ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2615/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2615/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 17 mai 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04 aprilie 2022, pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea bunurilor avute asupra sa de reclamant la momentul arestării, respectiv: telefon mobil marca x și cartela SIM x, telefon mobil marca x cu cartelă SIM B., depuse în custodie la Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția de Combatere a Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog, laptop marca x de culoare albă, precum și sumele de 500 RON, 300 euro și 300 dolari SUA, ridicate și consemnate în același proces-verbal de percheziție domiciliară.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 2093 din 10 noiembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 2093 din 10 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac și, în rejudecare, admiterea cererii de restituire a bunurilor.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a precizat că recursul se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.
Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii, apreciind că refuzul de restituire a unor bunuri în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. nu intră în sfera de reglementare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin cererea de recurs, reclamantul a susținut că cererea este admisibilă întrucât și-a îndeplinit toate obligațiile stabilite prin adresa comunicată de instanță, respectiv a depus dovada calității de reprezentant a avocatului împuternicit, a indicat datele de identificare ale pârâtului, precum și motivele de fapt și de drept ale cererii. Recursul nu prezintă niciun fel de critici cu privire la motivul concret, expus de instanța de fond, pe care se sprijină soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, iar aspectele invocate în calea de atac, referitoare la îndeplinirea condițiilor de formă ale cererii de chemare în judecată, sunt străine de sentința recurată, prima instanță neopunând reclamantului un astfel de fine de neprimire.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul sau mai multe dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege (care, de altfel, a fost făcută în cuprinsul răspunsului la întâmpinare, iar nu al căii de atac) nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu vizează concret soluția instanței de fond.
Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a criticat efectiv soluția și considerentele sentinței recurate, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2093 din 10 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2093 din 10 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 17 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.