotărârii recurate.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenții – reclamanți PFA A., A. și B. au formulat Răspuns la întâmpinare solicitând admiterea excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimate, anularea actelor procedurale și trimiterea cauzei spre completare.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 03.03.2023 s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului la data de 23 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

La data de 28 noiembrie 2022, înainte de a se comunica cererea de recurs intimatelor – pârâte, recurenții – reclamanți PFA A., A. și B. au depus la dosar Act de renunțare la judecată, întemeiat pe dispozițiile art. 406 și următoarele C. proc. civ.

Intimatele – pârâte Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Bistrița-Năsăud (AJPIS BN) și C. au formulat Note Scrise la cererea de renunțare la judecată depusă de recurenții – reclamanți, fiind de acord cu aceasta.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Cu privire la cererea de renunțare la judecata recursului.

Înalta Curte, având de analizat cererea de renunțare, astfel cum a fost fost formulată de recurenții – reclamanți PFA A., A. și B., reține că procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 C. proc. civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. civ., să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.

Potrivit art. 406 C. proc. civ., "(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială. (3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut. (4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare. (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. (6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă".

De asemenea, potrivit art. 463 C. proc. civ., "(1) Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre. (2) Achiesarea, atunci când este condiționată, nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă. (3) Dispozițiile art. 404 rămân aplicabile",m iar art. 464 prevede: "(1) Achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parțială.(2) Achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale. (3) Achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise și concordante care exprimă intenția certă a părții de a-și da adeziunea la hotărâre. (4) Achiesarea poate fi totală, dacă privește hotărârea în întregul ei sau, după caz, parțială, dacă privește numai o parte din hotărârea respectivă".

Analizând cererea de renunțare, astfel cum a fost formulată de recurenții – reclamanți PFA A., A. și B., constată Înalta Curte că, față de solicitarea recurenților, "de renunțare la judecata acestei căi extraordinare de atac", în cauză sunt incidente dispozițiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora: "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.", dispozițiile art. 406 C. proc. civ., invocate de recurenți, ca temei al cererii lor, vizând renunțarea la judecata fondului litigiului.

Astfel, deliberând asupra cererii de renunțare formulată de recurenții - reclamanți, din perspectiva dispozițiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cu privire la dreptul de dispoziție al părților, dispoziții în conformitate cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate oricând renunța la judecată, în condițiile legii.

Instanța de control judiciar are în vedere deopotrivă și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurenților - reclamanți, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât în speță recurenții au renunțat la judecata recursului, conform art. 463 alin. (1) C. proc. civ., iar renunțarea este un act de dispoziție unilateral și irevocabil, dând eficientă principiului disponibilității, Înalta Curte va lua act de renunțare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea recurenților – reclamanți PFA A., A. și B. de renunțare la judecata recursului promovat împotriva Hotărârii de completare din 20 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 463 C. proc. civ. ia act de cererea recurenților – reclamanți PFA A., A. și B., de renunțare la judecata recursului promovat împotriva Hotărârii de completare din 20 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2023.