ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1491/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii – secția pentru procurori, anularea Hotărârii nr. 991/25.11.2019, emisă de acesta, prin care a fost respinsă cererea de transfer la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și obligarea pârâtului să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul acesteia la respectiva insttituție.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1829 din 7 decembrie 2021, a respins excepția inadmisibilității demersului judiciat și, totodată, a respins cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Procedura derulată în fața instanței de recurs Prin cererea înregistrată la data de 26 ianuarie 2023, recurenta-reclamantă a arătat că renunță la judecata recursului, conform art. 406 din C. proc. civ.

Punctul de vedere exprimat de intimatul-pârât Prin notele scrise depuse la dosar, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat să se ia act de cererea recurentie de renunțare la judecată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele de drept relevante Constatând că, în cauză, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., " Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă." Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.