ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2405/2023

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 13 iulie 2021, pe rolul Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, solicitând anularea Titlului executoriu nr. x și Somației nr. x.

Hotărârea recurată Prin sentința civilă nr. 240 din data de 10 septembrie 2021 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, având ca obiect contestație la executare, în favoarea Judecăteriei Slatina.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 240/2021 din data de 10 septembrie 2021 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A.

Apărările formulate în cauză Intimata –pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte urmează ca, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., să analizeze cu prioritate îndeplinirea condițiilor de exercitare a prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții. Pentru motivele în continuare arătate, instanța urmează să admită excepția inadmisibilității recursului; Reamintește Curtea că, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent. În materia excepției de necompetență, legiuitorul a eliminat calea de atac a recursului care putea fi exercitată împotriva hotărârii prin care instanța se declară necompetentă, modificarea intervenind prin dispozițiile Legii nr. 202/2010, fiind menținută și în actuala reglementare, ca măsură privind accelerarea soluționării proceselor. Fiind învestită cu critici privind neconstituționalitatea textului de lege, Curtea Constituțională, prin numeroase decizii (Decizia nr. 331 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014) a constatat că intenția legiuitorului prin adoptarea prevederilor de lege a fost aceea de a asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței, rațiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenței fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în fața instanței competente să soluționeze litigiul dedus judecății. Curtea a mai reținut că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. nu privește judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluționarea unui incident procedural, de stabilire a instanței competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanța îl poate reține în hotărârea de declinare fiind propria necompetență materială sau teritorială. De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă. Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției. Așadar, reține Înalta Curte că sentința nr. 240 din data de 10 septembrie 2021 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal este pronunțată în condițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., fără cale de atac, urmând a aplica sancțiunea inadmisibilității recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În temeiul acestor considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la dispozițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. va respinge recursul formulat de reclamant, ca inadmisibil.